Psalmul nr.2 -Ortodoxie

Psalmul nr. 2 - Ortodoxie

E vremea Domnului de-apoi
E vrerea LUI să paștem oi
Să fim mai blânzi și înțelepți
Cu frații noștri buni și drepți,
Să nu fim proști ca la-nceput
Când hoardele de Huni de peste Prut
Călcau cu vrajbă și cu ură
Peste a Daciei frumoasă Bătătură
Veniră apoi și curzii, în hoarde  și cirezi,
Nu săpau pământul și nu creșteau livezi
Se pricopseau din furt și din copii răpiți
Nu-aveau mamă, tată doar ceva zei obosiți
Și-n loc de sapă la prășit
Ieșeau pe drumuri la cerșit.
Iar mai târziu aveau să vină
Tot neamuri de furat de prin grădină
Cumani, gepizi, tătari, turci și romani
Ce-au stăpânit mai toată europa sute de ani.
Au fost și ruși și greci ce au trecut balcani
Ce au lăsat carpații mai săraci și mai sărmani.
Nu au venit să-aducă bogăție și progres
Ci au furat tot timpul de la geți ce au cules
Cu trudă multă, cu efort și cu sudoare
De dăinuie și azi Geto-Dacii, sub mândru soare.
          04.01.2017       Ec. Guru Barbu Simion

Poezie - primul psalm Ortodox

Primul Psalm ortodox

În valea -n care m-am născut
Creșteau păduri întinse
Oile duse la păscut
Peste dealuri proaspăt ninse.
Creșteam de zor când iarba
Bătea în verde crud
Prin vânt treceam cu vorba
Pământul reaven era ud.
Toate îmi aminteau de Dumnezeu
Ceva măestru și duios
Sădit de mama-n pieptul meu
Ce tot urca de sus în jos.
Era un râu de pulbere și foc
Ce-ardea mocnit în piept de om
Din timp în timp din loc în loc
Creșteam ca fructele în pom.
Grădina casei bătrânești
Căzută-n paragina-nfloririi
Stropită din lacrimi lumești
În procesul firesc al iubirii.
Bătrânul moș ce ține trează coșmelia
Gândea duios în termeni planetari
Ce va cuprinde acoperișul, viața, temelia
Iar în context pe cei slabi, pe cei tari.
Dar împlinirea veșnică în veșnicie
În mintea lui cea minte infinită
Va da în viață cu multă dărnicie,
Ființa sa plăcută și mult iubită.
Ființa mea cea veșnică din mine
Pleacă mereu la Tată-l și tot vine
E Aceiași ființă ce universul o susține
Din timpi în timpi mereu revine.
Deși plăpândă aici în univers
Un dumnezeu puternic, necuprins
Ne-a pus pe toți egali în vers
Și-n materia cea veșnică ne-a prins.
Singur am venit aici, acum
Inclus un timp pe terra
Mai sigur ca și  cum
Infinit  un Dumnezeu era
Orice formă alegeam
Necuprins fiind Cel Cuprins.
         01.01.2017        Ec. Guru Barbu Simion