GURU BARBU SIMION-TRAGEŢI CLOPOTELE-Articol

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

Cetăţeni trageţi clopotele şi bateţi toaca !

         

Stimaţi cetăţeni români ! Prin acest articol scurt caut să vă atrag atenţia că Terra a intrat în linie dreaptă cu toată viteza spre auto distrugere, aceasta însemnând că Apocalipsa de care vorbeşte Biblia a început să se realizeze adică în mai puţin de 6 sau 9 luni dispariţia globală aTerrei ca şi a civilizaţiei Homo Sapiens se încadrează în acest timp preconizat. Totuşi în orice situaţie limită Domnul Dumnezeul nostru, în marea Lui Bunătate, lasă mai totdeauna o portiţă de scăpare, la situaţia prin care oamenii care au adus Terra în pragul distrugerii totale prin miliarde de tone de energie malefică, energie produsă de oameni împotriva oamenilor, energie care se cere anihilată global şi total la momentul stabilit de Dumnezeu când Acesta constată că nu mai există nici o posibilitate de anihilare din partea oamenilor a acestei energii uriaşe. Această portiţă de scăpare pe care Dumnezeu o pune la dispoziţia tuturor oamenilor în scurtul răstimp care a mai rămas până la declanşarea totală a Apocalipsei, a distrugerii totale a Terrei şi a civilizaţiei Homa Sapiens, constă în simplul fapt pe care oamenii l-au uitat complet şi anume rugăciunea colectivă însoţită zi de zi şi oră de oră cu lucrarea tragerii clopotelor şi a baterii toacăi. Rugăciunea colectivă se poate realiza foarte uşor prin simplul fapt că la ore stabilite de Biserică fie în cadrul bisericii locale, fie acasă la fiecare creştin în parte, familia să se strângă împrejurul mesei şi la ore stabilite de comun acord cu întreaga localitate, spre exemplu la ore fixe cum ar fi ora 8 dimineaţa, ora 12, ora 15, ora 18 şi ora 21 întreaga colectivitate să spună orice fel de rugăciune, din cadrul rugăciunilor aprobate de Biserica locală, cum ar fi Tatăl Nostru sau Crezul sau alte rugăciuni, timp de 9 minute. Tot la aceste ore stabilite de comun acord cu oamenii din localitate şi cu Biserica împreună, să se tragă continu clopotele şi să se bată toaca intermitent timp de 9 minute. Închipuiţi-vă forţa uriaşe a celor peste 10 sau 12 milioane de oameni, la poporul român,care în acelaşi timp de 9 minute rostesc cu voce tare rugăciuni din scriptura Biserici împreună cu baterea concomitentă a clopotelor şi a toacăi, aceste energii uriaşe benefice, care se ridică la ceruri şi care prin forţa lor anihilează proporţional forţele negative malefice strânse dea lungul timpului prin practicile malefice ale oamenilor împotriva oamenilor. Dacă la nivelul întregului glob terestru toate Bisericile, indiferent de confesiune şi-ar uni eforturile şi ar decreta ca miliardele de oameni, în casele lor să se strângă în familie şi la ore prestabilite pe întreagul pământ să rostească similtan miliarde de rugăciuni, concomitent cu baterea de clopote, ar mai exista sigur o mare posibilitate ca Terra şi civilizaţia Homo Sapiens să dăinuiască încă sute şi mii de ani. Totul pleacă de la om şi se întoarce tot la om. Dacă omul face binele acesta se întoarce la om prin fericire, sănătate, bogăţie în proporţii înzecite iar dacă omul face răul acesta tot la om se întoarce prin boli, sărăcie, necazuri, lipsuri şi toate relele tot în proporţii înzecite. Prin rugăciunile colective care vor urma, dacă Biserica universală, indiferent de confesiuni, se uneşte şi stabileşte de comun acord orele de rugăciune planetară şi dacă în acelaşi timp vor fi bătute clopotele atunci speranţa ca această civilizaţie să dăinuie este ca şi realizată. Apocalipsa de care vorbeam la început se va realiza foarte curând prin cel de-al treilea război mondial care este pe cale să se dezlănţuie prin lupta începută de imperiul Rus înpotriva Ucrainei şi apoi împotriva altor state şi acest război nu va dura mai mult de 6-9 luni şi care se va termina prin războiul nuclear general care va face ca în decurs de câteva minute Terra să fie distrusă total şi ireversibil. Trebuie să aduc o laudă binemeritată poporului German care la ora actuală a pus la punct cu zeci de ani în urmă sistemul de clopote bătute de patru ori pe oră, în fiecare oraş în parte, fie de clopotele de la biserică fie de clopotele instalate la toate instituţiile de stat şi particulare cum ar fi primăriile, prefecturile, poliţie, poştele, gările, tot felul de şcoli, facultăţile, întreprinderi de stat şi particulare, spitalele, şi multe altele astfel că la fiecare oră se bate clopotul la fiecare oră fixă de câte ori indică ora respectivă iar la fiecare sfert de oră se bate o dată iar la jumătate de oră de două ori. Dece  la ora actuală poporul German este unul cu cel mai înalt nivel de trai şi de bună înţelegere între oameni ?!

                    TRAGEŢI CLOPOTELE CETĂŢENI !!!

          Guru Barbu Simion

GURU BARBU SIMION-DIN NOU DESPRE DRAC-

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

De la copilul drac la şeful dracilor de pe terra, contele incapuciato,                                                                                              sau numele de botez nicula cornel.

             Revin din nou la acest drac împieliţat adică în carne şi oase, şi ţin să vă spun că nu-mi face nici o plăcere acest fapt. Trebuie să lămuresc o problemă destul de încâlcită referitor la acest drac, mincinos, culmea ar fi fost dacă ar fi un drac cinstit care să spună adevărul. Dar adevărul îl voi căuta împreună cu dvs să lămurim puţin problema în cazul acesta. Acest drac afirmă că în ajunul anului 1989 -1990 ar fi adus sau ar fi dat lui Ion Ţugui o parte sau toate manuscrisele în baza cărora acesta a scris cele trei cărţi şi anume „7 ani apocaliptici”, „Apocalipsa şi generaţia următoare” şi „Iad contra rai” în care se vorbeşte despre un conte care ar fi călătorit în India, ar fi lucrat pe acolo timp de cinci ani, apoi ar fi intrat în ţinutul dracilor shambala, unde ar fi stat acolo timp de încă cinci ani apoi ar fi ieşit de acolo şi ar mai fi stat în India preţ de vreun an timp în care să facă rost de bilete, clasa bussines, la vreun cargo care întâmplător ar fi avut escală la Constanţa, şi apoi aici în ajunul anilor 1985 a luat contact cu Ion Ţugui, care ar fi tehnoredactat cele trei cărţi şi apoi în anul 1990 le-ar fi publicat. În anul 1993 undeva prin septembrie am avut ocazia (n-aş mai fi avut-o niciodată) să-l cunosc pe cel mai mare drac al tuturor timpurilor pe acest conte incapuciato. În momentul când a intrat în casa mea eu şi cu soţia mea am rămas puţin surprinşi deoarece contele arăta ca un puşti de cel mult 20 de ani şi asta cu multă îngăduinţă deoarece ne aşteptam să ne intre în casă o persoană matură de cel puţin 45-50 ani. Acest puţoi de drac s-a prezentat a fi contele incapuciato şi mult mai târziu cam după aproape 7-8 ani de colaborare cu acesta mai mult spus de vizite pe care ni le făcea săptămânal, de luni până vineri inclusiv de la ora 9-10 dimineaţa până pe la ora 5 după amiază, unde servea masa de două ori şi care timp de 10 ani cât au durat aceste vizite nu a venit la soţia mea sau la fata mea cel puţin cu o floare, aveam să aflu şi numele lui de pe Terra şi anume necula cornel spus de el dar buletinul lui nu l-am văzut niciodată. Nu mai amintesc nici de banii pe care i-am dat cu titlu de împrumut, nici de cărţile pe care i le-am dat, nici de diverse lucruri de îmbrăcăminte şi nici de  miile de ore la calculator pe care le pierdeam de a face horoscoape pentru d-l drac care să ia pe ele 2 milioane lei iar mie să-mi dea doar 200.000 lei,iar pentru un horoscop imi trebuia cel puţin 7-8 ore de lucru, hărtie de scris, cartuşe pentru imprimantă plus curentul electric consumat cu calculatorul pe care toate eu le plăteam, contele drac doar strângea bani pentru maşină mică şi vilă. Dar să revenim la adevăratul scop al acestui rechizitoriu, la timpul pe care l-a pierdut cu shambala. Dacă în anul 1993 când l-am întâlnit şi-i dăm vârsta de cel mult 25 de ani şi de aici în sens invers să scădem trei ani de la apariţia cărţilor, apoi încă 3 ani de tehnoredactare sau chiar mai puţin 1 an, apoi 1 an care l-a pierdut prin India după ce a ieşit din lumea dracilor, apoi încă 5 ani petrecuţi în lumea dracilor, apoi încă 5 ani pe care i-a petrecut în India, până să intre în lumea dracilor, apoi cel puţin un an sau ½ de an până să ajungă în India şi apoi să adunăm ajungem la suma de 25- (3+1+1+5+5+1)= 25-16= 9 ani. Deci calendaristic lunând cei mai mici timpi din derularea faptelor luate în calcul rezultă că la vârsta de 9 ani sau chiar 8 ani acest drac de copil ar fi plecat din casa părinţilor lui şi ar fi părăsit România la vârsta de cel puţin 9 ani, cu îngăduinţa noastră în realitate mult mai de vreme pe la vârsta de 7 ani. În primele şase luni după ce l-am cunoscut am încercat să aflu mai multe amănunte de la el despre această lume a dracilor, multe amănunte pe care Ion Ţugui să le fi omis din lipsă de spaţiu dar acest drac şi mincinos nu spunea mai multe amănunte decât cele ce erau în carte, de aici mai târziu am tras concluzia că acest individ, drac împieliţat a furat documentele care au ajuns la Ion Ţugui sau poate acesta ştia precis că acest puţoi pe care mi l-a prezentat ca contele incapuciato nu era decăt un derbedeu care îl omorâse pe adevăratul individ care fusese în lumea dracilor şi care adusese documentele respective şi de aceea Ion Ţugui nu amintea niciodată de contele incapuciato în cadrul interviurilor date fie la ziare fie la televiziuni, fiindcă ştia el ce ştia. Imediat ce a aflat că am calculator m-a rugat insistent să-mi bag internet ca mai apoi o dată sau de două ori pe săptămână să scot din internet tot felul de scrieri paranormale din occident cam 30-40 pagini pe săptămână din care acesta traducea aceste relatări din lumea paranormală şi scria articole cu evenimentele petrecute în occident ca fiind aflate de el din surse astrale de fapt furturi intelectuale. Multe reviste îi acceptau articolele fără să mai întrebe de sursele de provenienţă ale articolelor deoarece se subîţelegea faptul că acest drac încă nu fusese descoperit ca hoţ intelectual. Foarte acum, de curând am aflat că acest drac, în speţă homo inrăit, în loc să intre într-o biserică duminică dimineaţa el umbla la baia centrală de pe Griviţa, şi căuta şi el un amant care să-l mulţumească sexual, când colo ce să vezi că l-au făcut golanii poştă vreo cinci la număr, de vreo două săptămâni stătea dracul numai în picioare iar la redacţie mai toate fetele şi cei de pe  acolo râdeau pe înfundate de cele întâmplate şefului lor, marele coconte incapuciato. De ce nu vrei drac nenorocit să scoţi dracii pe care i-ai băgat pe gât fetei mele, timp de 11 ani m-au chinit acesti draci şi pe mine şi familia dar îţi promit, luater dracu cu măta şi cu tactu, că nu te omor deşi aşa aveam de gând, acum s-au schimbat planurile ci am să-ţi tai un picior şi o mână şi am să-ţi scot cei doi ochi cu care bagi dracii în copii şi în oameni ca să nu mai poţi face aşa ceva iar mâta şi cu tactu să te poarte în cărucior să se chinuiască cum m-am chinuit şi eu şi soţia mea care ţi-a dat mâncare dracu dracilor, crăpar-ar fierea şi inima în tine şi în tot neamul tău de draci. Apoi trebuie să dezvălui faptul că majoritatea care fac horscopul la tine şi sunt bogaţi, faci de aşa natură că o perioadă mai mare de timp te strecori pe sub pielea lor ca apoi să-i otrăveşti şi să le iei averile, casele, şi firmele care se trec pe numele tău deoarece nu ştiu că de fapt eşti scaraoţchi şeful dracilor aici pe Terra. La mulţi care fac horoscopul la tine şi vezi că au un viitor plin de bogăţie şi fericire cu datele pe care le afli de la ei ca data naşterii, locul naşterii şi încă vreo două informaţi, ca apoi să le furi viitorul pe care îl iei ori tu ori îl dai la vreun cunoscut iar cel de la care ai furat acest viitor urmând să trăiască viitorul plin de boli, de sărăcie, de la cel ce l-ai luat. De fapt  nici nu şti să faci horoscoape deoarece foloseşti unitatea de măsură zecimală. A se vedea cartea „7” pe care eu ţi-am tehnoredactat-o şi tu ai făcut horoscopul, greşit, de acolo.Asta fac dracii ca tine şi de fapt nimeni nu se aşteaptă ca un drac să se comporte ca un om cu frica de Dumnezeu.

       GURU BARBU SIMION

GURU BARBU SIMION-PAMFLET 4-ÎNTREBARE

                                                  

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

 ÎNTREBARE

Această întrebare are nevoie la început de a clarifica într-un anumit fel lucrurile :

Poporul român este format din două categorii de români şi anume:

1.Un popor român format din români săraci, bolnavi, cu pensi mici, cu salarii mici, fără şcoli şi spitale, cu preţurile cele mai mari din lume care la ora actuală mai suntem în ţară aproxumativ vreo 6 (şase) milioane şi pe care îl vom numi pur şi simplu – poporul român

2. un popor român format din toate adunăturile de prin lume, toţi hoţii, bandiţii, homosexualii, criminalii, toate scursurile fără ţară care au aflat de la rudele lor din interiorul româniei că acum după lovitura de stat din 1989 pot veni în România cu posibilitatea de a fura la discreţie din averea strânsă cu sudoare de poporul român,  şi că oricine fură şi au rude la Ierusalim nu vor fi condamnaţi niciodată, iar cu banii furaţi se vor distra de voie prin România şi alte ţări, iar pe aceştia îi vom numi pur şi simplu – „poporul român”.

Toate televiziunile din România şi din toată lumea, se ştie, aparţin poporului evreu deoarece cu de la sine putere şi-au luat, cu tupeu, sarcina de a da voie la a deschide un post de TV sau de Radio, numai la cei de origine evreiască, deoarece dacă ar mai fi un singur post de la alt popor atunci sigur va fi cineva care va atrage atenţia asupra tuturor minciunilor, în proporţie de 90 %, spuse pe posturile deja existente.

De aceea acum întreb şi eu ca prostu’ de ce la toate televiziunile existente când se face un concurs de a fi extras un cetăţean câştigător fie pentru un TV, sau un mobil, sau maşină mică, sau apartment, etc.sau la loteria Română, câştigători sunt tot mereu oameni din „poporul român”. Zilele acestea la DIGI 24 tv în primele 3 ore ale dimineţii la concursul de câştig a unor mobile foarte scumpe tot cetăţenii din cadrul „poporului român” căştigă. Vedeţi se poate spune că  tot poporul român câştigă !?

       GURU BARBU SIMION

GURU BARBU SIMION-POEZIE-Ţăranul şi iepuroaica

      Ţăranul şi iepuroaica,

Trăgea ţăranul obosit

Din zi în seară tot la coasă

Iar în odaie sta lungit,

Copilul lui cu boală-n oasă.

În curte i-a intrat primarul

Şi cu jandaru’ au arestat un porc

Pentru foncire pe tot anul

Şi pentru rest se mai întorc.

Copilul lui bolea de ani

Şi-a fost cu el pe la spital

Şi doctorii îl tot storceu de bani

Iar boala lui îl sărăcea total.

Nu mai mâncase de trei zile

Decât costree fiartă în cazan

Nevasta se trata doar cu pastile,

Copilul lui zăcea an după an.

Dar Dumnezeu la care se ruga mereu

Acum pe seară i-a trimis un dar

Că-a dat cu coasa când trăgea din greu

Peste un iepurilă cât un car.

Când l-a zărit a pus coasa pe el

Şi s-a gândit să-l taie chiar atunci

Era frumos şi-aproape cât un miel

Şi nu ştia dacă are un aşa de mare tuci.

Dar iepurele a ieşit de sub tăiş

Şi-n palmă a-nceput să-l lingă

Şi a zbughito repede spre un tufiş

Unde mai mulţi pufoşi au început să-l sugă.

O lacrimă i-a apărut în colţ de geană

Şi se gândea încă să-l taie,

Muierii lui să-i dea guler de blană,

Dar cum putea să lase mieii fără oaie.

Aşa făcu că-şi şterse coasa

Şi a-nceput să o ascută dur,

Sub tufă iepuroaica îşi strânse casa

Şi aştepta cu frică şi se uita-mprejur.

Ţăranul puse coasa-n car

Şi a lăsat pe iepuroaică-n pace,

Copilul ar fi mâncat friptură în zadar,

Că-apoi urma din nou foamea a face.

Totul avea o rânduială de la Cel de sus

Şi oricât de bine ai fi fost tratat

Dacă în soartă îţi era pus

Ai fi murit indiferent ce-ai fi mâncat.

 15.08.2014                      Guru Barbu Simion

GURU BARBU SIMION-LUI CARINA- La plecarea ei.

                     Lui  Carina

A fost cândva...tare demult... da... chiar a fost

O fată ca-n poveşti, frumoasă între stele

O fiinţă blândă, iubitoare, ce-şi avea rost

În lumea asta plină de atâtea rele.

A fost... da... chiar a fost o mică stea minune,

Ce s-a-nălţat ca un fior spre spaţii ’nalte

Cu aripi large, fâlfâia, în urmă a nu rămâne,

Cu paşi mărunţi din val în val voia să salte.

În lupta ei cu viaţa grea avea să ştie

Că nu-i de ajuns, iubire, muncă şi talent

Îi trebuia încă ceva ce-n viaţa ei să fie,

O fire simplă de bărbat cu ea rămâie permanet.

Dar n-a fost... n-a fost... aşa să fie

Să fi tu cu multe calităţi, ca şi un sfânt,

Dacă n-ai avea şi tu o mică bucurie,

Un mic iubit cu tine împreună aicea pe pământ.

 14.08.2014              Guru Barbu Simion.

O amintire vie celei ce a fost, este şi va mai fi încă !

                   Carina Purnichi !

O tânără frumoasă, plină de talent, ce a plecat puţin dintre noi în plină vară (27.07.2014) ! Fie-i numele în veci binecuvântat !

A plecat în plină glorie literară după ce a scris o ultimă carte, foarte interesntă, despre viaţa şi opera literară a lui Mihai Moşandrei, un poet al secolului XX care şi-a trăit o mare parte din viaţă în Franţa.

     redau mai jos o pezie scrisă de Carina Purnichi la moartea poetului Mihai Moşandrei în anul 1994.

                              COPILĂRIE

Copilărie, vino, să-ţi mângâi părul ud !

Să mă cufund în noapte; deasupra cerul crud,

Să mă primeşti din nou în braţele de foc,

Să uit tăcerea-ţi aspră, să mă cuprinzi pe loc.

S-alerg în rătăcire, o pasăre să fiu,

Să întregesc chemarea de-a te rosti târziu,

Să fiu din nou copilă, atâta îmi doresc

Încât zilnic chemarea fierbinte o-nnoiesc.

Din apă şi din foc, tu, naşte-te acum !

Picioarele desculţe pe lespezi reci să-mi pun,

Cutreierând pădurea ce-odinioar' cânta.

Alungă azi răceala şi dă-mi privirea ta.

Copacii micşoraţi eu îi privesc gemând

E o durere aspră ce azi o cânt plângând.

Şi-acel regret amarnic mă-năbuşă nebun,

Căci te-am pierdut, copile; nu te mai am acum !

                                             Carina Purnichi.

GURU BARBU SIMION-CAP.28-CARTEA PASARILOR MELE

                                                 Cap.28

Mai mi-aduc aminte când în clasa a 5-a un domn de istorie tânăr pe la vârsta de 40 de ani cu un păr stufos şi negru şi dat peste cap când ne povestea despre râzboaiele romane şi despre cele din Babilon şi care avea un dar nemaipomenit de a povesti aşa de frumos încât eu mai mult fabulam pe poveştile lui despre cum evoluau războaiele pe acele vremuri încât la un moment dat când s-a terminat ora de istorie domnul profesor a cerut clasei să asculte cum elevul Barbu Simion în momentul în care începe dânsul să povestească despre războaie eu căscam ochii cât cepele şi nu mai clipeam deloc din pleoape până nu termina profersorul ce era de povestit şi asta ca o laudă pentru dânsul că transforma ora de istorie ca pe un scenariu de film istoric. De multe ori când îmi aduc aminte de această scenă din viaţa mea o şi cuplez imediat cu versurile scrise de Eminescu în minunata scrisoare a II-a „Atunci lumea-n căpătînă se-nvârtea ca o morişcă

De simţeau, ca Galilei, că comedia se mişcă.

Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii,

Confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii

Şi privind păienjenişul din tavan, de pe pilaştri,

Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri

Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă

Către vreo trandafirie şi sălbatecă Clotildă.

Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic

Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.

Scîrţîirea de condeie dădea farmec astei linişti,

Vedeam valuri verzi de grîne, undoirea unei inişti,

Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit

Cînd suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit.”

Mai era deasemenea şi profesoara de educaţie fizică care nu cred să fi cântărit mai mult de 40 kg dar care era o femeie plină de viaţă şi care ştia précis cât poate fiecare elev să ducă să supărte în cadrul orelor de sport şi că mai tot timpul era cu cronometrul în mână şi ne măsura mai tot timpul performanţele. Aveam de două ori pe săptămână educaţia fizică şi fiecare minut din cele 50 de minute eram fugăriţi şi obosiţi fără menajamente şi după fiecare oră de sport aveam nevoie de alte două ore de relaş ca să ne revenim. În timpurile acelor ani şcoala făcea om dintr-un copil mai anemic iar profa noastră de sport nu admitea niciodată elevii cu scutiri medicale şi de fiecare dată fie că erai bolnav fie că nu trebuia să te înscri în parametrii de lucru ai profei de sport. De multe ori trebuia să intervină părintele cu scutire speciale şi cu sărut mâna ca să-l accepte ca bolnav pe acel elev. Una peste alta în acele timpuri se făcea şcoală nu glumă şi elevii care terminau opt clase ştiau foarte multe lucruri care îi ajuta să se descurce cu bine în viaţa de zi cu zi.

În clasa a 7-a lucrurile au început să meargă şi mai bine din punct de vedere al lecţiilor ca şi a orelor de meditaţie deoarece mama fiind cu noi de la 15 septembrie până la 15 mai când luam vacanţa mare ne ajuta foarte mult cu menajul, aveam la timp făcută mâncarea, lucrurile spălate, nu mai spălam noi nici vasele şi aveam timp mai mult de a ne face lecţiile de zi şi apoi de a lucra în particular pentru orele de meditaţie atât la matematică cât şi la română. Domnu profesor Clonaru ne lăuda peste tot ca şi doamna Colbureanu că suntem elevi care mai tot timpul ne dam silinţa de a învăţa tot mai bine şi că ştiam tot ceea se putea învăţa. Acasă doamna Tanţa era foarte atentă cu noi şi de fiecare dată când mergeam la piaţă îi făceam şi dânşi piaţa şi ne ocupam cât mai mult de Viorel care avea déjà vreo patru ani şi în acelaşi timp şi de Emil băiatul lui Tanti Nuşa care era acum de vreo 6 ani şi de fiecare dată eram răsplătiţi domneşte de faptul că ne jucam şi cu Emil şi cu Viorel.  În vreo trei patru ani se înmulţiseră televizoarele pe stradă şi acum aveau televizor şi tanti Nuşa dar şi tanti Tanţa şi nu era o problem unde mergeam la televizor că eram primiţi în fiecare parte cu bine că ştiau că ne jucăm şi cu cei mici. În vacanţa mare a clasei a 7-a am mers la Cireşu dar şi la Bătrâna la Turceşti şi în fiecare loc acum ne ocupam şi de munca câmpului şi anume de cules de zarzăre ca şi de prune dar şi la strânsul fânului de pe camp şi mai tot timpul ajutam mai mult la lucrările mai grele. O întâmplare avea să-i de gândit mamei noastre dacă să ne mai folosească la lucrări mai grele. Într-o zi mama mă ia cu ea să mergem la Cerna unde aveam un pogon pus cu porumbi şi unde în marginea porumbilor nu mai departe ca 20 de metri faţă de râul Cerna era un zarzăr foarte înalt cam şase metri înălţime şi mama m-a pus să iau prăjina de scuturat iar ea a luat un lighean mare şi unul mai mic pentru mine şi am mers să scuturăm acel zarzăr. Cum am ajuns m-am şi urcat în zarzăr şi am început să scutur cu mare greutate deoarece zarzărul evea ţepi care mă tot înţepau. Când am ajuns pe ramurile de sus ale zarzărului datorită ţepilor şi faptul că avea ramuri lungi şi subţiri nu am calculat bine şi nu mi-am dat seam că nu pot să mă susţină şi când m-am întins să scutur o creangă încărcată cu zarzăre creanga subţire a cedat sub greutatea mea şi atunci în câteva secunse am căzut pe o creangă mai de jos apoi pe altă creangă care mi-a atenuat căderea şi când am căzut pe nisipul de sub zarzăr nu am simţit mai nimic şi prima mea grijă a fost să nu am vreun picior sau mână ruptă. Mama s-a speriat tare şi a venit fuga la mine şi m-a ridicat în fund şi atunci i-am spus că sunt bine că nu am nimica rupt sau mai ales burta spartă ci doar ceva zgârieturi de la crengile de zarzăr. Atnci mama a observant că deasupra ochiului stâng o dâră de sânge care curgea din sprânceana de deasupra ochiului. În căderea mea pe nisip am dat fără să simt nimic cu sprânceana într-un şteap care mi-a provocat sângerarea la ochi. Mama a scos o batistă şi ma şters uşor şi apoi a apucat cu unghiile de la degete şi mi-a stors ca pe un coş rana care acum era umflată. Din rană a ţâşnit un smoc de coji de rădăcină de zarzăr şi ceva sânge care se prelingea pe sub sprânceană. M-a întrebat dacă văd bine dacă ochiul mă doare şi i-am spus că nu am nimic. Peste vreo lună de la incident când eram la Stroeşti cu mama ne-am întâlnit cu un cunoscut pe care mama îl cunoştea din Stroieşti şi atunci acesta a văzut că deasupra ochiului am o umflătură mai mare a întrebat-o pe mama ce are băiatul tău la ochi şi mama i-a spus că am căzut din zarzăr şi am dat cu fruntea într-un ştep. Atunci acest domn m-a apucat cu putere de acest moţ care îmi crescuse în frunte şi a strâns cu putere şi imediat din acest moţ a ţâşnit un jet de puroi galben cu coji de rădăcină de zarzăr şi apoi puţin sânge şi m-a şters cu un şerveţel alb de hârtie iar buboiul din frunte a dispărut ca prin minune şi am simţit fruntea degajată şi fără durere. În vreo două zile rana s-a închis ăi de atunci nu mai am avut nici o problem de sănătate la ochi.

Mama era foarte mulţumită de noi ca şi de Silvia care terminase clasa a 9- cu brio şi nu avea nici o restanţă pentru vară deasemenea şi noi care nu aveam nici o restanţă dar foarte greu o duceam cu limba rusă care ne era impusă de regimul communist şi pe care o învăţam mai mult de frică să nu rămânem corijenţi dar în fiecare trimestru ni se încheia media de 5 din 4,50 dar şi doamna de rusă era o femeie pe cinste că nu a lăsat niciodată pe cineva corijent. Ne descurcam mai bine cu limba franceză care se preda în şcoala noastră faţă de alte şcoli în care se preda mai de curând limba engleză. În clasa a 8-a au început marile griji în ceea ce priveşte atât lecţiile de făcut zilnic dar şi faptul că mai toţi elevii învăţau acum pe rupte pentru cele două examene de la sfârşit de an care încheia ciclul celor 8 clase dar se pregăteau şi pentru examenul de admitere în liceu sau în şcolile profesionale. Trebuie înţeles că atât examenul de liceu ca şi examenul de la şcolile profesionale era tot atât de greu şi că trebuia să te pregăteşti bine pentru amândouă ca să poţi să intri. Totuşi 90 % din toate familiile din toată ţara îşi doreau copiii la liceu şi apoi la facultate şi doar câteva familii mai sărace îşi dădeau copiii la şcolile profesionale. În vara anului 1965 prin luna aprilie noi ne pregăteam intens pentru examenul de sfârşit de clasa a 8-a format din patru materii din câte îmi mai aduc aminte şi anume matematică, română, geografie şi botanică, primele două adică mate şi româna era atât examen scris cât şi oral iar la geografie şi botanică numai oral. Ştiu foarte bine că examenul de sfârşit de clasa a 8-a a fost luat de toţi elevi inclusiv Ungheanu la care au contribuit în mare parte bunătatea tuturor profesorilor de s-a putut în final să ia şi el note de şase şi de şapte şi atunci am văzut mare bucurie pe faţa părinţilor lui pentru că reuşise să ia examenul cu bine. Era un început şi pentru el în viaţa plină de răutăţi. Parcă îmi mai aduc aminte că eu am luat la matematică nota nouă iar George nota şapte la română amândoi am luat nota opt iar la geografie  eu am luat nota 8 iar George nota 7 iar la botanică am luat amândoi nota 7. Era un început pentru moment bun dar mama nu prea era mulţumită fiindcă foarte mulţi elevi din clasă luaseră numai note de 10 şi de nouă iar noi cădeam undeva pe la mijlocul clasei ca note încasate ceea ce era un golaveraj foarte mic în raport cu aşteptările familiei. Totuşi i-am explicat lui mama şi lui tata de ce note aşa mici fiindcă majoritatea profesorilor aveau despre noi o impresie proastă din anii de şcoală din clasele 4, 5, 6 unde mai toţi ne ştiau ca vagabonţi şi nu aflaseră că şi noi fraţii Barbu ne meditam în ascuns la matematică şi română pentru examenul de la liceu în timp ce majoritatea elevilor se lăudau cu meditaţii la matematică şi română pentru examenul de la liceu. Când aproape de sfârşitul examenului de clasa a 8-a doamna dirigintă la şedinţa cu părinţii a întrebat-o pe mama unde vrea să dea băieţii mama a răspuns că la liceu iar doamna dirigintă aproape i-a râs în nas şi i-a spus că liceul nu este pentru băieţii dumneavoastră. “Ei acum cu dumnezeu înainte” a zis mama “dar cred că băieţii mei vor lua cu brio examenul de la liceu”. „Eu zic, doamna Barbu, că totuşi vor avea o meserie bună la şcoala profesională de la „Semănătoarea” unde sigur vor intra la nivelul lor de cunoştiinţe” „O fi şi aşa doamna dirigintă dar eu am mare încredere în băieţii mei” “Eu totuşi îi trec aici pe caietul meu că vor merge la şcoala profesională” Mama a aplecat de la şedinţa de la şcoală puţin nesigură dar după mai multe socoteli făcute în mintea ei a ajuns la singura concluzie că sigur băieţii ei vor reuşi şi nu o vor face de ruşine. În această perioadă de examene în special examenele de terminare a 8 clase noi băieţii mergeam aproape în fiecare zi la meditaţii fie la doamna Colbureanu care avea o impresie foarte bună de noi şi la fel şi domnul profesor Clonaru foarte mulţumit de felul cum am evoluat şi cum cunoşteam materia. Amândoi profesorii au asigurat-o pe mama că numai dacă nu ne ducem la examen nu vom reuşi altfel numai cu note mari vom intra la orice liceu. Între timp împreună cu întreaga familie am căzut de acord că cel mai bun liceu din toate punctele de vedere dar mai ales al distanţei dintre casa noastră şi liceu este cel mai bun deoarece ajungeam în cel mult 10 minute cu tramvaiul şi nu în 40 minute cum făcea Silvia iar la alte licee era şi mai departe şi profesorii erau cu mult mai pretenţioşi. De la Liceul „Tudor Vladimirescu” unde hotărâsem să mergem mai era o staţie de tramvai până la Farmacie, unde locuia domnul profesor de matematică şi finu şi peste drum se afla fabrica de lapte, proaspăt construită iar liceul la fel avea cam 4 ani de când îl terminaseră. De la liceu până la fabrica de lapte mai erau vreo două case iar în partea din spate nu erau decât câteva câmpuri cu ciulini până la staţia de triere de la CFR cu mai multe lini de tren, iar de aici în spate se întindeau câmpurile de pomi fructiferi pe care eu cu fratele meu le cunoşteam bine căci golănisem mult prin ele cu mai mulţi golani ca noi şi unde priveam de multe ori la exerciţiile de luptă ale soldaţilor de la garnizoana din apropriere. Liceul „Tudor Vladimirescu” era aşezat chiar lângă şoseaua principală lângă linia de tramvai şi era o construcţie modernă cu parter şi două etaje, cu intrarea profesorilor aproape de intrarea pe poartă iar intrarea elevilor se afla în partea din spate a clădirii. Avea un cabinet medical foarte mare cu două săli doar că nu avea masă de operaţie în rest foarte dotat, cu săli de clasă spaţioase, cu parchet pe jos, geamuri mari cu tablă mare pe tot peretele aproape mai mare ca un ecran de cinematograf. Sălile de clasă se aflau pe cele trei laturi ale construcţiei în formă de pătrat a liceului iar pe latura dinspre fabrica de lapte se afla o mare sală de sport, cu vestiare mari atât pentru fete şi băieţi o cameră mare care era specială pentru profesorul de sport şi sala propriu zisă unde aveam să ţinem atât meciuri de fotbal cât şi de baschet şi volei iar la anumite festivităţi mai ales la sfârşit de an, pentru premiere, sala era umplută cu sute de scaune şi avea un podium unde stăteau profesorii cu directorul. Pe latura din spate unde începea câmpul cu scaieţi era şi un teren mare de sport pentru când vremea era frumoasă unde ţineam orele de sport mai mult pe vară şi primăvară. Pe latura dinspre bulevard, ca şi pe celelate laturi adiacente, aveam o grădină mare de flori lată de cel puţin 20 de metri, pe partea cu terenul de fotbal nu era grădină de flori. La intrarea pe poarta liceului  faţă în faţă cu intrarea profesorilor în mijlocul unor trandafiri înalţi şi plini de trandafiri infloriţi pe un piedestal înalt cam de 1,5 metri trona statuia bine făcută a marelui revoluţionar care dăduse şi denumirtea liceului şi anume Tudor Vladimirescu, cu o mustaţă bine făcută cu părul plete sub un capişon purtat în epocă, avea aerul unui om plin de responsabilitate cu hotărârea care i se citea pe faţă. Când am mers prima dată cu mama şi cu tata şi cu sora noastră să ne înscriem la acest liceu am rămas cu toţii impresionaţi de felul construcţiei moderne iar eu am rămas cu gura căscată mult timp privind statuia lui Tudor Vladimirescu care parcă mi se părea cunoscut acest individ dar parcă nu ştiam de unde să-l iau iar mult mai târziu aveam să aflu de acel deja vu pe care îl au oamenii în faţa anumitor persoane sau străzi sau case unde cândva au mai locuit sau au cunoscut acele persoane în altă viaţă. Cred că noi familia noastră eram printre primii care am dat buzna, acesta este termenul de comparaţie, ca nu cumva să ne ia alţii înainte ca şi cum faptul că eram primii ar fi însemnat că vom fi admişi la liceu aşa că veniserăm primii şi numai asta conta. Am intrat într-o încăpere mare spaţioasă ca o sală de aşteptare la gară care era de fapt secretariatul liceului unde cu documentele speciale, certificat de naştere, buletin, diploma de terminare a celor 8 clase de la şcoala primară, cu notele de la examene pe spatele acestei diplome. După trecerea noastră în catastiful special care consemna faptul că eram admişi la examenul de admitere al liceului care urma să aibe loc cam peste 10 zile într-o luni dimineaţa la ora 9, examenul începând cu matematică scris, apoi miercurea aveam lucrare scrisă la limba şi literatura Română, apoi marţi săptămâna următoare după ce luam notele la scris şi aveam peste şase puteam intra şi la oral la matematică iar miercuri oral la Română iar rezultatele aveau să fie anunţate undeva pe vineri sau sâmbătă, în funcţie de câţi elevi aveau să se înscrie la acest liceu. De la examenul de terminare a celor opt clase până la începerea examenului de admitere în liceu aveam exact 15 zile timp în care de dimineaşă până seara cam 8-9 ore pe zi acordam studiului iar restul, mai ales seara mergeam şi noi pe la vecini sau la doamna Tanţa la televizor să ne mai destindem cu câte un film. În cartier se ştia că fraţii gemeni, nu golani, Barbu luaseră cu bine examenul de terminare a opt clase şi că acum ne pregăteam de examen la şcoala profesională „Semănătoarea” şi această tactică o adoptaserăm în familie să minţim cu toţii chiar şi pe doamna Tanţa cum că noi v-om da examen la şcoala profesională.

           GURU BARBU SIMION