Poezie - primul psalm Ortodox

Primul Psalm ortodox

În valea -n care m-am născut
Creșteau păduri întinse
Oile duse la păscut
Peste dealuri proaspăt ninse.
Creșteam de zor când iarba
Bătea în verde crud
Prin vânt treceam cu vorba
Pământul reaven era ud.
Toate îmi aminteau de Dumnezeu
Ceva măestru și duios
Sădit de mama-n pieptul meu
Ce tot urca de sus în jos.
Era un râu de pulbere și foc
Ce-ardea mocnit în piept de om
Din timp în timp din loc în loc
Creșteam ca fructele în pom.
Grădina casei bătrânești
Căzută-n paragina-nfloririi
Stropită din lacrimi lumești
În procesul firesc al iubirii.
Bătrânul moș ce ține trează coșmelia
Gândea duios în termeni planetari
Ce va cuprinde acoperișul, viața, temelia
Iar în context pe cei slabi, pe cei tari.
Dar împlinirea veșnică în veșnicie
În mintea lui cea minte infinită
Va da în viață cu multă dărnicie,
Ființa sa plăcută și mult iubită.
Ființa mea cea veșnică din mine
Pleacă mereu la Tată-l și tot vine
E Aceiași ființă ce universul o susține
Din timpi în timpi mereu revine.
Deși plăpândă aici în univers
Un dumnezeu puternic, necuprins
Ne-a pus pe toți egali în vers
Și-n materia cea veșnică ne-a prins.
Singur am venit aici, acum
Inclus un timp pe terra
Mai sigur ca și  cum
Infinit  un Dumnezeu era
Orice formă alegeam
Necuprins fiind Cel Cuprins.
         01.01.2017        Ec. Guru Barbu Simion