GURU BARBU SIMION-LEGEA VOTULUI ELECTRONIC

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

LEGEA  VOTULUI  ELECTRONIC

ART. 1 – Orice persoană de naționalitate română, cu domiciliul în România conform cu documentul de identitate, cartea de identitate, buletin de identitate, pașaport, care în ziua declarată ca zi de vot ( alegeri  prezidențiale sau parlamentare sau referendum) au cel puțin ziua împlinirii vârstei de 18 ani sunt apte de a-și exprima, liber, și neviciat voința prin care votează în cunoștiință de cauză unul din cetățeanul propus la președenție sau partidul care ia parte la alegerile din ziua stabilită conform cu anunțurile mass media din România.

ART. 2 – Persoanele de naționalitate Română, indiferent de etnie, sex, apartenență politică, stare socială, stare familiară, angajat, șomer sau pensionar au drept de vot fie că sunt în România sau peste graniță.

ART. 3-  Pesoanele care au interdictție la  alegerile electorale ca urmare a unei condamnări civile sau penale nu au drept de vot.

ART.4 – Forma tehnică de exprimare a voinței cetățenilor este de formă electronică șI se va pregăti cu cel puțin 3 luni de zile înainte de ziua desemnată de către Guvernul României ca zi de vot electoral.

ART.5 – Cu cel puțin 3 luni înainte de ziua prestabilită ca zi de vot general Guvernul României va anuța prin toate formele de mass media, adresele de email la care toate persoanele apte de vot să trimită email-urile lor care să cuprindă pe o pagină albă de format A4,  xerocopie de pe documentul său de identitate (CI, BI, pașaport ), semnătura sa olografă pe foaia de hârtie cu pix de culoare neagră sau albastră,  ca șI amprenta palmei sale (dreapta sau stânga) șI a celor 5 degete separate, iar într-un dreptunghi desenat cu pixul să se scrie pe coala de hârtie într-un dreptunghi ( 12 cm X 5 cm aproximativ) în  partea  dreaptă  sus  “ VOTEZ CU PERSOANA SAU PARTIDUL “.

ART.6 – Persoanele care nu au ambele măini,  fie din naștere sau prin accident,  ca șI persoanele care sunt oarbe nu vor vota, deoarece prin această formă de vot electronic este posibil ca persoaana care îI va ajuta la întocmirea formelor de vot electronic să-șI impugnă într-un fel sau altul voința lor față de persoana cu handicap.

ART.7 – Foaia de hârtie format A4 completată cu toate  cele înscrise la art.5 va fi trimisă prin email la unul din email-urile anunțate de Guvernul României cu cel puțin 3 luni înainte de ultima zi satbilită în care voturile vor fi legal valabile, cu cel puțin cu 24 de ore până la ora de adunare a voturilor legal valabil exprimate.  

ART.8 - În satele îndepărtate se va instala cu cel puțin 4 luni înainte de ziua de vot un calculator cu email de unde persoanele să poată trimite votul electronic iar unul din localnici va fi instruit cum să realizeze trimiterea de emailuri.  De asemenea în satele ca șI în comunele care au poștă, școală, primărie persoanele pot să trimită emailurile de la acestea. Deasemenea orice calculator particular care deține email poate să trimită votul electronic la adresele de email propuse de Guvern.

ART.9 - Votarea va fi valabil îndeplinită numai după primirea de către expeditor a unui răspuns prin acelașI email că emailul său a fost recepționat în bune condiții. Emailul de răspuns va purta stema României șI înscrisul “Vot valabil exprimat”.  În cazul că lipsește unul din documentele cerute la art.5 se va răspunde  “lipsă document …” Dacă recepționarea  emailului a fost  defectuasă  din punct de vedere tehnic se va trimite răspuns “ retrimite din nou” sau “ email defect – trimitețI de la alt email”.

Art.10 – Emailurile guvernamentale unde se vor primi toate emilurile, trimise de cetățenii votanțI din Romănia ca șI cei de peste graniță, vor fi manipulate de către persoane care nu aparțin partidelor care participă la alegeri sau care nu au anumite relații cu persoanele care sunt propuse a fi alese la funcția de Președinte.

            26.11.2014                              Guru Ec. Barbu Simion

GURU BARBU SIMION- PAMFLET POLITIC

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

Cu ocazia alegerilor din România caracatița își scoate toate capetele!

Marea bătălie pentru acapararea României atât ca teritoriu, bogății, influență politică se dă mai departe în continuare de cei ce în urmă cu 24 de ani au dat lovitura de stat sub falsa denumire de revoluție. Evreimea americană și cea israeliană au pus la cale cu cel puțin 30 de ani înainte lovitura de stat care a fost studiată în institute speciale socio-politice de la Washington și care în urma simulărilor strategice și politice efectuate au ajuns la concluzia că soluția părăsirii israelului de pe înălțimile Golan, unde zi de zi, evreii erau amenințați de organizațiile criminale fataliste, palestiniene și arabe, unde mai tot timpul se găseau sinucigași camicaze din rândul palestilienilor care îmbrăcați cu bombe puternice  mergeau în piețele israeliene și detonau aceste bombe sinucigându-se dar în același timp luîndu cu ei în călătorii astrale 200-300 de evrei. După războiul de cinci zile dus cu toate armele puternice date de evreii americani celor din Israel, mai marii rabini au ajuns la concluzia că trebuie neaparat să-și mute habitatul pe alte meleaguri ale terrei unde să nu mai aibe problemele care le aveau aici pe înălțimile Golan, cu fanaticii de palestinieni și arabi. În mare secret prin anii 70 s-a stabilit ca țintă definitivă și irevocabilă ca strămutare imediată ce era posibilă politic și strategic de pe teritoriile Golan pe teritoriul actual al României. Astfel că cu ajutorul cârtițelor amplasate în serviciile de securitate ale României evreii au avut reala posibilitate prin defectarea celui mai mare șef din capul serviciilor de securitate, generalul evreu Pacepa, și prin fuga lui pusă la cale de către mosadul evreiesc, s-a făcut o mare breșe în sistemul de apărare al României în special prin denunțarea a peste 900 de spioni români plantați prin marile puteri ale terrei, care aveau să fie omorâți imediat și care nu aveau cu ce să fie înlocuiți asta trebuind să mai treacă cel puțin 25-30 de ani de plantare a noi spioni români în punctele cheie ale lumii economice. Eforturile conjugate apoi cu marile realizări pe plan strategic și politic de către marele spion evreu Gorbaciov plantat în cel mai înalt nivel politic al URSS, ca președinte, acesta avea să distrugă din interior sistemul comunist, sistem plantat la începutul secolului prin anii 1900, în Rusia țaristă, tot de către evrei, și care ulterior prin căderea în cavalcadă, legea dominoului, a tuturor țărilor socialiste încep=nd cu URSS și apoi a celorlați sateliți, România fiind ultima care va fi așa zis eliberată prin lovitura de stat pusă la cale de către evreimea americană și cea israeliană cu ajutorul celui mai puternic serviciu de spionaj evreiesc, mosadul. Uciderea în mare grabă a “dictatorului Ceaușescu” de către o gașcă de 6 români evrei în chiar ziua de Crăciun, marea sărbătoare a nașterii Domnului Iisus, ca un mare dispreț față de poporul român, și ca o răzbunare diabolică față de marele “dictator român” care prin anii 1960 până în anul 1989 anul uciderii lui Ceaușescu acesta i-a umilit pe evrei prin faptul că pentru fiecare evreu care pleca către America trebuia să plătească statului român, lui Ceaușescu, așa cum percepeau evrei a sumei de 5000 $. Cum punerea mâinilor pe putere în România de către evreii israelieni ca și cei americani nu a fost decât problemă de timp, deoarece principala condiție de subjugare a întregului popor român era déjà înfăptuită prin faptul că “poporul român”  ceruse uciderea grabnică a lui Ceaușescu, cum tot “poporul român” avea să distrugă prin anii 1991 și 1992 a întregii industrii românești, fiind calificată de către românul evreu Petre Roman ca o grămadă de fier vechi fapt ce a dat frâu liber evreilor români instalați prin parlament și prin senat ca și prin toată mass media romănească ca și auto intitulați “poporul român” care imediat după căderera celei mai mari industrii din Europa, unde unele industrii fiind calificate ca strategice pe tot globul, a urmat apoi cu tot avântul distrugerea imediată a întregii agriculturi a României care pe timpul dintre cele două războaie hrănea peste 8 state din Europa. A urmat apoi cu mare avânt distrugerea sănătății, a învățământului, a moralei familiei, a sportului, a culturii românești și apoi pe față s-a trecut la furtul a tot ceea ce era mai valoros în Romănia, a aurului, a petrolului, la “vânzarea” industriilor strategice cum a fost petrolul, telefonia, gazele naturale, apa minerală, căile ferate, etc. Doar dacă ne aducem aminte faptul că în prima lună după așa zisă revoluție din 1989 evreul Mugur Isărescu (Izarovici) Guvenatorul băncii româniei a dat cu titlul gratutit fraților lui evrei israelieni peste o sută de tone de aur de 24 carate. Între timp o dată cu ajunul anului 2000 s-a ajuns la marea realizare a “poporului român” unde toată mass media românească a fost toată, în întregime trecută sub patronat evreiesc, ca și a tuturor băncilor care în întregime au trecut sub patronat evreiesc, apoi marea și cea mai puternică realizare a evreilor care au reușit să planteze în fruntea tuturor firmelor, intreprinderilor, ministerelor, în guvern, președenție, senat, parlament, în funcțiile cheie ale statului, ale guvernului, a poliției, a securității,  a jandarmariei, vămilor, poștei, a sistemului sănătății, a învățământului, a sindicatelor, sportului, etc, numai evrei care erau denumiți cu multă emfază “poporul român”. După această distrugere diabolică a poporului român, deoarece acum milioane de români, tineri și bătrâni, au devenit muritori de foame la propriu și la figurat, au ajuns șomeri deoarece singurele locuri de muncă în toată țara erau doar ca paznici și ca bodiguarzi, pentru români iar pentru hoardele de evrei, zeci de mii de evrei erau angajați în marile firme “românești” , cum erau finanțele, petrolul, elecrica, gazul metan, poșta, apele minerale, etc, pe posturi de directori, de economiști, ingineri, făcuți cu diploma de licență cumpărate cu euro, și plătiți cu salarii de zeci de mii de euro, lunar, ajungând ca pe un an să realizeze venituri de milioane de euro în timp ce românii erau plătiți cu salari de cel mult 300 de euro, iar pensile erau la români de cel mult 200 de euro la muncă de peste 30 de ani vechime. Dar cea mai mare realizare diabolică a evreilor din cadrul “poporului român” care a fost finalizată în întregime și pusă în aplicare la alegerile parlamentare și prezidențiale din anul 2000 a fost inventarea mașinii de vot, diabolică, de alegere a președintelui, și a altor demnitari guvernamentali, după cum vroiau mușchii evreilor. Dacă la alegerile parlamentare și prezidențiale din anii 1990, 1992, 1996, evreii ca să poată pune mâna pe putere în România erau obligați să recurgă la tot felul de inginerii de a fura voturile, prin turismul alegătorilor, sau prin introducerea în urne a bilete de vot falsificate cu numele celor pe care vroiau să-i aleagă și multe alte forme de furt la urnele de vot, la alegerile din anul 2000 situația s-a schimbat radical prin faptul că au intervenit două elemente de fraudă foarte bine puse la punct. Un element era faptul că se intervenea cu institutele de sondare a opiniei publice care toate erau conduse de evrei români care vroiau ca la conducerea țării să fie puși oamenii lor. Aceste institute de sondare interveneau cu cel puțin șase luni înainte de ziua votului și aceste institute anunța cu mare emfază că la sondajul din luna respectivă procentul cel mai mare îl obținuse candidatul pe care evreii vroiau să-l pună la conducerea țării. Apoi urmau alți candidațI, care nu aveau nici o importanță pentru evrei, cu procente în descreștere iar la fiecare sondaj omul lor era cu procentul cel mai mare pe care poporul vroia să-l aleagă în funcția de președinte. Așa se proceda cu cel puțin 5-6 sondaje înainte de alegeri și astfel prin tot felul de ziare, reviste, televiziuni, radio se spăla creierul poporului și i se inocula ca un virus faptul că acel om ales de evrei va fi cel ales de poporul român la alegerile preconizate. Această practică era una din felul de a fura poporul la alegeri. A doua practică de furt care venea să întregească alegera omului dorit de evreime era alegerea secției care se numea exit poll și unde la această secție, aleasă de evrei unde urmau să voteze numai evrei sau oameni care făceau parte din gașca de hoți de voturi, și în ziua alegerilor existau mai mulți ziariști și jurnaliști de televiziune care îi interogau pe cei ce ieșau de la votare și întrebau cu cine au votat iar aceștia răspundeau că au votat cu persoana care în subsidiar fusese aleasă de evrei a fi noul președinte. Astfel la fiecare două sau trei ore se anunța la televiziune că persoana respectivă avea un anume procent să spunem că 50 % din alegători îl votaseră pe respectivul apoi pe locul doi ca procent se situa la 40 % alt pretendent la președenție apoi al treile se situa la 20% și așa mai departe. Seara la închiderea urnelor la ora nouă, de regulă, se anunța cu mult aplomb că cel ce căștigase alegerile era tocmai cel ales de evrei de a câștiga președenția. În cazul alegerilor din anul 2014 s-a pus problema ca la președenție să fie ales Ponta Viorel, primul ministru la acea dată care era agreat cel mai mult de evrei de a devenii președinte și în cadrul alegerilor ca să fie și mai siguri că vor căștiga alegerile staful care organiza campania electorală au făcut de așa manieră ca majoritatea alegătorilor din diasporă să nu poată să voteze prin faptul că la secțiile de votare din diverse orașe din Italia, Franța, Anglia, America, și alte state unde lucrau români, fie că aceste secții erau foarte puține de cel mult două sau trei secții, iar în cadrul acestor secții erau doar doi sau trei lucrători și doar două sau trei ștampile de vot iar la o populație de 400.000 de votanți ar fi trebuit cel puțin 3-4 zile de vot nu doar 14 ore de vot. Așa se face că diaspora română formată din peste trei milioane de români nu a putut vota decât cel mult 200.000 de oameni în toate țările unde lucrau sau trăiau români. Aici intervine marea cacialma pe care a jucat-o Viorel Ponta, omul evreilor, masonul de serviciu, omul magna cum laude, împreună cu partidul marior masoni, PSD, cacialma jucată de fapt poporului român prin marea inginerie pusă la punct de capetele întunecate ale masoneriilor unite în jurul lui Viorel Ponta care trebuia ajutat cu orice preț de a pune mâna pe putere în România pe ultimi patru ani  de supra viețuire  a forței întunecate asupra Divinului universal timp în care partea întunecată va da locitura de moarte Divinului prin distrugerea totală a României și uciderea până la unu a poporului român astfel ca marea realizare a Gradinii Maici Domnului să nu se mai realizeze în final. Revenind și descoperind în amănunt marea cacialma trasă de marele diavol Ponta poporului român, aceasta s-a desfășurat în felul următor : cum dictatura realizată de Viorel Ponta poporului român în cei doi ani și jumătate de conducere a făcut să fie degradată, compromisă, în fața poporului român a credibilității lui Ponta ca viitor bun președinte al românilor, și cum prin studiile politico sociologice ale serviciilor secrete se cunoștea că cel mai mare dujman al lui Ponta și a masoneriilor mondiale, în ascuns, era și este încă Dan Diaconescu, și cum ca prim ministru Ponta a avut posibilitatea dar și necesitatea de a înlătura de pe scena politicii din România pe acest Dan Diaconescu, a trecut cu toate forțele puse la dispoziție de pârghiile politice ale masoneriilor la închiderea de urgență a televiziunii OTV, patronată de Dan Diaconescu și prin această măsură fiind înlăturat din cadrul luptei politice din România aproape total, totuși studiile efectuate de oamenii serviciilor politice secrete îl menționau încă pe Dan Diaconescu ca marele dujman al diavolilor din România, al lui Ponta și al marilor masoni, s-a trecut cu mare abilitate la punerea în foi de viță a diasporei rom=ne de pretutindeni prin faptul concret și realizat în total ca la alegerile efectuate în luna noiembrie de alegere a viitorului Președinte în persoana chiar a lui Viorel Ponta, astfel ca întreaga diasporă să nu poată să-l voteze pe Dan Diaconescu ca viitor președinte vs Viorel Ponta, s-a lucrat inten la scoaterea pe linie moartă a diasporei Române prin defectarea sistemul de votare în marile țări europene unde peste 3 milioane de români trăiau și munceau cum ar fi Anglia, Spania, Germania, Italia, o parte din țările nordice și republica Moldova, să nu aibe timp real de a vota pe Dan Diaconescu, prin reducerea secțiilor de vot ca și a celor ce lucrau în aceste secții astfel ca în final în ziua alegerilor să se lucreze efectiv cu cel mult 3-4 lucrători în cadrul secțiilor și cu cel mult trei ștampile de vot astfel ca în decurs de 14 ore de lucru intensiv în toate țările enumerate mai sus să nu poată ajunge să voteze mai mult de 200.000 de români, astfel că s-a ajuns ca înlăturarea definitivă a lui Dan Diaconescu de pe eșecherul politic să fie și totală astfel ca în runda a doua a alegerii noului Președinte al Românilor vizavi de Viorel Ponta să nu fie Dan Diaconescu ci unul din cei doisprezece posibili candidați foști penali, căci în momentul în care în runda a doua a alegerilor ar fi fost Dan Diaconescu cu Viorel Ponta, marele penal al vieții politice românești déjà compromis în mintea românilor, sigur ar fi fost ales cu majoritate zdrobitoare  de voturi Dan Diaconescu, cel ce nu fusese rodat în nici o guvernare din cei 24 de ani de distrugere sistemeatică a poporului român și a României. Dacă ar fi fost posibilă ca marea majoritate a diasporei române să-l aleagă pe Dan Diaconescu, posibilitatea ca acesta să ajungă Președintele României ar fi fost de cel puțin de 90%. A doua cacealma adusă diasporei române de pretutindeni a fost faptul că în runda a doua de votare a președintelui li s-a promis că acum în toate țările unde se vor deschide secții de vot, acestea vor fi mult mai multe și cu foarte mulți lucrători cu foarte multe ștampile de vot, deci o fluidizare a procesului de votare, dar se cunoștea că în al doilea tur de alegeri trei sferturi din diaspora nu vor mai veni la secțiile de vot prin faptul că majoritatea au fost dezamăgiți dar mai ales că majoritatea trebuiau să cheltuiască a doua oară cel puțin 300-400 de euro numai pentru a participa la vot, timp pierdut degeaba, intuind din timp o a doua păcăleală pe care guvernanții comuniști masoni o să le-o pregătescă. Totuși posibilitatea ca acum în al doilea tur de alegeri Viorel Ponta să piardă alegerile în favoarea celui de-al doilea candidat acum în persoana lui Iohannis era încă mare, trebuia ca marii gânditori ai serviciilor secrete să inventeze noi tehnici malefice ca în final să fie câștigător Marele mincinos, malefic Viorel Ponta. Viitorul celor 12 zile rămase până la cel de-al doilea tur de alegeri va dezvălui toată lucrarea malefică a dracilor universali. Dar români, totul depinde de voi ca în final să ieșiți totuși în stardă cu toții, să zdrobițI definitiv lanțurtile ignoranței. Nihil Sine Deo !

Guru Barbu Simion

GURU BARBU SIMION-CAP.32-CARTEA PASARILOR MELE- CAP.32

            

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

  CAP 32

Nu pot să afirm că ceilalți profesori erau mai buni sau mai răi în comparație cu d-l Anoaica dar pe o scară a valorilor d-l Anoaica ocupa locul 10 urmat îndeaproape pe locul 7 de alți profesori, fie de limba română, de matematică, sau istorie sau alți profesori care aveau și ei bunătatea lor ca și experiența profesională totuși nici pe departe nu atingeau bunătatea, înțelegerea și pregătirea profesională pentru a se prezenta în fața elevilor de nota zece ca apoi să poată cere de la elevii lui pe măsura celor predate dar d-l Anoaica preda la clasă de nota zece și cerea elevilor lui după cum pricepea fiecare, după puterea lui de asimilare și după gradul de emotivitate care spunea domnului profesor printre rânduri că acest copil a învățat de nota zece dar emotivitatea lui îl aduce la nota șapte dar domnul profesor prin marea lui înțelegere și profesionalism îi acorda elevului emotiv nota pentru care muncise să o obțină și astfel domn professor îi acorda nota nouă cel puțin. O altă profesoară pe care o admitam mult dar și din alt punct de vedere deoarece era foarte tânără cred că avea cel puțin 24 de ani și că aducea foarte aproape de v=rsta noastră t

ânără și fâșneață tânăra noastră profesoară de matematică era mai întâi tânără femeie ce se vroia mai întâi remarcată ca femeie și apoi ca profesoară de matematică fapt pe care eu îl făceam de fiecare dată când mă scotea la tablă pentru ascultare eu o priveam cu o privire pe care tânăra noastră profesoară o înțelegea foarte bine și pe care eu înadins accentuam privirea de eventual amant care o făcea să se simtă apreciată ca femeie și mai apoi ca profesoară, prin faptul că excelam la materia ei fiind un elev mai totdeauna de nota zece, tânăra mea profesoară de matematică îmi făcea mici avansuri din privirii și din felul puțin languros cu care îmi vorbea deoarece faptul că excelam la materia ei o făcea și mai insistentă și motivată să se poarte ca o iubită pe care o înțelegeam doar eu pe respectiva și de multe ori de câte ori mă întâlneam cu ea pe culoar era mai tot timpul zâmbitoare, cu un mers mai tot timpul special adoptat, legănat și unduios dând din fundul ei bine conturat, deși minionă avea frumusețea ei pe care eu o descoperisem și o apreciam mult fapt de care inima ei de femeie își dădea seama de felul pofticios cum o priveam mai tot timpul fie la lecție fie pe culoar. Fiind foarte tânără proaspăt ieșită de pe băncile facultății de matematică și după felul cum se comporta ca mai mulți tineri să observe că nu avea un prieten și că admitea un prieten chiar mai mic ca vârstă decât ea, fapt pe care eu îl și percepusem și pe care doamna de mate îl încuraja mai tot timpul dar faptul că și eu eram un emotiv incurabil și că nu îmi permiteam mai mult de a fi îndrăzneț decăt până la limita bunului simț deși doamna profesoară m-ar fi dorit în sinea ei mai îndrăzneț, chiar obraznic, eu nu îmi permiteam mai mult de a-i da de înțeles că o iubeam din umbră și că așteptam mai multă îndrăzneală din partea ei dar asta nu s-a întâmplat niciodată iar în clasa a zecea déjà doamna profesoară de matematică se mutase la alt liceu lăsându-mă cu buza umflată mai ales că mă hotărâsem să fiu ceva mai îndrăzneț cu dânsa. În clasa a zecea doamna profesoară de mate a fost înlocuită cu o doamnă de matematică trecută de patruzeci de ani, cu părul aproape cărunt dar de foarte multe ori vopsit și cochetă în felul ei destul de pripecpută în ale matematicii dar cu ifose mari de mare știutoare ceea ce o făcea să fie foarte orgolioasă și nu suferea elevii care aveau o purtare ceva mai încrezută prin faptul că se făleau cu faptul că știau pe dinafară toată matematica cu eram eu de fapt și care tare îmi plăcea să mă încred cu ușurința mea de a rezolva toate problemele de la mate fapt ce o făcea pe noua noastră profesoară să fie mult mai severă cu mine decât cu ceilalți elevi. De multe ori o atrăgeam în capcană făcând să greșesc înadins anumite teoreme sau problem și imediat doamna mă și penaliza spunând că prea mă încred cu matematica mea dar mai am multe de învățat până să fi de talia unui professor cu ani grei de profesat și aici chiar că dânsa sărea peste pârleaz deoarece eu niciodată nu dădeam impresia că aș fi nemaipomenit de bun ci numai că rezolvam problemele mai repede decât alții.  La un moment dat nici nu mai căutam să arăt cât de bun sunt că tot nota opt pe trimestru scoteam oricăt de bine rezolvam problemele și atunci mi-am dat seama de prostia mea și am lăsat-o mai ușor. Totuși profa de mate era și plină de răutate pe care am observant-o în clasa a duosprezecea la bacaloureat când cu un tupeu de și obrăznicie de țață de mahala deși examenul scris îl rezolvasem în totul de nota zece îi prin faptul că a știut să profite bine de emoția inerentă munui elev la bacalaureat încurcându-mă prin mai multe chichițe și deși la urmă i-am dovedit că știam totul totuși mi-a dat nota patru prin care am pierdut bacalaureatul rămânând să-l mai dau încă o dată în toamnă ceea ce am și făcut neavând altă alternativă, de astă dată luând examenuldar în schimb nu am făcut decât să o bluestem cât am putut cu toată ființa mea și cu toată credința că acest belstem s-a prins și că Dumnezeu a pedepsit-o pentru răutatea cu care m-a pedepsit fără nici un motiv plauzibil. Această răutate fără nici un suport moral real ci numai de a-și dovedi ființei ei scârboase că ea era mai presus de orice și că tot la mâna ei sunt oricât de bun aș fi fost la mate mi-a provocat mie și fratelui meu cea mai mare nenorocire at=t în familie căt și în plan social că fratele meu George a dat examen la ASE și a reuși din prima la sesiunea din vară iar eu a trebuit să dau examen la ASE anul următor în vară și deși am reușit totuși marele rău fusese făcut de nenorocita de profesoară fi-ei țărâna de mii de tone și darar Dumnezeu de a sta în iad milioane de ani pentru răul gratuit pe care mi l-a făcut mie și fratelui și familiei mele. Asupra acestei chestiuni am să revin mai târziu când am să vorbesc de perioada de meditații pe care am făcut-o la doamna profesoară Mavrodin Elena, începând din clasa a unsprezecea, pregătindu-ne pentru ASE, doamna Mavrodin fiind fosta șefă de catedră de matematici de pe tot ASE-ul de la toate cele șapte facultăți, în perioada în care ne-a meditat fiind proaspătă pensionară.

În toamna intrării noastre la liceu și începerea orelor viața noastră avea să ia o întorsătură normală în comparație cu celelate anotimpuri că deși era o toamnă frumoasă și bogată din punct de vedere a recoltei din agricultură care s-a dovedit a fi una bogată noi copiii împreună cu sora noastră Silvia eram acum motivați de a muncii mult mai mult la efectuarea lecțiilor dar și a oferii mai mult ajutor lui tata la gospodărie și la tot felul de cumpărături și spălatul vaselor, la curățenieși la multe alte treburi în gospodărie. Dar cum lupul își schimbă părul dar năravul ba noi băieții mai ales eu pentru o periodă bună de timp aproape câteva luni înhăitat cu alți colegi din clasă am început o serie întreagă de vagabonțeli cum ar fi chiulul de la anumite ore și plecarea noastră pe maidan, fie la diverse filme sau la meciuri de fotbal, aici nu am mers niciodată la vreun stadion, sau să jucăm fotbal pe maidan lângă liceu aproape de liniile de cale ferată din spatele liceului. Era toamna târziu undeva printr-un octombrie friguros, gata de nins când eu cu George îi impreună cu alți colegi din clasă printre care un coleg Romeo, Georgescu Florian care fusese coleg cu noi încă de la grădiniță îi încă cu alți doi colegi am chiulit de la cursul de anatomie îi unl de fizică și am mers groapă aproape de casa de cultură ”16 februarie” dar pe partea cu fabrica ”Apaca” și aici Romeo a adus un pachet cu țigări Kent, superlong, care avea un miros excitant și a împărțit la toți câte o țigară și noi le-am aprins cu bricheta adusă tot de Romeo, și am început să fumăm crezând în mintea noastră că suntem mari șmecheri, mari gangsteri sau cowboi cum văzuserăm noi prin filmele recente. Făceam glume și spuneam bancuri cu milițieni și cu bulă, și trăgeam cu nesaț din țigările cu filtru lung alb imaculat. Dupș ce am tras de vreo trei ori din țigare mi s-au înmuiat picioarele și într-o secundă am leșinat căzând jos pe iarbă. George și cu ceilalți colegi au sărit imediat și au început să-mi frece mâinile și m-au stropit cu apă minerală și mi-au dat și cteva palme pe față și după câteva secunde mi-am revenit în imțiri îi când mi-am dat seama că acel leșin mi s-a datorat țigării pe care o fumam am aruncat țigarea pe pământ și am strivit-o cu piciorul ceilalți colegi râzând cu poftă de situația ivită. George a aruncat și el țigarea în sens de solidaritate cu mine, ceilalții continuând să fumeze ba o parte din ei au aprins și cea de-a doua țigare. Acea dată când am pus în gură țigarea a fost singura dată din viața mea cînd am încercat să fumez de atunci nu am mai pus niciodată vreo țigare pînă în aceste zile cînd scriu aceste pagini pe la vîrsta de 64 de ani. Cu timpul eu cu George am început să nu mai chiulim de la ore și să învățăm cît mai bine. Ce aveam de recuperate față de ceilalți colegi erau lecțiile de limba engleză și fiindcă aveam chiar o pasiune de a vorbii limba engleză am recuperate mult și ușor am ajuns să citim în engleză ba chiar să pronunțăm cît mai bine cuvintele în limba engleză. Împlinisem de vreo cinci luni vârsta frumoasă de cincisprezece ani și o dată cu intrarea în liceu dar și cu bagajul mare de informații utile culese de prin romanele citite mi-am dat seama că locul meu nu mai este în lumea copiilor vagabonzi care bat maidan

ele în prostie ci în lumea oamenilor care știu să prețuiască fiecare minut din viața lor că o dată minutul pierdut care nu se va mai întoarce niciodată vei pierde fie un lucru pe care puteai să-l faci sau o pagină dintr-un roman citită sau alt lucru util de făcut. Așa că atenția mea s-a abătut asupra cărților pe care le aveam de citit căci la doamna Radu erau câteva mi de cărți care mă așteptau să le citesc, care mai de care mai frumoase și mai interesante, vieți de mari oameni politici, mar inventatori, mari călători, romane autobiografice de scriitori sau pictori sau mari împărați, romane despre războaie din istoria îndepărtată a omenirii ca și cele două mari războiae ale epocii moderne, romane de dragoste, de aventuri, de spionaj, psihologice, filozofice, și multe alte romane de o frumusețe rară. :n fiecare zi după ce terminam lecțiile de făcut și mai ales cele de scris, după ce dădeam o mână de ajutor în gospodărie la spălatul vaselor sau la făcut de piață, luam din bibliotecă, un mic raft pe care țineam romanele, o parte de la doamna Radu și altele proaspăt cumpărate de mine, și mă afundam în lectura romanului până noaptea târziu câte o dată până pe la ora două din noapte când eu însumi speriat dădeam fuga să adorm să fiu cât se poate de treaz dimineața când trebuia la ora șapte să mă scol să prepar micul dejun și apoi sandvișurile pentru școală să-mi fac ghiozdanul pentru orele pe care le aveam în acea zi, și apoi repede să plecăm deoarece orele începeau la ora opt și mulți profesori se supărau dacă întârziam la orelel lor chiar și cinci minte ba de multe ori nici nu ne mai primeau la ore. Dar după vreo trei luni de școală la liceu într-una din orele de dirigenție cu domn profesor de muzică, domnul Zgubini, care ne-a ținut o oră de sfaturi cum să procedăm de cu seara să ne pregătim geanta cu caiete și cu cărți și pixuri și creioane, și linie și compas, stilou și altele necesare la diverse ore, să ne pregătim sandvișurile sau măncarea în casolete special pe care să le ținem la frigider, iar dimineața doar să le punem în servietă, apoi pe un umeraș sau pe spătarul unui scaun să ne punem frumos camașa, costumul de școală, pantofii făcuți și hainele specific de sezon cum ar fi un palton sau un fâș, sau o geacă și astfel când ne sculăm dimineața să avem timp suficient de a ne spăla pe dinți, pe față, a lua micul dejun fără grabă, să ne îmbrăcăm în liniște și să observăm că avem timp sufficient de a ajunge la liceu în timp util. De la acea oră de dirigenție am început să practice în fiecare seară cele spuse de domnul Zgubini, și în fiecare dimineață mă sculam odihnit și aveam timp sufficient să mă încadrez în program și chiar să o aștept de multe ori pe aleasa sufletului meu la poartă deoarece c=nd treceam la stația de tramvai treceam pe la poarta lui Victorița și mergeam împreună la liceu. Din fața școlii 150 unde am învățat cele opt clase luam tramvaiul 13 sau alte dăți tramvaiul 14 și în zece minuteajungean la liceu. Acasă nu duceam lipsă de mâncare din belșug și de bună calitate, tata era un bucătar foarte bun, mai ales că în trimpul războiului tata fusese bucătar în spatele frontului dar de multe ori era nevoit să meargă cu bucătăria mobilă chiar până prima linie a frontului și de atunci cunoștea multe taine ale gătitului dar avea și o plăcere de a găti doarece în timpul copilăriei suferise mult de foame, din cauza mamei vitrege pe care bunicul Stanciu o adusese în familie dupș ce mama naturală a lui tata murise la nașterea sa. Am adus vorba de mâncare deoarece eu și cu fratele meu George deși mâncam destul de bine eram slabi ca scândura. Ca înălțime eu aveam apropae de 160 de centimetre iar George cam 150 de centimetre și mai tot timpul era deranjat de această înălțime spunând că eu aveam ceva success la fete că eram mai înalt dar adevărul era că eu aveam mai tot timpul multe cuvinte frumoase culese din cărțile citite dar și versuri frumoase iar fetele erau încântate când le recitam tot felul de poezi îi le povesteam tot felul de situații frumoase luate din cărți mai tot timpul le făceam pe fete să se simtă frumoase, interesante, adorate și faptul că știam mai tot timpul ce replici pline de spiritualitate și pline de frumos încât erau mai tot timpul încântate de a petrece ceva ore cu mine ori de câte ori aveau posibilitatea. Dar un singur lucru îmi dădea și mie de furcă și îmi crea multe incoveniente era faptul că aveam fața mai tot timpul plină de coșuri, pe care mai tot timpul le zgândăram și le tot storceam până ajungeau adevărate buboaie, unele roșii și altele vinete și o parte din față era mai tot timpul carne vie. Cele mai multe erau pe frunte, pe obraji, pe bărbie, acestea find din ce în ce mai vizibile după vârsta de 13 ani. La fel și fratele George avea fața plină de coșuri. Mai târziu aveam să mă lămuresc că aceste coșuri apăreau mai ales la cei ce erau născuți în zodii de foc cum era zodia Berbecului, a Leului și a Săgetătorului și eu cu George eram născuți în zodiac Berbecului, pe 09 aprilie, la sfârșitul celei de-a doua decadă a zodiei. Asta a făcut ca prin trimestrul doi al clasei a noua din liceu să mă întâlnesc pe coridorul liceului cu un domn doctor care era doctoral angajat al liceului și acesta văzându-mă cu sutele de coșuri pe față și mai ales că tocmai atunci mă zgândăram la ele m-a oprit și ma întrebat din ce clasă sunt și când l-am văzut în halat alb m-am speriat puțin ne știind ce rău am făcut dar domnul doctor, în halat alb, curat și imaculat, s-a prezentat ca fiind doctoral liceului și că ar dori să mă vindece de coșurile de pe față și m-a invitat la cabinetul medical care era situat la parterul școlii lângă secretariatul școlii. Mi-a spus că în fiecare zi pot să merg la cabinet de la ora opt la paisprezece să-mi dea ceva medicamebte să-mi dispară coșurile de pe față. Am promis că în acea zi voi veni la cabinet dar nu m-am dus deloc nici atunic nici până am terminat liceul nu m-am dus mai mult de un fel de frică inexplicabilă. :n clasa noastră erau aproape jumătate fete și jumătate băieți, dar din fete mi-o aduc aminte pe o fată Teschel, o evreică frumoasă, dar sâsâită din cauza unei deformații la gât din naștere ceea ce o făcea inaptă pentru teatru și cinematografie în rest se înțelegea foarte bine ceea ce vroia să spună. În rest mai toate fetele din clasă ereau la limita unor fete catalogate ca drăguțe și nici decum frumoase singura care ieșea în relief ca frumoasă fiind Teschel cu niște ochi mai mult ca frumoși acei ochi pe care noi îi numim ochi de vacă expresivi cu gene care nu mai aveau nevoie de a fi machiate. De multe ori se uita la mine cu o privire galeșă plină de farmec și expresivitate care spunea de fiecare dată vino și ia-mă în brațe voi fi toată numai a ta și de fiecare dată nu eram în stare să o privesc în ochi și dacă o priveam din greșeală mă înroșeam tot la față și trebuia să plec privirea și să plec de lângă ea că eram apoi în stare să o iau în brațe să o sărut cu foc și patimă. Mai târziu aveam să aflu că și Victorița mea era tot evreică, cum și Ionescu a cărui mamă era vânzătoare la centru l de pâine și care mai tot timpul făcea afaceri destul de bănoase cu muncitorii din marginea Bucureștiului ca și cu țărani tot din comunele limitrofe care veneau în Grozăvești și luau pâine cu sacii pe care o dădeau la porci și de fiecare dată observam tot felul de înțelegri din ochi și priviri cu țăranul care dădea la fiecare p=ine de doi lei, neagră, doi lei și jumătate iar aceștia cărau cu sacii, zeci de pâini pe care de multe ori pe la ora 11 dimineața această pâine și altele se terminau și trebuia să așteptăm o jumătate de oră până venea mașina de pâine cu tranșea a doua de pâine. În clasa noastră mai aveam un coleg pe Marga Alexandru, al cărui tată era securest, și care locuia la bloc în cartierul Drumul Taberei, aproape de bulevardul principal, Moghioroș, la un bloc de patru etaje, la etajul doi și avea un apartament de lux cu patru camera, decomandate, destul de mari și bine și frumos mobilate. Sandu cum îl numeam noi colegii lui era un băiat firav, slăbuțel, foarte timid, și lipsit de inițiativă mai tot timpul frecându-și mâinile, cu o față slăbuță și alb ca varul. Avea un tată nu prea înalt dar foarte gras cu mușchi mulți pe el robust, cu o frizură scurtă tuns box, cu părul ca la boxeri, ca o perie. De multe ori când mergem în visită la Sandu acasă, mama lui era amabilă și ne servea de multe ori cu prăjiturele făcute în casă destul de dulci, appreciate de noi frații Barbu, care de multe ori luam mai multe decât trebuia. Mai avea un frate mai mic, prin calsa a 5-a sau a 6-a de care se ocupa Sandu mai mult la mathematică. Tatăl lui era mai tot timpul plecat, dar când îl găseam acasă era veșnic morocănos și plictisit și plin de sictir, aproape că foarte slab răspundea la salutul nostru,  ca și cum nu am fi existat, de multe ori nici pe Sandu nu-l lua în seamă și rare ori îi răspundea la vreo întrebare îngândurat. Mai tot timpul sta la televizor cu o sticlă de vin și cu sifonul lângă el și privea numai la televizor fără să arunce din când în când vreo privire către noi și fiusău. Mai aveam un coleg pe nume Danciu, un băiat înalt, bine făcut, solid, dintr-o comună foarte aproape de Liceu, cred că din comuna Roșu, care se alipise foarte mult de mine și devenise un prietenm atât de docil și insisten în prietenia lui că mai mult te sufoca cu această prietenie, de care de multe ori căutam să mă mai eliberez dar de multe ori îmi dădeam seama că dacă dădeam înapoi în prietenia noastră s-ar fi supărat și cred că l-aș fi jignit și atunci am lăsat lucrurile să curgă, să se întâmple.  Mai aveam un coleg de înșlțime cu fratele George pe nume care nu-l mai știu dar știu că toată clasa îl poreclise Adamo deoarece era un mare fan al marelui cântăreț Adamo din franța în mare vogă în acei ani, și care ulterior, după terminarea liceului aveam să aflu că acest coleg destul de răsfățat de domnul diriginte Zgubinii și cred că și el era evreu, ar fi fugit în Franța la marele lui Adamo.  Mai aveam în clasă doi colegi Constantinescu unul foarte înalt al cărui tată era ofițer de armată, și cred că și acesta era evreu deoarece dirigintele nostru Zgubini, simpatiza foarte mult el, deoarece și el era tot evreu. Cel de-al doilea Constantinescu, era brunet de înălțime cu mine, foarte isteț, al cărui tată era cred mare director la una din instituțiile din București, cu care dirigintele nostru avea una din cele mai bune relații cu acesta, ba chiar din unele discuții avute în clasă de față cu noi colegii lui lăsa să se înțeleagă că era bun prieten cu tatăl lui. Acest coleg care nu prea avea relații cu noi colegii lui decât în trecere, fiind foarte cu nasul pe sus și care se lăuda mai tot timpul cu faptul că avea câteva aparate de fotografiat, foarte scumpe din Elveția și Olanda, și că mai tot timpul îl petrecea la un club select de fotografi. Acest Constantinescu avea în clasă la noi iubita lui cu care se iubea de pe băncile școlii de opt clase, și că veniseră împreună la același liceu și că fusseră puși amândoi în aceiași clasă, o tipă brunetă drăguțică cam plinuță dacă nu chiar grasă și care de fiecare dată veneau împreună la liceu și plecau tot împreună.  Am aflat că imediat cum au terminat liceul s-au căsătorit. Mai aveam un coleg Romeo, care locuia lângă Apaca, undeva pe un drum care ducea spre mlaștina  din spatele casei de cultură ”16 Februarie” o casă cu curte, din cărămidă, cu acoperiș din carton gudronat, cu mai multe camera, și cu un fel de magazine în curte. Un tip foarte deștept, mare șmecher, cu prieteni mulți prin interlopi și prin tot felul de bișnițari, care știa să facă bani mai tot timpul chiulangiu de la ore, și care își făcuse mai mulți prieteni în clasă printer care și eu cu fratele, dar pe percurs am rămas simpli prieteni, fără să mai iau parte la excapadele lui și la tot felul de chestii. Alt prieten era Florin Georgescu cu care fusesem coleg de grădiniță, apoi coleg în cele opt clase la școala nr.150 din Grozăvești, și apoi ne-am trezit cu el coleg în clasa a noua la liceu. Era un tip frumos ca bărbat, blond, cu ochi albaștri, de statură medie, un tip care mai tot timpul învbăța de nota opt sau nouă, sistematic, care mai tot timpul mergea cu noi frații Barbu. Trăia cu mama lui într-o casă la vreo sută de metri de școala din Grozăvești, în cadrul unor case din chirpici, și ne spunea că nu-l cunoștea pe tatăl său. Mama lui era un fel de unguroaică, și ea evreică și că muncea la o instituție din central Bucureștiului și care venea la școală la fiul ei foarte rar, deoarece Florin era un copil liniștit și niciodată nu-i făcuse probleme acasă și nici la școală. Locuia foarte aproape de sera de flori a bunicului lui Popișteanu cam la o distanță de cel mult 40 de metri și mai tot timpul se vizitau tot mai des, Florin trebuia doar să treacă liniile de tramvai ale lui 13 și 14 care făceau legătura cu cartiertul Militari unde se afla liceul nostru. Tot pe această linie mai circula și tramvaiul 11 și 9 care mergeau pe Sebastian la utilaj greu și la uzina Vulcan și ajungeau până la cimitirul Belu și apoi la piața sudului și la piața Progresu.

GURU BARBU SIMION