GURU BARBU SIMION-POEZIE-Ţăranul şi iepuroaica

      Ţăranul şi iepuroaica,

Trăgea ţăranul obosit

Din zi în seară tot la coasă

Iar în odaie sta lungit,

Copilul lui cu boală-n oasă.

În curte i-a intrat primarul

Şi cu jandaru’ au arestat un porc

Pentru foncire pe tot anul

Şi pentru rest se mai întorc.

Copilul lui bolea de ani

Şi-a fost cu el pe la spital

Şi doctorii îl tot storceu de bani

Iar boala lui îl sărăcea total.

Nu mai mâncase de trei zile

Decât costree fiartă în cazan

Nevasta se trata doar cu pastile,

Copilul lui zăcea an după an.

Dar Dumnezeu la care se ruga mereu

Acum pe seară i-a trimis un dar

Că-a dat cu coasa când trăgea din greu

Peste un iepurilă cât un car.

Când l-a zărit a pus coasa pe el

Şi s-a gândit să-l taie chiar atunci

Era frumos şi-aproape cât un miel

Şi nu ştia dacă are un aşa de mare tuci.

Dar iepurele a ieşit de sub tăiş

Şi-n palmă a-nceput să-l lingă

Şi a zbughito repede spre un tufiş

Unde mai mulţi pufoşi au început să-l sugă.

O lacrimă i-a apărut în colţ de geană

Şi se gândea încă să-l taie,

Muierii lui să-i dea guler de blană,

Dar cum putea să lase mieii fără oaie.

Aşa făcu că-şi şterse coasa

Şi a-nceput să o ascută dur,

Sub tufă iepuroaica îşi strânse casa

Şi aştepta cu frică şi se uita-mprejur.

Ţăranul puse coasa-n car

Şi a lăsat pe iepuroaică-n pace,

Copilul ar fi mâncat friptură în zadar,

Că-apoi urma din nou foamea a face.

Totul avea o rânduială de la Cel de sus

Şi oricât de bine ai fi fost tratat

Dacă în soartă îţi era pus

Ai fi murit indiferent ce-ai fi mâncat.

 15.08.2014                      Guru Barbu Simion