GURU BARBU SIMION-PAMFLET- DE CE SUNT 'ANTI SE MINT'

STIMATI CITITORI VA ROG CA DUPA LECTURAREA SCRIERILOR MELE DACA ELE VA PLAC SAU VA SUSCCITA INTERESUL SA ANUNTATI SI PRIETENII, RUDELE, VECINII SAU CUNOSCUTII DVS SA LECTUREZE SI EI ACESTE SCRIERI.

TOTODATA ANUNT PE CEI CE DORESC POEZIE SAU ROMANE PERSONALIZATE FIE PENTRU EI SAU PENTRU RUDELE LOR MAI APROPRIATE SA MA CONTACTEZE LA TEL: 0727 719 196 SAU LA EMAIL "barbusimion70@yahoo.com" VA MULTUMESC MULT.

            

DE CE SUNT "ANTI SE MINT'' ?

De ce sunt ‘anti se mint’ ? Foarte simplu ! Deoarece originea morfologică a cuvintului vine de undeva din negurile istoriei de când apar primele mărturii scrise şi orale de la apariţia primei lumi populate cu oameni şi anume Antartida. Continentul care avea să dispară subit din istoria omenirii dar care istorie consmnează în errata ei că o anumită naţie de ‘oameni’ venită din alte planete şi stabilită ulterior in aceleaşi locuri sau ţinuturi în care se stabiliseră Lemurienii, primii oameni atestaţi ai omenirii, ai terei, şi nu întâmplător se satbilesc în aceleaşi ţinuturi cu lemurienii deoarece de pe planeta de unde plecaseră definitiv rămâneau invingători o naţie de diavoli care în ura lor malefică nu se mulţumiseră cu distrugerea vieţii de pe acea planetă dar văzând că o parte a locuitorilor din această planetă se teleportează pe planeta terra ne dorind să participle la distrugerea definitivă a diavolului care ulterior se vor teleporta după Lemurienii evadaţi cu scopul ascuns ca după distrugerea definitivă a cestora să nu mai fie nici un muritor care să ateste distrugerea civilizaţiei de pe acea planetă de către diavoli. Dar aici pe terra condiţiile geo politice în care începe să se dezvolte viaţa pe Antartida nu le permite diavolilor veniţi în mod special pentru distrugerea definitivă a Lemurienilor ca în istoria timpului să nu mai existe nici un martor a celeor întâmplate pe planeta Orion unde viaţa fusese distrusă de diavoli şi de unde reuşiseră o parte din locuitorii supravieţuitori să se teleporteze pe terra deci ca distrugerea planetei Orion să fie ascunsă definitiv prin uciderea completă a Lemurienilor. Dar acest deziderat al diavolilor care doreau distrugerea vieţii în general şi deci şi a Lemurienilor stabiliţi pe terra nu avea să se împlinească în totalitate deoarece a mare parte a lemurienilor de pe Atlantida aveau să se refugieze pe noile continente, ţinuturi, unde nu erau populate de nici o fiinţă raţională deci de oameni şi unde cu ajutorul anumitor tehnici paranormale reuşesc definitive să se salveze de la dispariţia totală pe care le-o pregăteau diavolii. Ulterior datorită condiţiilor geologice  a ţinuturilor în care lemurienii aveau să se aşeze după distrugerea Atlantidei de către diavoli şi anume în ţinuturile Carpatine unde prin metode paranormale Lemurienii aveau să consolideze o civilizaţie mult avansată faţă de civilizaţia diavolilor care ne putând să se adapteze noilor condiţii ale terrei şi anume a condiţiilor zonei temperate mult mai reci faţă de planeta de unde veniseră se satbilesc în ţinuturile calde ale terrei şi anume în ţinuturile orientului mijlociu din zilele noastre. Faptul că ulterior diavolii nu mai pot să se întoarcă pe planeta de pe care veniseră se datorează situaţiei paradoxale că distrugerea planetei Orion se făcuse total şi nu parţial cum crezuseră la început diavolii că folosirea armelor atomice aveau să distrugă planeta pe o perioadă de câţiva ani  şi nu pentru o perioadă aşa mare de sute de mii de ani şi că anumite ţinuturi nu aveau să fie atinse de energia nucleară se dovediseră eronate ceeace aveaua să-i facă pe diavoli să rămână definitiv prinşi în viaţa de pe terra. Şi în timp ce evoluţia Lemurienilor avea să fie una explozivă pozitivă atât material cât şi spiritual, evoluţia diavolilor avea să fie una regresivă din punct de vedere material iar spiritual nici nu se pune problema căci ei veniseră pe terra cu o carmă individuală şi colectivă copleşitor de negativă şi că aveau să plătească distrugerea vieţii pe planeta Orion prin mii de cicluri evolutive negative aici pe terra până situaţia lor energetic individuală şi colectivă avea să se echilibreze fundamental pozitiv demiurgic. Şi cum aceşti diavoli nu ştiau decât tehnici malefice de evoluţie şi anume ca furtul, minciuna, înşelătoria, crima, ca să enumeră doar pe cele mai importante şi că în existenţa lor nu cunoşteau că toate bunurile sunt obţinute doar prin muncă ei trăind doar prin furt şi minciună aici pe terra aveau să practice aceleaşi obiceiuri malefice pentru obţinerea celor necesare vieţii. Dujmănia şi ura împotriva Lemurienilor avea să devină şi mai puternică şi să capete valenţe multiple în manifestarea acestor răutăţi.

Reluând morphologic cele două cuvine anti ‘se mint’ şi mergând logic pe gândirea matematic divină pusă din capul locului de Dumnezeu în sufletul omului şi care îl ajută pe om să judece normal intuintiv şi instantaneu orice omul avea să creeze prin gând sau faptă. Cuvântul anti se traduce prin opus, împotriva, contra a ceva a unui obiect, faptă sau noţiune gândite de om. Grupul de cuvinte ‘se mint’ se poate traduce prin acea gândire dedusă intuitiv că ‘ei se mint’ sau şi mai clar gândit că există o mulţime de indivizi, oameni, inşi, care prin natura acţiunii pe care logic ei o desfăşoară şi care se rezumă de fapt la acei indivizi, oameni, inşi care ei între ei se mint. Adică mai frumos spus că acei oameni, comunitate, inşi nu fac altceva în cinetica vieţii lor, în chimia vieţii de zi cu zi, să se mintă unii pe alţii în toate problemele vieţii lor ajungând ca după mii de ani de această practică să se consemneze ca ceva normal, logic un mod de gândire considerată ca malefică de ceilalţi oameni, inşi. Această gândire, în afara sistemului lor de viaţă fiind considerată, ca o practică a minciunii, în sistemul mulţimii, inşilor, indivizilor pe care îi studiem acum consideră ca ceva normal şi raţional minciuna şi pentru ei ca şi pentru ceilalţi oameni, inşi, indivizi care trăiesc în afara sistemului lor. Mergând cu raţiunea mai departe înţelegem că indivizii din această mulţime considerată, se mint între ei în mod natural în toate problemele din cinetica vieţii. Dar ca noţiune malefică considerată de ceilalţi oameni din alte sisteme, minciuna, atrage după ea o altă noţiune malefică înrudită şi anume hoţia. Deci ca prim raţionament dedus logic că cei ce se mint între ei se şi fură în egală măsură sau mai puţin sau mai mult unii pe alţii. Deci unde este minciună, neaparat prin logica lucrurilor malefice apare şi hoţia ca soră naturală. Mergând acum ceva mai departe cu logica pozitivă divină prin care se consideră aceste noţiuni ca natural malefice apare pe scara degenerativă şi ‘crima’ ca fiind soră bună cu celorlalte două noţiuni malefice, minciuna şi hoţia. Tot pe firul logicii gândirii noţiunilor malefice apare şi ‘înşelătoria’ ca vară bună cu celelalte noţiuni malefice enumerate mai înainte. Enumerate mai departe apare ca verişoare bune cu noţiunile menţionate ca ‘minciuna’, ‘hoţia’, ‘crima’, şi ‘războiul’, ‘înşelătoria’ şi ‘ura’, ‘dujmănia’ ‘denigrarea’, ‘sperjurul’ apoi ‘infatuarea’, ‘lenea’, ‘curvia’, ‘violul’, ‘bigamia’, ‘homosexualitatea’, ‘lezbianismul’ şi multe altele ca ‘sclavia’, ‘tortura’ etc. De unde vine, însă, sensul logic al celor trei cuvinte ‘anti se mint’. Dacă studiul noţiunilor logice se rezumă doar la naţiunea, mulţimea, populaţia studiată nu este nimic rău, sau interzis sau condamnabil dacă noţiunile malefice  studiate se manifestă în spaţiul intern al acelei mulţimi sau populaţii dar cum istoria ne arată că dea lungul miilor de ani această populaţie natural malefică şi-a estins dominaţia şi asupra altor popoare, naţiuni şi mulţimi de pe terra deci şi asupra ţării mele România ajungând ca după vreo cinci sute de ani de convieţuire comună cu poporul român, evreii, căci despre ei este vorba în context, să ajungă stăpâni pe tot teritoriul ţării, să conducă politic întreaga Românie, toate partidele politice, toţi parlamentarii, senatorii, guvernul, preşedenţia, ministerele, secretarii de stat, directorii marilor şi micilor intreprinderi, administraţiile locale, judeţene, orăşeneşti, armata, poliţia, jandarmeria, finanţele, comerţul băncile, vămile, porturile, învăţământul, sănătatea, ortodoxia, sportul, toate organizaţiile de stat şi particulare, ong-urile, massmedia, televiziunile, radiourile etc să fie penetrate, populate, conduse, şi distruse politic şi administrativ din interior de această populaţie malefică numiţi evrei, cu uscăturile lor, jidanii, care ulterior, după ce cuvântul de evreu avea să fie demitizat prin toate noţiunile malefice exercitate asupra poporului Român ca şi asupra majorităţii popoarelor pe care evreii le-au ocupa de lungul mileniilor şi ulterior le-au distrus să se recurgă în convorbirile politice actuale la folosirea termenului de izraieliţi. Cum prin folosirea noţiunilor malefice cu care au venit din ţara lor şi le-au aplicat consecvent şi abscons faţă de oficialităţile româniei au ajuns ca după revoluţie după ce cucerirea poporului Român a fost totală şi irevocabilă prin lovitura de stat din decembrie 1989 să treacă pe faţă la genocidul asupra populaţiei autohtone, asupra românilor, la distrugerea economică şi politică a ţării, ca în final România să devină ţară evreiască ajungându-se la uciderea cu ştiinţă prin tot felul de metode criminale  a peste 12 milioane de români, alte cinci milioane fiind duse în alte ţări ca sclavi şi ştergători de cururi jidăneşti pe sume derzorii de bani. Romînia este actualmente la 25 de ani după aşa zisă revoluţie ştersă de pe faţa terrei, populaţia fiind împărţită în două categorii de oameni Î poporul român format din aproximativ 3 milioane de oameni supravieţuitorii genocidului şi ‘poporul român’ format în totalitate din evrei şi acoliţii lor jidanii, adică mai pe înţeles spus ţiganii evreilor folosiţi de evrei în marile ‘tunuri ‘ date politic şi financiar tuturor ţărilor de pe terra. Şi ca în final celor opt milioane de români adevăraţi să li se pună botniţă să nu poată să se revolte sau să spună pe faţă cine ne-a distrus ţara şi poporul, ‘poporul român’ instaurat prin legi frauduloase la Bucureşti să decreteze, prin legi anti româneşti, că orice român care nu se supune stării de fapt iraţioanale şi ilogice prin care românia este ştearsă de pe terra să fie catalogat ca ‘anti se mint’. Eu ca catalogat anti se mint mă consider un erou al ţării şi chiar primul erou că am puterea, dată de Dumnezeu, de D-l Iisus, de a mă revolta împotriva celor care pe faţă, cu dujmănie şi ură, cu tehnici malefice mi-au omorât străbunii care cu câteva sute de ani în urmă i-au primit pe evrei, acest ‘popor român’ de căcat şi pişat cum l-a caracterizat jidanul patapievici, pe plaiurile noastre ca acum în final aceşti criminali odioşi să se numească ‘poporul român’ cu tupeu şi obrăznicie. Diferenţa este că poporul român deşi este infometat, dezbrăcat, şomeri în totalitate avem curajul de nu ne lăsa călcaţi în picioare şi omorâţi de jidani şi de a spune întregi lumi prin protestul meu de anti se mint cine sunt cei ce ne-au distrus neamul şi ţara adică jidanii evrei, în acelaşi timp cu care ‘poporul român’ se distrează prin urgii televizate în care mii de jidănci şi jidani în spectacole pornografice consumă alimentele produse de poporul român şi furate prin legi de la gura copiilor şi bătrânilor români, se distrează zi şi noapte pe banii furaţi de la poporul român, şi cerşesc cu tupeu bani de la poporul român infometat şi sărăcit în sapă de lemn ca copiii de jidani să mergă la tratamente şi operaţii în Germania, Franţa, Anglia sau America când în spitale copiii de români sunt omarâţi ca nişte câini, că jidanii au planuri ca România să dispară de pe harta terrei şi această ţară să devină tara lor jidănească. Ca toţi copiii de jidani şi evrei să meargă la studii în ţările capitaliste dezvoltate economic, ca toţi evreii veniţi în românia după 1989 să aibe dreptul şi tupeul de a fura miliarde de euro de la gura poporului român şi aceştia să nu fie condamnaţi şi să li se ia averile dobândite prin hoţie deoarece legile sunt făcute de jidani care să apere pe cei ce fură de la români. Ardevar focul până în a şaptea spiţă a neamului vostru diavolesc. Să nu uităm că toate războaiele produse pe terra au fost manevrate şi manipulate de către evreii de la acele timpuri pentru ca pe milioanele de oameni ucişi în aceste războaie evreii să obţină averi uriaşe, incomensurabile, că primul război mondial a fost ingineria malefică tot a evreilor din ţările industrializate cum ar fi Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Spania, Portugalia, Italia, Japonia şi alte state unde comnducerile statale erau în mâinile evreilor, care la începutul secolului XIX nu au mai fost de accord cu impărţirea teritorială a lumii, cerând ca o parte din coloniile lumii să fie redistribuite şi statelor jidăneşti recent înfiinţate, apoi să ne aducem aminte că cel de-al doilea război mondial a fost pus la cale de marile firme jidăneşti care produceau armament şi care având format un stoc imens de arme a trebuit să declanşeze cel de-al doilea război mondial dar în realitate cel de-al doilea război a fost început de către jidănimea din America, care în urma dezvoltării economice fără precedent ajunsese să fie prima în lume dar care nu era considerată ca cea mai puternică din cauza jidănimii care se dezvoltase în Europa, Asia, Australia, Japonia şi care nu vroia să reâmpartă coloniile déjà reâmpărţite în primul război. Cum la sfârşitul primului război America nu primise nici o colonie la reâmpărţire avea să înceapă o politică ascunsă prin înarmarea poporului german, care şi acesta nu primise nici o colonie la reâmpărţire şi care fusese înfrânt de marile puteri centrale şi care nu avea voie să producă armament de război ci numai armament uşor pentru miliţiile interne. Un alt obiectiv secundar al celui de-al doilea război a fost şi distrugerea noului imperiu communist, Uniunea Sovietică, creată de către jidănimea europeană şi dezvoltată ulterior de către marea finanţă jidănească din Europa. Văzând pericolul imens prin noul imperiu communist infiinţat de către jidănimea Europeană care unindu-se impreună cu jidănimea clasică existentă déjà în europa, asia şi japoniea avea să formeze o puternică uniune economică care să se contra opună Statelor Unite, care veneau din urmă cu o mare putere economică şi motrice din întreaga lume. Începând din anul 1918 de la sfârşitul primului război mondial, jidănimea din Statele Unite, într-o înţelegere ascunsă cu o parte a jidănimii din Germania, aveau să pună la punct chiar în mujlocul Europei dezvoltarea unei puternice industrii şi economii finanţate de marile concerne Americane, deci de evreii din America, şi începând chiar cu anii 1918-1920 germania formată dintr-un popor creştin, educat şi cu simţul muncii, cu simţul tehnicii în sânge, aveau să dezvolte o putrnică industrie în special de armament greu pentru război. Deja prin anii 1924-1926 toate ţările din Europa erau scandalizate de faptul că Germania deşi înfrântă în primul război şi cu tratate înrobitoare încheiate la sfârşitul primului război totuşi aveau către anii 1928-1930 una din cele mai puternice maşini de război pusă la punct de către capitalul evreiesc American, iar pe plan politic prin anii 1930 -1933 aveau să pună la conducerea Germaniei Partidul Naţional condus de Jidănimea Germană în frunte cu evreul german Hitler. În războiul rece care ia naştere în Europa dintre Germania şi restul europei s-a căutat cu multă înverşunare atragerea şi a Americii de partea statelor europene dar America consecventă cu planurile ei de distrugere a jidănimii europene dar şi a imperiului communist al Uniunii Sovietice, construit cu ajutorul evreilor din Germania şi a celor din Anglia, având la baza lui pe marii învăţaţi, Karl Marx şi Frederick Engels, ca şi pe marele conducător communist fost evreu Lenin. O dată ajunşi la putere în 1933, evreii din Germania în conlucrare ascunsă cu cei din America încep marea degringoladă de înarmare din Germania iar în anul 1939 când partidul Naţional Democrat ajunge la putere în Germania imediat se dezlănţuie cel de-al doilea război mondial care din primele luni se arată întregii lumi că majoritatea evreilor sunt culeşi din ţările europene ocupate de nazismul german şi trimişi imediat la marile fabrici ale morţii din Germania Nazistă. Chiar de la începutul războiului din Europa sunt atrase marile puteri de a lupta împotriva Germaniei şi a nazismului care cărau zi şi noapte milioane de evrei spre fabricile morţii. Chiar din primele zile America a fost chemată de către marea jidănime din Europa să se alăture de partea lor împotriva Germaniei dar America se opune cu tot arsenalul politic de care dă dovadă de a nu intra în război ne dând opiniei publice mondiale nici un răspuns logic pentru refuzul ei. Le-au trebuit 4 ani de zile evreilor europeni de a fabrica o inginerie politică în care sunt atraşi Japonezii de a ataca Pearl Harborul o mare concentrare de trupe Americane ca şi o parte din marile port avioane şi care prin sabotarea pe faţă a trupelor americane se ajunge ca americanii să intre în război de partea ţărilor europene ca Anglia, Franţa la care ulterior se alătură şi Uniunea Sovietică după ce aceasta avea să înfrângă trupele germane chiar pe teritoriul rusesc. Către sfârşitul războiului America intră şi ea în răznboi de partea puterilor centrale Anglia şi Franţa împotriva Japoniei şi a Germaniei unindu-se în final şi cu rusia pentru decapitarea definitivă a Germaniei care era pe cale de a perfecta o nouă şi puternică armă, rachetele balistice de lungă croazieră, care puteau să atingă până şi Statele unite. 

                  GURU BARBU SIMION

GURU BARBU SIMI-CAP.31 CARTEA PASARILOR MELE

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

            Cap. 31

         Nu începusem bine o altă partidă de șah că s-au auzit zgomote pe culoar și apoi ne-am pomenit cu un grup de 6-7 tineri, prieteni de-ai lui Marin care veniseră să-l felicite că mai avea un an de studi la București la universitate secția mathematică și apoi urma să ajungă profesor la școala din Cireșu asta fiind dorința lui de cănd intrase la facultate, rectoratul facultății îi și aprobase apriori numirea ca profesor de matematică la școala din Cireșu cu condiția de a lua toate examenele la facultate cu media de trecere. Partida dintre mine și Marin s-a întrerupt brusc cu părerea de rău din partea mea că îmi pusesem în cap să-l bat pe Marin în această partidă. Marin s-a sculat de la banca în care stătea și i-a îmbrățișat pe toți pe rănd cu bucuria revederii după mai mult timp apoi a început tot felul de amintiri cu fiecare în parte cu tot felul de glume și anecdote și bancuri eu fiind pentru căteva minute lăsat mai la o parte dar apoi Marin văzăndu-mă puțin supărat și lăsat singur a ridicat puțin vocea la toți cunoscuții și aceștia au tăcut pentru un moment timp în care Marin i-a întrebat dacă cunosc pe acest tănăr și m-a arătat pe mine dar majoritatea păreau că nu mă cunosc doar un băiat din Cireșu a răspuns că sunt Ion al cucoanei Tena. ”Da așa este este Ion al Tenii dar acum este prietenul meu cel mai bun care cu o săptămănă mai înainte a reușit a liceu la București și acum își petrece vacanța la noi la Cireșu. ” Mai toți din grup au început să aplaude și să strige ”Bravo băiatu” dar cu o naivitate de copii de țară cu bună creștere și care nu s-ar fi găndit să mă ironizeze și la care eu m-am înroșit de plăcere și le-am mulțumit frumos pentru apreciere. Marin radia de plăcere și fața lui era numai un zămbet așternut peste o față slabă și ososasă cu mici ciupituri de la lama cu care se răsese. Fuma foarte des țigări de proastă calitate cum erau țigările Carpați și Mărășești și îi era frică să nu afle taicăsu nea Ciutacu că atunci ar fi avut problem, dar déjà nea Ciutacu știa dar se făcea că nu știe. {i la trup era slab ca un ogar numai piele și os și parcă se mai micise puțin în ultimul an de studi fiind și cel mai greu an iar cu masa la facultate o cam rărise puțin măncănd dor o masă pe zi să facă și el bani pentru discotecă și pentru fete de a le scoate la o cafea dar prietenul lui de la Geografie, care urma să devină și el professor tot aici îl dăduse de gol spunănd că nu a avut nici o prietenă la facultate. După ce bucuriile de întălnire au trecu eu cu Marin am reluat partida de șah întreruptă și déjà în jurul nostru se formaseră două bisericuțe care una ținea cu mine iar alta ținea cu Marin și aproape la fiecare mișcare era căte unul care știa el formula cea mare și șoptea deși ne înțeleseserăm să nu sufle nici unul în timpul jocului. Pănă la urmă am bătut eu prin șah mat dar ajutat de pe margini și ca bun partener de joc am recunoscut că fără ajutor din partea prietenilor sigur m-ar fi bătut Marinică. Marin m-a luat în brațe spunănd că sunt un adevărat domn că am recunoscut că am fost ajutat dar că și eu am învățat mult mai bine șah decăt anul trecut. {i cum amiaza mare sosise Marin s-a sculat de la bancă și s-a scuzat față de prieteni și față de mine dar era de serviciu cu vacile la păscut și trebuia să meargă acasă să le scoată pe Valea Boaldei lăngă terenul nostru și chiar m-a invitat să merg pe Boalda să mă întălnesc cu el dar m-am scuzat spunănd că depind și eu de mama și de numite munci și program de lucru și apoi ne-am luat la revedere de la fiecare și am plecat către casă ca și Marin să scoată vacile la păscut. În fața școlii am rămas puțin pe o bancă privind la țărăna din șușa găndind căt de nedreaptă era viața cu unii oameni, cum era de exemplu marin care avea aproape 24 de ani și nu avea nici o prietenă nici în comună și nici la București la facultate. Se zvonea prin sat că ar fi îndrăgostit lulea de fosta lui învățătoare de la ciclul 1-4, pe nume...., în vărstă cam de 40 de ani, iar mulți prin sat spuneau că cineva din familie sau din vecini iar fi făcut farmece și descăntece de a nu se însura sau de a lua fată bătrănă. Tot prin sat se spunea că de fiecare dată cănd venea pe la școală era nelipsit de la orele doamnei învțătoare și de multe ori erau văzuți stănd mult timp împreună și după terminarea orelor, tărziu. Dintre toți cei patru frați Marin era primul care îmi mergea la inimă fiind o fire deschisă și prietenoasă și simțeam că nu avea în el nici un pic de ură, dușmănie sau invidie, pe cănd Ciocică fratisu cel mai mic era plin de ură și invidie la adresa mea numai pentru faptul că eu stăteam la București și el în noroaiele din Cireșu. Am fost trezit din găndurile mele de băieții care veniseră la Marin și acum mă invitau prietenos dacă nu vreau să merg cu ei la Cerna să facem baie într-un găldan mare pe care îl știa unul din ei. Ne vrănd să par un încrezut am acceptat pe loc și am plecat în fugă pe ulița din vale către Cerna în strigăte și țipuituri de tineri smintiți. Ajunși într-un minut la Cerna și ne desbrăcam de haine din fugă lăsănd cameșile și pantalonii și chiloții pe drum iar pe marginea apei ne aruncam cu toată forța în apa caldă și răcoritoare a răului. Era o bucurie mare ce ieșea din pieptul fiecărui copil îi ne stropeam unii pe alții iar ei între ei se băgau unul pe latul cu capul la fund dar cu mine se purtau frumos fără bruschețe și mulți din ei îmi spuneau că suntem rude mai de aproape sau mai departe de pe cutare și cutare neam dar eu spuneam că așa este dar nu cunoșteam oamenii aceia. Ne-am distrat preț cam de o jumătate de oră dar apoi mai toți au început să plece către casele lor deoarece aveau fiecare diverse treburi. Cănd am plecat și eu m-am întălnit cu Tomică al lui Unguroiu un tip de treabă de seama mea și pus pe șotii mai tot timpul care mergea în amonte pe Cerna la pescuit cu măna pe sub pietre și pe sub răgălii îi déjà avea prinșiv vreo 14 pești destul de mari cu care se lăuda de zor. Tomică imi plăcea că era tot timpul cu zămbetul pe buze pus pe glume tot timpul și vorbea cu mine ca cu om mare deși eram de aceiași vărstă. ”Mi-a spus tata că tanti Tena ar fi luat o capră să aveți lapte. Cine o duce la păscut? ”păi cred că eu pe undeva pe Boalda” Zi, mă Ioane, vi cu capra cu mine pe măgură să paștem împreună vitele și să vezi ce bine ne jucăm” ”dar ce zice nea Unguroiu dacă vin să vă pasc iarba?” ” nu-i problemă că tata ar fi bucuros să vi cu mine la păscut vite, ba chiar a vorbit cu tanti Tena să te lase să vi cu mine cu capra la păscut” ” Bine Tomicș dacă zici tu ... dar cum facem ?” ” păi foarte bine mergi acum acasă și iei capra și cum ajungi la noi la pod doar mă strigi și eu ies cu vitele și mergem pe măgură sus de tot, eu plec chiar acum îit e aștept”. ” și eu plec să mă aștepți că vin într-un sfert de oră” Am plecat amăndoi  deodată de la Cerna și fuga am ajuns acasă și i-am spus lui mama că merg eu cu capra cu Tomică al lui Unguroiu pe undeva pe măgură. Mama bucuroasă că nu trebuia să se mai roage de George să meargă cu capra m-a rugat să stau să mănănc și apoi să plec dar am spus că nu-mi este foame și că mănănc pe seară și am și luat capra de funie și am zbughit-o pe poartă. La pod Tomică tocmai mă aștepta cu vitele și imediat am pornit-o spre măgură cu voie bună și veselie. Am trecut cu vitele pe podul de lemn de  la Cerna și am urcat în Măgură și am trecut pe la poarta iubitelor mele Valica și Domnica dar în curte nu era nimeni iar casa era încuiată. Tomică care știa povestea a început să le strige pe amăndouă dar nu a răspuns nimeni și noi am trecut mai departe răzănd de bravura noastră. Apoi sus în măgură am trecut pe lăngă ultima casă care era a finului  nostru Bușoi pe care l-am strigat că vroiam să-l mai văd știind că este și el la țară la muncile agricole dar nu a răspuns nimeni așa că am urcat mai departe în sus pe Măgură. Locul unde am ajuns cu Tomică era sus de tot pe creasta dealului numit Măgură de unde se putea vedea în vale toată perspectiva satului Cireșiu cu casele ca niște furnici cu sușeaua care șerpuia la vale în jos către Pojogi și Copăceni. Se vedea foarte bine și casa noastră ca și școala ca și răul Cerna cu zăvoaiele lui și cu locul nostru de la Cerna pe care aveam puși porumbi. Apoi mai spre stănga se putea vedea perspectiva satului ursulești ca și casa nașului nostru Ghițoiu, ca și biserica albă, biserica nouă, deoarece nu era pictată pe afară, apoi mai spre stănga se putea vedea central comunei Stroiești apoi sus de tot se puteau vede munții Căpățănii cafenii cu crestele albe pline de ninsoare.  Locul de păscut era un loc cuprins între două văi abrupte cu ceva brazi frumoși ca și cu stejari și goruni înalți, foarte bătrăni, pe care deabia de îi puteai cuprinde în brațe. Iarba era foarte deasă nepăscută de vite deoarece Tomică din cauza terenului foarte departe de casă mergea mai rar la păscut pe acest teren dar era și o vegetație bogată în tufișuri unde capra mea avea ce să mănănce fără să facă pagubă lui nea Unguroiu cum credeam eu. Aici Tomică cu un briceag cumpărat de la magazin de la cooperativa din sat a început să construiască un adăpost din crengi făcănd unele țepușe din crengi rupte din brazi și din stejari și cioplite cu răbdare cu briceagul și înfipte apoi în pămănt ca pe niște araci de roșii și apoi puși alți araci în crăcanele celor patru araci puși în formă pătrată ca de cameră. Apoi i-a legat cu sărmă pe fiecare în parte aracii transversali de cei înfipți în pămănt, ”ca să fie mai rezistențid dacă bătea văntul”, îmi explica Tomică mie, ”apoi pe fiecare parte a camerei ca un fel de perete aduc crengi de brad și le agăț de fiecare arac pus transversal așa fel să fac un perete prin care să nu treacă văntul sau ploaia. Pe partea ultimă adică pe partea asta” mi-a arătat el ” este intrarea în casă printr-un loc lăsat mai liber să putem intra. Casa asta o facem ca să ma venim pe aici și altă dată cu vitele la păscut, ce zici, nu-i așa că este mișto!?” Am afirmat că este mișto și că el se pricepe bine la construit de case. Mi-a mai spus că data următoare cănd mai venim pe aici va aduce o folie de plastic cu care va acoperi tavanul care să nu ne plouă dacă cumva vine ploaia, și alte bucăți de plastic care să le pună pe pereții laterali. Vitele lui formate din două vaci, un juncan, îiv reo zece oi pășteau liniștite numai eu nu mai vedeam capra mea. Am început amăndoi să căutăm capra îi după căteva minute Tomică a desoperit-o la vreo 20 de metri de noi care mănca floare de salcăm. Am lăsat-o în pace că mi-a spus Tomică că în general caprele țin mai aproape de animale și nu pleacă prea departe. Apoi Tomică s-a cățărat pe un brad înalt pănă aproape de vărf și îmi spunea că de acolo vede peste deal dincolo în satul Cernișoara o parte din case. Nici nu mi-am dat seama căt de repede s-a lăsat seara cănd aveai ca prieten pe unul ca Tomică dar tot el a fost care a dat plecarea deoarece și-a dat seama că am stat prea mult pe Măgură și pănă ajungem noi în vale se lasă noaptea cu adevărat. Ne-am străns lucrurile și apoi vitele și am pornit mai repejor la vale către casă. Cănd am ajuns în dreptul porții finului Dinică am văzut că finu avea oameni la lucru chiar la masă așa că am trecut fără să-l mai deranjez apoi pe la poarta lui Valica și Domnica nu era nimeni acasă așa că o dată cu seara sau noaptea am ajuns și eu acasă obosit și înfometat. La pod mi-am luat larevedere de la Tomică iar acesta m-a îmbrățișat și m-a străns în brațe cu putere iar la poartă cănd l-am salutat pe nea Unguroiu care ieșise să ne întămpine m-a salutat și s-a aplecat puțin către mine în semn de respect și mi-a spus ” seară plăcută domnu Ion”. Ai mei nu se culcaseră încă iar mama mă aștepta cu masa pusă știind că eram nemăncat de la prănz. Capra noastră deabia mai mergea deoarece avea ugerul plin de lapte. Mama s-a apucat să o mulgă și pănă am terminat eu de măncat mi-a adus déjà lapte proaspăt de capră nefiert dar foarte gustos și plăcut ca gust. După masă am încercat să mai citesc căteva rănduri la volumul doi din ”mizerabilii” dar fiind foarte obosit am adormit imediat.

Era aproape de luna august și prunele déjà începuseră să se brumărească iar mama începuse să scuture prunii ca să cadă cele coapte dar mare lucru nu străngeam după acest scuturat deoarece nu se copseseră bine ca să cadă de la sine sau din scuturat sau hățănat dar mama ne spunea că nu trebuie pierdută nici o prună că de aici ne vin banii. Nouă adică mie și lui George nu ne plăcea deoarece era o muncă de hărțuială fără mare spor. Începănd însă de prin 20 august prunele se copseseră așa de bine încăt lumea începuse să le scuture din prăjină așa că și mama a pus oameni la scuturat și la cules așa că eu cu George am trecut la scuturat mai întăi și apoi la cules de prune de dimineața pănă seara în așa fel ca pănă la data de 12 sau 13 septembrie cănd mergeam la liceu de acum și mama se măndrea cu asta să o lăsăm cu prunele gata culese cel puțin cu cele de vară, prunele albe, să rămănă pe toamnă doar cu cele vinete să le culeagă ea singură și apoi pe toamnă și pe iarnă să le facă țuică pănă aproape de crăciun cănd venea cu finu Bușoi cu mașina plină de fructe, porc și țuică. Cele trei patrusăptămăni care au trecut au fost pline de muncă și effort din partea noastră dar și bucuria că ajunseserăm la vărsta la care se putea pune bază în noi băieții. Cănd pe data de 12 septembrie am plecat către București mama era plină de fericire că băieții ei o ajutaseră cu adevărat la muncile casei dar în același timp era și bucuroasă că avea toții copiii la liceu pe care îi vedea ca și la facultate.

Ajunși cu bine în București, tata a răsuflat ușurat cănd ne-a văzut, doamna Tanța plină de bucurie că avea chiriași care reușiseră la liceu ce alți copii de familii înstărite cu multe posibilități nu reușiseră. Tanti Nușa ca și tanti Ghenți ne-au urat bun venit iar tanti Ghenți ca răsplată pentru reușita lor la liceu fiindcă spunea că noi suntem copiii lor care am reușit cu greu, ne-a răsplătit din plin cu un castron de ciorbă bună și un platou de plăcinte cu brănză asta din partea casei cum spuneau. Am primit bani de la domnul Ilie de a merge la un film bun în oraș dar la care să-l luom și pe Emil și în acea zi de 13 septembrie am mers la cinema patria de am văzut un film frumos. Am mers de asemenea la liceu și ne-am înscris în clasa a noua și aici ne-am întălnit cu colegi dn clasa noastră dar și colegi din alte clase. Am întălnit cu multă bucurie pe Ionescu, pe Crăciu, pe Florin Georgescu, pe Ceaușescu Florentina de pe strada Miorița, și în sfărșit am dat ochii cu iubirea mea Victorița care ne-am și pupat pe obraji de plăcerea revederii. Mulți din ei erau trecuți la clasa de limba franceză iar eu cu fratele meu deși la clasele 5-8 am făcut limba franceză și limba rusă aici la liceu eu cu fratele am hotărăt să trecem de limba engleză, iar limba rusă o făcea tot liceul, nu puteam scăpa de o boală. Mai toți foștii colegi erau acum la clasă de limba franceză iar eu cu George eram singurii la limba engleză, deoarece verișorii noștri Valerică și Gheorghiță ne-au spus că în viitor limba engleză va avea un mare viitor pe cănd limba franceză va fi doar de salon de băut cafea, ceea ce în viitor tocmai așa a fost. Pe data de 14 septembrie am fost invitați la domnul profesor Clonaru dar și la doamna Colbureanu și prima dată ne-am dus la domnul professor care ne-a primt cu brațele deschise și cu masa îmbeșugată cu cafele bune dar și cu dragoste căt cuprindea. Am dus și noi țuică de Vălcea și fructe. Era doar un zămbet și bea cu plăcere cu noi foștii lui elevi care nu-l uitaseră și care nu-l făcuseră de răs la examene, dar ca o aducere aminte a lecțiilor de meditație și de această dată sta cu linia în mănă și acum ne atingea în mod simbolic și în glumă cănd puneam măna pe vreo plăcintă deși dănsul ne îndruma să luom dar cănd duceam măna la plăcinte ne și atingea cu linia sa apoi rădea pe sub mustața vrăbioi care îi sta foarte bine. La Doamna Colbureanu am fost bine primiți cu cafele și dulciuri iar noi am dus țuică de Vălcea care îi plăcea și domnului General, am văzut-o din nou pe frumoasa lor fică, care de acum era proaspăt măritată și proaspăt venită de la munte și de la mare, și radia în jurul ei salbe întregi de frumusețe și mondenitate, plină de firescul unei frumoase educații. Alehandra care de multe ori era și Alexandra era tot timpul la datorie și făcea niște cafele deosebite iar de această dată ne-a felicitat pentru succesul pe care l-am avut la liceu. Doamna Colbureanu care trona din fotoliul ei puțin înălțat era de o frumusețe mai coaptă din care se putea vede ușor că fusese o frumusețe deosebită la tinerețea dânșii, a discutat cu noi diverse lucruri de pe la Vălcea și despre lucrările la care am luat parte mai ales la strănsul prunelor, apoi pe mine m-a întrebat ce cărți am mai citit și i-am spus că în această vacanță scurtă am citit doar trei cărți printre care ”Mizerabili” dar că am avut multă treabă cu munca cămpului în așa fel ca mama să aibe un ajutor bun din partea noastră a băieților. Fuma dintr-un țigaret lung și arunca fumul în sus spre tavan cu un ritual bine calculat de-i dădea starea  reginei din Babilon, Cloeopatra, sau cel puțin eu o vedeam așa. La plecare a pus-o pe Alehandra să împacheteze darurile pentru noi și acasă am văzur că erau căte o pereche de stilouri chinezești și picsuri cu pastă și căteva caiete dar și o pungă întreagă cu bunătăți. Dumnezeu să-i hodinească în pace pe domnul profesor Clonaru și pe doamna Colbureanu, făcători de știință și de iubire. Aum !

Începutul școlii la liceu a fost o serbare întreagă cu formarea careului la ora nouă. Erau o mulțime de elevi cu părinții lor iar noi eram singuri, deoarece tata nu putuse să se învoiască de la servici. A vorbit la început directorul liceului apoi încă vreo doi  profesori printre care și profesorul care era și secretarul de partid pe liceu. S-a căntat imnul la sfărșitul adunării și toți elevi am fost invitați la clasele noastre pentru a cunoște pe profesorii de la primele noastre ore din acea zi. Cum s-a spart careul părinții au plecat către case iar noi elevii plini de vervă și discuții aprinse am intrat în clasele noastre de studio și la vreo 10 minute au sosit și profesorii cu cataloagele iar la clasa noastră a venit domnul profesor de muzică, Zgubinii Ion, care era și dirigintele nostru, un om de înălțime medie, rotofei, la un costum impecabil bleomarin cu ape, cu batistă albă la buzunarul de la piept, cu zămbetul mereu pe buze, dar și sever cănd era cazul și în general nu suporta mojicia din partea elevilor față de fete, obrăznicia, proasta creșetere din partea oricărui elev. Ne-a spus că era Italian de origine, se vedea și după nume cum spunea dănsul, proaspăt divorțat dar că nu vroia să se mai întoarcă în țara lui pentru că aici era mult mai bine, din toate puctele de vedere, decăt la el în țară. Avea în jur de 50 de ani dar părea mult mai tănăr și avea o gropiță în barbă ceea ce-i conferea un plus de frumusețe bărbătească și puteai să spui fără să te înșeli că semăna foarte bine cu Kirk Douglas la față, actorul meu preferat. Apoi domnul diriginte a deschis catalogul deoarece vreoia să ne cunoaștem mai bine, și a început să strige de la litera a de la început și după două college de ale nostre a ajuns la litera b care începea cu mine Barbu Simion dar înainte să mă strige la catalog s-a oprit puțin gănditor și cu măna la bărbie și-a ridicat privirea din parchetul galben ca lămăia și a anunțat că va face o dezvăluire pe care trebuie să o facă de la început dar s-a luat cu vorba ”dar acum se poate spune că la noi în clasă avem doi frați gemeni ?” toți s-au uitata în stănga și în dreapta să vadă acești doi frați. Nu vă mai uitați că nu o să-i puteți vedea dacă nu-i spun eu acum > sunt frații Barbu unul Simion și celălalt Gheorghe și vă rog să vă sculați în picioare să vă admire întreaga clasă deoarece amăndoi au reușit la liceu cu note din cele mai bune. Noi eu cu fratele ne-am sculat în picioare iar eu am început să fac ceva bezele să-mi umflu mușchii să arăt căt sunt de voinic iar domn diriginte sesizănd spiritul de glumă dat întălnirii noastre a accetuat tot sub formă de glumă ” și priviți pe unul din frați care face căt doi cu mușchii umflați și mai are și acasă la frigider două kilograme” iar clasa a început să rădă cu poftă de glumele mele și a domnului diriginte conjugate. După acest moment eu și fratele ne-am așezat în bancă, fiecare în banca lui deoarece stăteam în bănci diferite și în rănduri diferite, iar domn diriginte a continuat să strige catalogul cunoscănd pe toți din clasa noastră. Prima jumătate de oră a fost oră de dirigenție iar a doua jumătate a fost oră de musică la care domnul Zgubinii a făcut o selecție pentru corul școlii care aici în liceu avea tradiție mare. Au urmat ore de mathematică de limba și literature romănă, de geografie unde aici am întălnit unul din cei mai remercabili profesori cu adevărat professor cu maniere și veleități de un professor format de mica burghezime și care se comporta de așa manieră încăt preda materia de o frumusețe mare făcănd artă prin expunerea lecției, căuta să elimine lucrurile mărunte nesemnificative și se axa pe lucruri cu adevărat impotante. Avea cerințe drastic de la elevii lui pe care îi considera oameni în toată firea deși eram doar copii de 15 ani iar cănd te asculta fie la tablă fie în bancă te ajuta de așa manieră încăt dacă nu ai fi citit de loc acasă lecția te ajuta acum în clasă să reții unele amănunte mai importante numai să fi vrut să te lași ghidat de domn professor și la sfărșitul ascultării tot te alegeai cu un cinci cel puțin sau cu nota șase fără să fi citit nimic acasă. Era un om de o bunătate rară de o înțelegere umană dusă dincolo de minciuna prostească de te făcea să spui purul adevăr fără să fi sancționat de greșelile făcute doar că te atenționa ca pe viitor să fi mai atent și mai perseverant cu studiul. Deliciul la orele dănsului era faptul pe care îl așteptam cu toții cănd domn professor începea să ne povestească din călătoriile lui prin munții banatului prin tot felul de peripeții întămpinate cu localnicii mai ales cu moții care la un moment dat erau să-l taie cu cuțitele deoarece unui moț i se păruse că se dăduse la iubita lui dar că ceilalți moți l-au scăpat spunănd că asta era doar în capul moțului și că domn professor stimat și admirat prin satele maților era un om integru și nu făcea dănsul așa ceva. Dacă se apuca să explice cunoștiințe destre un rău să spunem despre olt apoi începea cu izvoarele apoi fiecarekilometru era trecut pe tablă fiecare cu întorsăturile lui fie la stănga fie la dreapta fiecare buclă dn parcursul acelui rău era trecut pe tablă și la un moment dat un coleg de-al nostru a afirmat că domn professor știa tot parcursul acelui rău de parcă mersese special pe acel rău de la amonte la aval. Atunci domn professor care era cam de 190 cm și cu un spate solid de luptător s-a ridicat de la tablă și scos ochelarii pe care i-a șters puțin de cretă și cu un aer plin de respect pentru el ne-a mărturisit că în anii de studii de la facultatea de geografie, în fiecare vacanță, merge ape cel puțin 6 sau 7 sau opt răuri importante din țara nosatră dse la izvoare în aval pănă la revărsarea în mare sau în alt rău mai mare. Apoi a subliniat faptul că făcuse acest traseu la fluvial Volga, pe marele fluviu al Egiptului, pe Dunăre de la munții Pădurea Neagră pănă la vărsarea în mare, în China pe marele fluviu Ian }e, o parte de căteva sute de kilometri pe Marele Zid Chinezesc în partea de nord a Chinei. Aici în țară ne-a povestit că nu este rău mai important să nu-l fi parcurs de la izvoare în aval pănă la confluență cu alte răuri. {i că nu există vacanță de vară sau vacanță de două săptămăni să nu meargă în excursi de cercetare professională în țară sau străinătate cu familia sau chiar singur și că avea albume întregi și atlase făcute de el prin peregrinările lui. Acest om a avut o influență colosală la formarea mea ca om ca viitor cetățean al țării prin care să respect țara care m-a ajutat să mă ridic, să respect oamenii așa cum sunt ei fiecare cu lipsurile și capacitățile lor, să lași de la tine cănd vezi că nebunia celuilalt nu te duce nicăeri dacă ești la fel de încăpățănat în prostie. Să faci lucrul care trebuie făcut cu exigență pe care să ți-o impui singur atăt căt poți prin străduința ta iar dacă nu a ieșit de nota zece rămăne cel puțin conștiința că te-ai străduit căt ai putut. Să nu lași un lucru care poți să-l faci azi pe măine deoarece acel măine aduce alt lucru de făcut și nu poți să le faci pe amăndouă la fel de bine. De multe ori domn profesor Anoaica opera predarea lecției cănd își aducea aminte de anumite lucruri pe care le trăise prin excursiile dânsului și povestea cu atăta frumusețe și cu explicații puține dar la obiect, lucruri care priveau educația și formarea nostră ca oameni, iar noi toți elevii deabia așteptam orele de geografie. Prin clasa a zecea de studio într-o oră de geografie domn professor se oprește din predarea materialului și așa dintr-o dată ne spune” măi copii, (pentru dănsul eram tot copii) să știți că am stat și am făcut o refleție asupra claselor la care predau geografia aici la acest liceu și sunt cam cinci clase și am ajuns la concluzia că voi sunteți singura clasă unde vin la orele de geografie cu mult drag și voie bună, și că de multe ori am tendința de a mai sta un pic cu voi. Dar știți de unde vine această plăcere măi copii? De la voi ! voi sunteți cei ce cu adevărat mă stimați și mă apreciați de felul cum predau și de felul cum mă comport cu voi în timpul lecțiilor deoarece voi înșivă sunteți niște elevi exemplari și buni. În general de cănd mă știu professor la catedră și am aproape cincisprezece ani de predare nu am lăsat nici un elev vreodată corijent, și cred că au fost destui, dar aici la clasa voastră vin cu plăcere fiindcă știu că voi învățați mai întăi pentru voi și apoi pentru notă și asta spune mult pentru mine, de aceia țin la voi ca și la copiii mei” Pe acest professor Anoaica, Dumnezeu să-l ierte, nu am să pot să-l uit niciodată pănă îmi va pune măinile pe piept, de o omenie și o înțelegere perfectă a specie umane, și de o bunătate dusă dincolo de firesc atingănd uneori prostia dar el știa asta și mai bine o sută de oameni care scapă de pedeapsă decăt un om pedepsit pe nedrept, cum de multe ori spunea. A intrat în viața nostră cu fruntea sus pe ușa din față și tot pe ușa din față a ieșit plin de glorie și merite recunoscute de noi copiii lui și de atunci intrănd fiecare în cinetica vieții personale nu aveam să-l mai întălnim niciodată. Oameni ca aceștia, simpli profesori în aparență, dar sfinți prin ștință, comportare și maniere, fac elita unui popor.

         GURU BARBU SIMION