GURU BARBU SIMION-POEZIE-ARHANGHEL DE LUMINĂ

                       
            

Stima]i rom=ni din ]ar\ [i din diaspora !

Cu deosebit\ stim\ [i cu sufletul ;nc\rcat de o mare remu[care prin faptul c\ am ajuns ;n situa]ia de a cere ajutor la rom=ni care au avut noroc ;n via]\ [i au putut agonisi ceva bun\stare [i care vor avea bun\ voin]\ de a ajuta prin sponsorizare un ne=nsemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar [i altele ca pe viitor s\ am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente nemai av=nd bani de a pl\ti abonamentul la cablu [i la internet, ba de multe ori neav=nd bani nici pentru o p=ine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost ;mboln\vit\ de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe p\m=nt, [i care dup\ o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama c\ este [eful diavolilor pe Terra, trimis special la Bucure[ti, Rom=nia, unde foarte cur=nd va avea loc cea mai mare b\t\lie ;n astral [i paranormal, pentru refacerea Gr\dinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual c=nd am rupt leg\tura cu el mi-a ;mboln\vit fata transfer=nd ;n spiritul [i trupul ei mai mul]i diavoli foarte periculo[i, de atunci ;n casa noastr\ nu mai exist\ pace [i lini[te, [i lipsa acut\ de bani nu ne permite s\ pl\tim exorcizarea la preo]ii care se pricep s\ fac\ asemenea slujbe. :n consecin]\ cine are bun\voin]\ de a m\ sponsoriza de a mai putea s\ public ;n viitor diverse scrieri, v\ rog s\ trimite]i ajutorul DVS ;n contul> BARBU SIMION, CONT IBAN> RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARP  BUCURE{TI  ALBA  IULIA, sau ON  LINE la OFICIUL PO{TAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anun]=ndu-m\ prin telefon >0727719196 c\ mi s-a trimis o sum\ de lei la po[ta 4. V\ mul]umesc anticipat iar pentru cei ce au voin]a de a m\ ajuta voi scrie diverse poezi sau altele [i voi putea s\ dau anumite sfaturi ;n diverse probleme legate de familie, societate, [coal\, s\n\tate, etc [i voi face diverse rug\ciuni, mantre [i yantre pentru a aduce ;n familiile DVS bog\]ie [i fericire [i multe alte practici benefice la momentul solicit\rii. Cu stim\ [i respect ! Dumnezeu s\ v\ bine cuv=nteze ! GURU BARBU SIMION.

                       ARHANGHEL DE LUMINĂ

De bezna cea adâncă pământul vieţii nostre fu cuprins,

De boli mortale, de diavoli, de rele mari fuse atins

Dar mai ales în ţara sfântă unde Grădina Maicii Sale,

Iisus avea să o sădească în valea munţilor din cale.

Se pregătea de veacuri ca-n România, acea Grădină

De suflete alese, de oameni buni şi darnici să fie toată plină,

Iar boala, ura, suferinţă, dujmănia, crima şi minciuna

În ţara asta rânduită, sfântă, să nu mai fie de nici una.

Dar cum se spune din poveste că la omul blând şi bun

Mii de draci pe cârcă acestuia cu ură i se pun,

Aşa şi-n România, Raiul cel vestit ca fiind grădină

Avea să fie cucerită de diavoli, de cei răi, ce va să vină.

În vremea asta pe malul Dâmboviţei creştea un ţânc isteţ

Ce îşi păştea turma cu mioare pe câmpuri cu scaieţi,

De la părinţi, bunici, afla de un Iisus care făcea minuni,

Şi vrând să îl imite, banii lui de buzunar, îi da la cei bătrâni.

Părinţii lui bogaţi şi plini de bani din creşterea de oi

L-au învăţat pe George să fie milostiv cu cei săraci şi în nevoi,

Căci de aceea Domn Iisus le-a dat în casă multă bogăţie,

Ca şi ei să-ajute oameni nevoiaşi fiind aproape ca într-o frăţie.

Beca Eli se numeau la început de ere şi religii

Dar mai simplu Becali l-au numit fraţii lui Vikingii,

Căci în ţara laşilor cu brio, el, Becali, n-are pic de frică,

Luptă cu curaj împotriva dracilor ce Românica lui o strică.

Fiind un om precoce, isteţ, cu suflet candid, blând

A citit cartea, Înger de lumină, ce i-a mers la suflet şi în gând,

L-a suit la ceruri, printre Sfinţi, Arhangheli cu suflet şi cu minte,

S-a văzut chiar el „Arhanghel de Lumină” printre cele sfinte.

Şi-atunci din Lumină Iisus pe o rază în suflet i-a pătruns,

Cu o vorbă lină şi multă iubire lui George i-a spus

Să faci bine-n lume,la oamenii sărmani, să fi fără teamă,

Karma ta cea bună sus în cer, Noi, o luăm în seamă.

Jos aici în lume vei fi hărţuit, pus în puşcării şi nedreptăţit

Toate cele rele, la tine vor fi puse, vei fi zilnic acarul cel păţit,

Te vor judeca cu ură, proştii şi golanii, că nu pot înţelege,

Vorbele răstălmăcite, cuvinte de ocară, căci ei nu se tem de lege.

Dacă tu eşti un mic zeu şi-ai făcut atâta bine,

Vei afla că cei sărmani, ajutaţi, vor uita de tine,

Şi fiindcă le-ai dat puţin să le ajungă câţiva ani

Ei te judecă ca pe Iuda, de unde ai atâţia bani ! ?

Dacă diavolii din ţară care au massmedia toată

Te vor despica în două şi vor spune că eşti bătut de soartă,

Majoritatea aproape toţi cască gura au pus botul că sunt proşti,

Dar şi cei ce te bârfesc sunt la fel dar sunt şi foşti.

Tu să şti dragă Becali, câtă suferinţă-ţi fac aceşti golani

Înzecit în bunătăţi vei petrece cu ai tăi în aceste mii de ani

Că măsura lor e mică după sufletul lor jalnic,

Iar în iad vor fierbe veşnic şi vor suferi amarnic.

Tu Becali, pe ai tăi, să-i vezi sus pe cer, ai să te uiţi,

Fetele-ţi sunt ca prinţese iar soţia Luna blândă între sfinţi,

Miile de oameni simpli te iubesc cum şi tu o faci,

Iar la cei ce te bârfesc tot la cer te uiţi şi taci.

Tot ce ţi se-ntâmplă acum este partea negativă,

Ca şi binele, astă viaţă să-l trăieşti de o potrivă,

Faptele mărunte şi măreţe cu evlavie tu le primeşti,

În final la toţi, fie buni sau răi tu din inimă-i iubeşti.

Sfinţii din astral ştiu că-n puşcărie ai necazuri multe,

Toţi se pun de-a curmezişul, de a rezolva, pân şi cele culte,

Ţi se interzice brusc o viaţă simplă de om credincios,

Ţi se pun ca rele faptul că-i ajuţi pe cei săraci şi pe cei de jos.

Azi toţi îţi urează, sănătate,  zile fericite, că ai împlinit 56 ani,

Mai ales sărmanii te aşteaptă cu speranţă să-i ajuţi cu bani,

Familia iubită, fata, mamă, soaţa, rude şi prieteni ca şi fanii

Au ajuns la urmă cu iubire să te-aprecieze până şi "golanii".

Pentru fotbal, pasiunea vieţii, milioane Becali a dat

Dar oficialii, echipa Steaua, i-au bruiat, retrogradat

Iar procuratura bube i-a găsit că la stat nimic n-a plătit,

Şi cu asta-n plus, cu trei ani de carceră, a fost dăruit.

Dar culmea dreptăţii i-a fost servită când hoţii i-au furat,

O maşină scumpă, iar când a găsit-o i-a omenit ne fiind supărat

Iar judecătorii, fiţoşi, au considerat că Becali i-a reţinut,

 La un pahar şi pentru asta l-au ascuns, nevinovat, ca deţinut.

Din biserici în biserici George şi-a plătit iertarea faţă de Iisus

Când la sărbători creştine la sărmani arunca cu bani de sus,

La călugării din Athos a cărat prin schituri mulţi bani cu sacul,

Şi alţi preoţi de oriunde au fost omeniţi de Becali, om, săracul.

Becali a arătat că este şi un bun economist creştin

Că n-a investit în fabrici ci doar în spirit şi destin

Şi a arătat la toţi că sute de case la săraci a dăruit

Iară Domn Iisus ca recompensă, bani, palat i-a oferit.

Deci Becali, fi dârz, fi tare, nu ceda la aceşti hoţi

Şi fi sigur că în Rai veşnic vei fi iubit de toţi

Şi cum tu, sfânt, l-ai propus pe Domn Ştefan cel Mare

Tot aşa şi tu „ Arhanghelul de Lumină” vei fi ridicat în Soare.

                            Un admirator din umbră, Guru Barbu Simion.

GURU BARBU SIMION-CAP11CARTEA PĂSĂRILOR MELE-ROMAN AUTOBIOGRAFIC-CAP.11

                                                             CAP 11

                Patronul Motoi, înalt cât un brad şi frumos ca un artist ţinea foarte mult la restaurant, şi foarte mult la angajaţii lui care munceau cu drag şi spor şi ţinea deasemenea să nu fie furat. Cum tata făcea întocmai ce-i spunea patronul de frică să nu fie dat afară, deoarece văzuse cu ochii lui cum un ospătar de pe la Drăgăşani prins cu desaga plină pe care o ducea o dată pe săptămână la un cunoscut de-al lui, la dat afară oprindu-i toate drepturile de la plata serviciului şi hainele pe care le obţinuse de-a lungul anilor de lucru, apoi i–a dat o bătaie zdravănă şi la urmă un şut în fund şi promisiunea că în Vâlcea nu va mai lucra niciodată deoarece patronii de aici se anunţau între ei când angajau pe cineva dacă acea persoană mai lucrase în Vâlcea şi la cine şi dece please de la patron. Tata făcea totdeauna cea ce i se spunea şi oricât de greu i se părea gândidu-se că acasă îl aştepta foamea şi lipsurile de toate felurile şi muncă cât cuprindea, aici la domnul patron Motoi pentru el era raiul pe pământ, şi după aproape de doi ani când patronul obosise urmărindu-l pe tata dacă fură sau face alte matrapaslâcuri cum le numea patronul ajunsese să-i dea cheia de la pivniţe unde avea marfă scumpă şi vinuri şi coniacuri alese şi unde toţi copii care lucrau la patronul Motoi şi intrau în aceste pivniţe de a scoate marfă pentru clienţi trebuia să fluiere tot timpul deoarece patronul ţinea o evidenţă strictă a tuturor mărfurilor mai ales a sticlelor de vin şi coniac şi la un moment dat a intrat în pivniţă să caute nu ştiu ce şi a dat peste nişte sticle de coniacuri franţuzeşti goale pe jumătate şi atunci şi-a dat seama că poate fi furat şi prin faptul că lucrătorii lui puteau să fure nu sticla toată ci puţin câte puţin bând câte un pahar sau două la faţa locului din sticlele de coniac sau vinuri scumpe şi asta tot hoţie se numea. Şi cum nu avea timp să stea să urmărească pe lucrători care ar fi băut când intrau în pivniţe atunci a inventat regula ca toţi care intrau în pivniţe pe perioada cât stau acolo pentru a pentru a nu bea diverse produse trebuia să fluiere continuu astfel ne având posibilitatea să bea din sticle sau orice altceva şi nu aveau voie să intre câte doi deodată deoarece nu putea să-şi dea seama care fluieră sau nu. După cinci ani de muncă zilnică la domnul Motoi, fără nici un concediu şi fără să aibe vreo zi liberă cum că ar fi fost bolnav, tata a reuşit să strângă aproape 20 000 de lei şi cu ciubucurile primate de la diverşii lui clienţi care îl admirau şi îl iubeau pe tata deoarece spuneau chiar boierii şi domnii care luau masa zilnic la restaurantul domnului Motoi că nici o dată tata nu îndrăznise să-i păcălească pe clienţi când făcea nota de plată şi că la o masă de şase personae ştia nu numai numărul de fripturi, ciorbe, salate,  sticle de vin sau pahare de vin, câte chifle, cafele mari, cafele mici, prăjituri, sare şi piper nu se puneau la socoteală, ba chiar şi serveţele sau scobitori, fără să pună pentru el cel puţin o chiflă încât toţi clienţii căpătaseră o aşa de mare încredere în ospătarul Ghiţă, încât ajunseseră să-l cunoască tot oraşul, ba chiar primise diverse servici bine plătite la alte restaurante, pe care tata i le raporta domnului patron, dar pe care domnul patron nu le lua în considerare, crezând că erau trucuri de a le lui tata de a-i mării salariul, dar la un moment dat mai mulţi boieri i-au spus patronului, că i-a transmis lui Ghiţă ospătarul că primise mai multe oferte de la diverşi patroni din Vâlcea şi de la Băbeni şi de la Horezu că este aşteptat să lucreze acolo pe bani mulţi dar ospătarul Ghiţă refuzase pe toţi patronii. Când a auzit domnul patron Motoi că tata nu se lăudase cu aceste oferte l-a poftit la masă să fie şi tata client de faţă cu mai toţi clienţii de bază ai restaurantului toţi boieri sau domni din oraş şi la această masă unde au fost serviţii cu tot felul de bunătăţi gratis de domnul patron Motoi, acesta la un moment dat a bătut cu cuţitul în paharul gol semn ca toată lumea să fie atentă la el şi când s-a făcut linişte domnul patron a luat cuvântul şi i-a anunţat pe toţi de la masă ba şi pe ceilalţi care luau masa la alte mese să le spună “că la restaurantul lui avea de trei ani un ospătar pe nume Ghiţă pe care acum îl ştiau toţi vâlceni ba şi din alte oraşe care era de o cinste desăvârşită şi harnic ca o furnică şi că a ajuns la urechile lui că mai mulţi şefi de restaurante vroiau să-l angaje pe ospătarul Ghiţă cu salariu mult mai bun decât îl avea aici la el dar Ghiţă refuzase toate aceste propuneri şi acum îl întreabă domnul patron eu Motoi care au fost motivele pentru care ospătarul Ghiţă a refuzat aceste propuneri ?” Pentru un momet s-a făcut o linişte mare şi cum toate privirile erau îndreptate către pipernicitul ospătar Ghiţă, care se roşise ca racul pentru că pentru prima dată în viaţă era în atenţia mai multor boieri şi domni ba unii cu studii şi de familie, atunci ospătarul Ghiţă care îşi mai revenise din plăcuta surprinderea a luat un pahar cu vin în mână l-a ridicat în sus şi a spus puţin gâtuit de emoţie “îmi aduc bine aminte ziua când copil fiind am venit la domnul patron şi am cerut de muncă domnul patron, aici de faţă, m-a angajat la prima privire fără să ceară tot felul de scrisori de la alţi patroni şi că în acea zi am fost poftit la masă cu alţi domni şi boieri şi am mîncat pe săturate şi că tot timpul a avut grije de ospătarul Ghiţă ca şi de copilul lui şi cum ar fi fost să-l trădez pe omul care m-a făcut om la oraş. Şi acum ridic paharul acesta în cinstea şi în sănătatea domnului patron Motoi, să-i dea Domnul sănătate şi viaţă lungă !” Masa a urmat cu aplauze şi cu felicitări şi din nou patronul Motoi, a ciocănit cu cuţitul în paharul de cristal din care bea şi din nou s-a făcut linişte. Rezemat confortabil pe spătarul scaunului domnul Motoi a spus “ vreau să fac un ultim anunţ cu privire la domnul ospătar Ghiţă, vedeţi şi voi că l-am ridicat la rangul de domn pe acest micuţ om, vă rog să aplaudaţi “ şi întreaga adunare de la masa lor ca şi ceilalţi de la celelalte mese au aplaudat cu zâmbete voioase pe feţele lor şi mai mulţi care au strigat “bravo Ghiţă, omul nostru”, “ deci vreau să mai spun spre lauda acestui ospătar destoinic” a adăugat bătând din nou în pahar, ”că începând din ziua de astăzi domnul ospătar Ghiţă va primi la salariu încă o sută de lei pe lună, bani pe care îi merită cu prisosinţă” şi apoi s-a sculat în picioareşi a completat “ să bem în cinstea acestui ospătar vrednic care prin munca lui ne-a făcut să ne simţim la masă adevăraţi boieri şi domni ce spre onoarea nostră suntem” toată lumea s-a sculat în picioare şi au ciocnit paharele pline cu vin şi au început să cânte “ la mulţi ani cu sănătate, să vă dea domnul tot ce doriţi...” şi cum discuţile dintre meseni începeau să se stingă în discuţii banale, domnul patron Motoi vrând să-l mai laude încă o dată pe oapătarul Ghiţă proaspăt premiat, a mai bătut încă o dată cu cuţitul în pahar şi imediat ce s-a făcut linişte a vorbit la adresa lui Ghiţă “ şi ca să vedeţi încă o dată ce om am în restaurantul meu am să-l întreb acum pe ghiţă, să-mi spună acum câte mese a servit de dimineaţă până acum ?” Ghiţă s-a sculat şi a răspuns promt “domnule patron am servit la trei mese” “şi poţi să ne spui nu câte feluri de ciorbe, fripturi şi celelalte ai servit la aceste mese ci să ne spui nota de plată pentru fiecare masă în parte ?” ,”sigur domnule patron la masa nr. 3 s-a consumat diverse feluri în sumă de  43,60 bani, la masa nr. 5 s-a consumat diverse feluri în sumă de 34,15 bani iar la această masă s-a consumat diverse feluri in valoare de 38 lei” apoi d-l patron Motoi a întrebat meseni dacă pot să-i adevereasacă dacă sunt exacte sumele spuse de d-l ospătar Ghiţă”, imediat de la masa nr. Trei un domn cu joben şi mustaţă căruntă ca şi părul frumos frizat s-a sculat cu o foaie de hărtie pe care erau mai multe însemnări şi a spus cu glas tare şi cu oarecare mîndrie “ vreau să vă anunţ pe această cale şi încă o dată că domnul de astăzi Ghiţă ospătarul nu a greşit nici de această dată cum nu a greşit nici până acum şi spui că la masa noastră a distinşilor boieri s-a consumat exact suma pe care a spus-o întocmai domnul ospătar Ghiţă mai adineauri şi anume suma de 43,60 bani iar ciubucul pe care ne-am hotărât să i-l dăm a fost de 1,40 bani adică în total suma de 45 lei.” Toată lumea a aplaudat cu bucurie iar domnul patron plin de bucurie şi admirat pentru astfel de oameni pe care îi are în serviciu a adăugat “vedeţi dragi vâlceni de ce ţin la oameni ca domnul ospătar Ghiţă ! fiindcă dacă un altfel de ospătar ar fi încărcat nota de plată ca să facă şi el un ciubuc şi eu de asemeni sunt sigur că a doua oară aceşti domni nu ar mai fi venit la restaurantul meu ci s-ar fi dus la alt restaurant şi eu cu timpul aş fi dat faliment ! Să ne trăiască ospătarul Ghiţă !” iar aplauze şi iar s-a băut vin cu plăcere. Şi celelalte mese au confirmat sumele de plată spuse de ospătarul Ghiţă şi iar aplauze de la mese. Veselia era în toi şi ceilalţi ospătari aduceau tot felul de mâncăruri şi băuturi la mese. În  gălăgia frenetică a discuţiilor pe tema ospătarului Ghiţă s-a sculat chiar ospătarul Ghiţă în picioare şi a bătut cu o furculită în paharul său plin cu vin. S-a făcut linişte şi ospătarul Ghiţă a vorbit “ stimaţi domni, vâlceni de-ai noştri vreau să fac şi eu o faptă bună pentru felul cum am fost tratat şi lăudat şi să spun mesenilor că din partea mea a ospătarului Ghiţă se va servi gratis cite o sticlă de bere la toţi mesenii, plata pentru aceste sticle urmând să o fac eu din salariul meu şi aceasta este o plăcere pentru mine ca domn al oraşului Vâlcea să arăt că sunt domn cu adevărat în fapt şi nu numai în vorbe.” Apauze susţinute. De pe stradă auzind vorbe şi cântece de voie bună s-au strâns mai mulţi domni care acum nu mai aveau loc la mese şi mulţi din ei erau acum serviţi în picioare până ceilalţi ospătari şi picoli mai aduceau suplimente de scaune la mese. Era mare voie bună şi petrecere şi toată lumea aflase că ospătarul Ghiţă pe care îl cunoştea toată Vâlcea era sărbătorit de către patron şi ceilalţi.