GURU BARBU SIMION-CAP14CARTEA PĂSĂRILOR MELE

CAP. 14

Până să se mărite cu tata mama mai fusese măritată de tânără de la vârsta de 17 ani când un domn Grefier de la judecătoria Horezu avusese un proces în comuna Mateești și ajunsese cu problema de proces până pe dealul Copăcișului și acolo din întâmplare a cunoscut-o pe Atena lui Mița lui Turcescu, dar lumea îi spunea Tena și acesta fiind un om cu mari posibilități de evoluție socială în cadrul Judecătoriei ca și faptul că deținea pământuri multe de la părinții lui a făcut-o pe mama să accepte propunerea de căsătorie cu acest domn. S-a realizat o nuntă mare cu cântăreți de muzică populară de la taraful Gorjului și avusese la masă peste 500 de invitați și numai de la nuntă strânsese bani de a cumpăra încă 10 hectare de teren agricol. Dar cum mama era leoaică deci zodie de foc și pe deasupra fiind și o femeie frumoasă de se dusese buhul despre ea și că nu se putea duce nici până la piață fără să fie curtată de vreun domn dar și soțul ajunsese într-un fel atât de gelos pe soția sa gândind că aceasta frumoasă find și el lucrând mai tot timpul la Judecătorie iar soția sa fiind și tânără și liberă mai tot timpul deoarece nu avea serviciu numai faptul de a avea grije de gospodărie îl adusese pe soț într-o formă de gelozie acută, bolnăvicioasă,  încât nu mai avea nici un fel de încredere pe soție și cum aceasta era mai tot timpul prin tot felul de vizite prin vecini și prin rude și cum omul nu era prost ci numai influențabil de către prieteni și vecini care nu avuseseră parte de o oră de iubire cu respectiva se răzbunau pe frumoasa din Turcești mai mult inventând diversele aventuri pe care Atena putea să le fi avut și nu sigur și cum soțul nu mai verifica datele obținute să vadă dacă cel puțin din punct de vedere logic și social se potriveau cu realitatea a devenit tot mai suspicios trecând repede la situația când chiar dacă cineva îi spunea că ar fi văzut-o pe soția lui la Horezu și altul îi spunea că o văzuse la Mateești la un oarecare domn acesta crede tot și, ajuns în pragul nebuniei, a decis să termine viața și iubirea vieții lui printr-un gest necugetat și într-una din zile cumpărând un pistol ajuns acasă sub domeniul minciunilor ca și a faptelor reale acesta s-a năpustit către soția sa Atena și a scos pistolul pe care nici nu prea știa să-l folosească a tras cu toată dujmănia pe care o acumulase de ani de zile de când se însurase și cum a făcut că în acel moment Atena a dus mâna instinctive la inimă unde trăsese gelosul de Grefier dar glonțul se oprise în osul mâinii de la mâna dreaptă și simțind arsura glonțului Atena a leșinat și a căzut în holul casei din Horezu iar grefierul cuprins de spaima crimei făcute cu sânge nesăbuit el băiat de oameni mari din Orașul Horezu, ajunsese de râsul prietenilor și al cunoscuților încât să-și omoare soția și văzându-o căzută jos fără suflare și-a închipuit că a omorât-o cu pistolul și dus cu mintea pe culmi de nebunie și-a pus pistolul în tâmplă și a tras fără ezitare căzând mort de-a binelea. După câteva minute Atena care își revenise din leșinul provocat mai mult de spaimă decât din rana realizată de împușcătură a văzut cu durere și regret că soțul ei era mort dea binelea și atunci au venit jandarmii chemați de vecini și rude și Atena după ce a fost cercetată de miliție și jandari a fost achitată ca nevinovată vinovat fiind găsit pe bună dreptate soțul gelos care era cât pe aci să omoare o femeie nevinovată. Din această crimă care se petrecuse pe meleagurile olteniei de obicei o regiune liniștită numele mamei ajunsese să fie cunoscut pe meleaguri hăt departe și alături de fotografia frumoasă a mamei ce însoțea relatarea journalistică a evenimentului se născuse aproape o legendă cu diverse relatări a evenimentului unele mai apropiate de realitate altele atât de fabuloase încât frizau descrierea de  basm dintre o țărancă frumoasă și un intelectual local, gelos și oarecum scos în cele din urmă și bolnav mintal. :n zona locală a raionului Horezu și chiar mai departe către Craiova Numele mamei Atena era rostit cu oarecare compătimire că o fată atât de frumosă avusese parte de o soartă atât de crudă cu omul bogat dar bolnav de gelozie din orașul Horezu. Cu aceeastă ocazie câțiva rerporteri de pe la ziarele centrale de la Rm. Vâlcea ca și cele de la Craiova au purces pe meleagurile natale ale frumoasei fete care scăpase cu bine din această crimă pasională în comuna Mateești satul Turcești unde la fața locului au găsit o familie fără tată, mort în primul război pentru patrie, care avea să nu se mai întoarcă de pe front, și unde Maria sau mai bine zis Mița din Iriște cum o numeau localnicii pe văduva mamă a lui Atena era o adevărată gospodină ba chiar o adevărată negustoreasă prin aducerea la lumina cititorilor că familia frumoasei fete din Turcești, numele satului provenit de la chiar soțul pierit pe front care se trăgea dintr-o familie destul de bogată încât lăsase lui Maria nu numai două fete, pe Lena și pe Atena dar și cel puțin o suprafață de cel puțin 20 hectare livezi și teren arabil dar și cam vreo 2000 de pruni din care anual se făceau căteva mii de vedre de țuică de bună calitate, care cu ocazia incidentului dezbătut prin ziare, și aduse la cunoștiința cetățenilor de la Craiova că mama fetei frumoase din satul turcești produce țuică de foarte bună calitate în cantități mari mai mulți patroni de mari restaurant și-au trimis oamenii la fața locului să studieze situația și nu mult după această tragedie, Mița din Iriște producea țuica de cea mai bună calitate pentru restaurantele din Craiova cărată cu budane mari de tuică în care speciale trase de patru boi. După tragedia produsă în orașul Horezu cu mama, s-a produs un effect interesant că mai mulți tineri din raionul Horezu după ce văzuseră fotografia publicată în presa locală ca și cea din orașele mai mari au trimis mai mulți scrisori de prietenie în vederea unei viitoare căsătorii iar alții chiar veniseră la fața locului penru a o cunoaște personal pe frumoasa cu pricina și a lega o oarecare relație în vederea unei eventuale căsătorii dar cu toții primiseră un răspuns negativ prin faptul că mama era încă sub efectul psihic al evenimentului suferit și pentru o periodă nedeterminată de timp dorea să stea nemăritată. :ntre timp sora ei mai mică, Lena, se căsătorise cu un băiat chipeș și frumos din comuna Berbești, un băiat pe care îl jinduiau multe fete din comună dar și în locurile mai îndepărtate dar acesta se îndreptase către această fată pe care o cunoscuse pe la horele organizate dominical la școala și cooperative din satul Turcești unde majoritatea fetelor mai ales cele nemăritate se prezentau fără să piardă nici o duminică fiindcă de aici majoritatea fetelor se măritaseră fiind singurul loc de cunoaștere și legare a unor relații amoroase premergătoare căsătoriei. Dar pe timpul acela căsătoria se realiza altfel decât în timpurile mai noi de sub ocupația communistă. :n momentul în care băiatul devenea flăcău în satul său și acesta simțea nevoia organică de a avea nevasta lui părinții acestuia se sfătuiau cu feciorul iar acesta declara în fața familiei că cea mai potrivită pentru el ar fi fata cutărui gospodar din sat sau din comună sau din împrejurimi, familia acestuia venea împreună cu feciorul la hora sătească ce se ținea dominical și astfel cunoșteau mai de departe fata, și după ce culegeau informațiile necesare privitoare la o viitoare căsătorie cu fiul lor și dacă acestea se potriveau cu principiile lor de viață și sociale și mai ales dacă fata era și drăguță sau frumoasă și chiar ceva avere atunci băiatul împreună cu familia mergeau împețiți la familia fetei și aici între părinții celor două familii se stabileau în primul rând dacă feciorul corespundea din punct de vedere social, adică dacă avea suficient pământ, casă, suficiente animale, sau utilaje agricole, apoi dacă era sănătos, să nu fie cumva beteag, dacă mai avea ceva frați sau surori, participanți ulterior la împărțirea averii, familia fetei își dădea sau nu consimțământul la viitoarea căsătorie, în cele mai multe cazuri fata vedea pe băiat chiar în ziua pețitului, fără dreaptul de a-și da acordul sau nu, dacă îl plăcea fizic sau nu pe băiatul venit la împețit, cele doua familii băteau palma, și stabileau până și ziua nunții, astfel că de multe ori degeaba vorbeau pe ascuns pe la hore sau pe diverse locuri unde cei doi se întâlneau și cel mult se sărutau, că toate aceste iubiri ascunse de majoritatea sătenilor, a rudelor și a vecinilor, că de fapt cel ce avea de câștigat era de fapt cel ce se mișca mai repede cu pețitul, că majoritatea băieților fiind rușinoși și nedescurcăreți în ceea ce privește îndrăzneala de a-și face prietenă se bazau de cele mai multe ori pe înțelepciunea părinților care știau cum să pună mâna pe fata din familia respectivă pentru feciorul lor mai îndărătnic și mai ales dacă fata erea și frumoasă și din familie înstărită căutau să se prezinte cât mai curând cu feciorul împețiți  la familia fetei fiind siguri că norocul era de partea lor că în general tatăl fetei dacă considera că familia băiatului era bună din punct de vedere al zestrei primită de băiat la însurătoare și își dădea acordul asupra căsătoriei fetei cu flăcăul venit împețit nici mama fetei și nici fata nu mai aveau de spus nici un cuvânt, deși fata era în iubire, în dicuție cu alt flăcău din sat și tatăl nu știa sau dacă tatăl fetei era el însuși în discuție cu familia altui flăcău pe care îl plăcea de când acesta era un băietan la casa lui, și dacă se întâmpla ca alt flăcău să vină împețit la fata lui acesta convenea cu familia venită la împețit, că el avea o discuție pe această temă cu familia altui băiat dar nu spunea numele băiatului, și cerea un termen ca între timp tatăl fetei să ia legătura cu familia celuilalt flăcău și să stabilească concret dacă mai vror să ia fata sau nu cum fusese înțelegerea stabilită mai dinainte și atrăgea atenția că fata lui nu mai poate aștepta mult pețitul că avea deja pețitor și punea oarecare condiție ca familia flăcăului să se hotărască să vină la pețit până la un termen oarecare și dacă familia respectiveă nu mai ținea promisiunea făcută cu mult timp în urmă atunci se anunța prin sat și în comună căsătoria fetei lui cu băiatul ce venise primul la pețit în mod oficial. Un singur lucru era sigur pe acele timpuri că în momentul nunții, al căsătoriei celor doi tineri fata trebuia să fie virgină, căci dacă în noaptea nunții familia băiatului descoperea că fata nu fusese virgină, începeau tot felul de discuții și chiar certuri între cele două familii din care cea mai șifonată ieșea familia fetei care devenea cunoscută în sat și imprejurimi ca fiind curvă, prost crescută de familie, care nu știuse să-și crească fata în spiritul biserici și al bunei cuvințe asta numai în cazul în care băiatul pețise fata numai pentru frumusețe ei și nu pentru avere și zestrea adusă. :n cazul în care fata se dovedea a nu fi fost virgină în ziua nunții și dacă averea și zestrea adusă de fata în noua ei familie era destul de mare atunci familia băiatului închidea ochii și nunta continua mai departe dar mai întâi era adusă la cunoștiința socrului mic ce fată aducea la măritat și după ce socrul mic mai plusa ceva la averea mirilor, fie cu o sumă mare de bani, sau ceva vaci sau boi, sau vreo bucată de pământ, atunci se stabilea pacea definitiveă între cele două familii și nunta și toate obiceiurile aferente decurgeau normal. Deși în cele din urmă toate aveau să se spargă în capul bietei fete care trebuia să sufere pe ascuns toate toanele soacrei ca și a socrului ca și a soțului, mulți ani de aici în colo, până ori soțul ierta cele întâmplate și familia decurgea în mod normal fie până când fata își lua câmpii ne mai suportând tratamentul inuman la care era supusă, și atunci o lua dea binelea pe calea curviei și adulterului cu diverși băieți din sat sau până ce familia fetei venea și își lua fata înapoi și cu toată rușinea făcută de familia ginerului totuși fata se căsătorea din nou fie că era frumosă fie că partea de avere și zestre erau sporite de familia fetei proaspăt divorțate.

Multe evenimente aveau să se desfășoare în timpul copilăriei și adolescenței mele și toate cu o semnificație précisă făcute parcă dintr-un puzzle spart care ulterior aveau să se așeze între ele într-o formă logică esoterică ce ieșea la suprafață așa de simplu și real încât un om inteligent și cu harul înțelepciunii lăsat de Dumnezeu credea cu siguranță că numai mâna lui Dumnezeu era la mijloc să le potrivească în logica unică a vieții tale pe care o trăiai conform destinului și soartei pusă de Dumnezeu în astrele cuprinse în astrograma cu care te nășteai la momentul și locul hărăzit de cel Atotputernic conform cu faptele trăite de tine în alte vieți și  răsplătite din plin fie cu zile fericite și pline de sănătate fie cu sărăcie și boli cumplite și cu o soartă de porc cum erau de fapt și faptele tale față de aproapele cu siguranță numai rele. {tim că Biblia, cartea sfântă a omenirii și mai ales Testamentul nou scris în urma minunilor făcute de Domnul nostru Iisus Cristos cu două mii de ani în urmă când avea să dovedească întregii omeniri cât de simplu și ușor se poate trăi într-o lume acaparată de puterile diavolului care puteri erau date de chiar omul nesăbuit în viața lui cuprins de febra îmbogățirii fără muncă și a traiului ușor prin exploatarea aproapelui, cu metode diavoleștide ca furt, minciună, înșelătorie, dezmăț, necumpătare, curvie, fiind în stare să ajungă până la crime ca el să ducă un trai plin de huzur, de plăceri diavolești alături de semeni de-ai săi furați, înșelați și umiliți de cei ce trecuseră cu bagaje cu tot de partea diavolului unde toate erau posibile într-o logică a minciunii în care cei căzuți în păcatul vieții diavolești aveau o singură lege, legea fărădelegii înfiptă adânc în mintea și sufletul lor că ei erau mai presus de celelalți oameni numiți de ei animale și în consecință puse la dispoziția lor  de chiar “Dumnezeu” spre satisfacerea plăcerilor lor în viața pe care o trăiau dar dacă cineva iar fi întrebat care este Dumnezeul lor ar fi răspuns simplu că acesta era mamona adică diavolul ridicat la puterea de zeu local și folosit de oamenii devenți diavoli pentru a motiva viața lor diavolească în comparație cu viața trăită în respectul față de aproapele, cei răi, diavolii, sfidând pe față legile logice ale vieții pline de har și iubire că aducând ca argument legile diavolești în care nici ei nu credeau cu adevărat decât că rezultatul obținut îi făcea apți de a continua viața plină de păcate.

De aceea stăteam de multe ori dus pe gânduri și gândeam la simplul fapt că Dumnezeu făcuse un lucru deosebit prin nașterea mea și a fratelui meu în cea mai sfântă zi a anului, în ziua de paști, și în acea zi nașterea se făptuise prin voia Lui la ora 1:30 aproape de ora 2 când soarele se afla pe crucea cerului. Târziu peste ani aveam să înțeleg că aceasta naștere avea ceva sublim în ea însăși și ascundea puteri paranormale și ezoterice, că spiritele noastre, ale mele și fratelui, nu erau spirite de rând ci aveau în ele ceva deosebit că viețile noastre anterioare erau pline de fapte benefice față de aproapele și că această viață care se ivea de o frumusețe rară, deosebită, chiar din anii copilăriei și adolescenței ca o viață vie și bine meritată dăruită din partea lui Dumnezeu dar nu că am fi fost noi frumoși ci ca o recompensă pentru eventualele fapte bune făcute cu bună știință în viețile trecute. Deci am înțeles că nimic nu este dat de la sine din partea lui Dumnezeu că tot ceea ce ni se întâmplă este acel sâmbure pe care fiecare din noi îl sădește în pamântul vieților trecute și că în viața pe care o trăiești, rodul acestui mare copac este de fapt conform cu sâmburele pe care l-ai sădit. Dacă simburele este bun, sădit din suflet și îngrijit și udat cu fapte bune și cu dragoste față de aproapele va naște din el un arbore care te va ocroti de toate cele rele și de bolile cumplite și îți va aduce aceea bogăție atât trupească cât și socială de care se bucură toți oamenii asemeni ție. Vei vedea alături de oamenii asemeni ție care se bucură de o viață plină de har, de bucurii și de o sănătate frumoasă și alte feluri de semeni care eu nu pot să-i numesc oameni care duc o viață plină de huzur și bogăție dar care obțin această bogăție și bunuri materiale prin tot felul de diavolisme adică tehnici bine socotite de a fura, a înșela, a minții, chiar a ucide pentru ca ei și familia lor să ducă o viață ușoară plină de bunătăți necuvenite luate de la gura semenilor lor fără nici un fel de remușcare și cu multă nepăsare însușind bunuri și averi nemuncite. Dar toate se vor plăti mai devreme sau mai târziu. Ceea ce semeni aceea culegi. Semeni dragoste și bunătate față de aproapele vei culege sănătate, bucurii, fericire, și chiar bogății materiale fără număr iar dacă semeni ură, dujmănie și dai aproapelui numai minciuni, hoție, înșelăciune, te comporți cu el ca și cum el n-ar fi om ca și tine ar fi doar un simplu animal de exploatat, de înșelat și dus în sclavie sufletească și trupească, fi sigur ca vei culege o soartă conform cu faptele tale din viețile anterioare, o viață sau chiar mai multe vieți pline de boli cumplite, de sărăcie, de lipsuri de tot felul, viața de animal pe alocuri fiind mai bună decât viața trăită de tine trăită de pe urma faptelor nedemne și roadelor rele cultivate de tine în alte vieți.

:mi aduc aminte că în lunga mea peregrinare pe la cerna și prin lunga mea suferință după surorile mieilă, am observat că vizavi de locul nostru un țăran își construia o casă și că abia începea să pună temelia casei. {i cum eram un inginer înăscut la tot felul de lucruri de acestea cum era construcția casei m-am și înfințat la locul cu pricina care era de fapt un teren neâgrădit pe care circulau tot felul de care cu materiale de construcție. {i cum locul era foarte aproape de casa celor două iubite ale mele îmi comvenea de minune că făcîndu-mi de lucru cu construcția acelui țăran care s-a dovedit a fi unul din prietenii lui tata, nea Bărboi, care avea un fiu de o seamă cu mine pe Mihai și o fată blondă, frumoasă, Ileana, dar care nu-mi plăcea ca iubită, m-am și băgat în sufletul acestei familii beneficiind de prietenia mai veche a tatei cu nea Bărboi.  Nu mare mi-a fost mirarea când am observant că toții oamenii care munceau la construcția casei lui nea Bărboi și chiar nea Bărboi m-au primit cu multă bucurie să particip ca inginer constructor la construcția casei dar cu plata prin cec adică niște hârti care mi se dădeau la sfârșitul construcției și cu care puteam sa cumpăr orice. M-am învoit și mai toată ziua era la locul de muncă și mai toți râdeua pe sub mustață văzând că mai mult mă uitam pe ulită în deal la casa celor două iubite ale mele. {i cum oamenii la lucru aveau nevoie de apă de băut în timpul lucrului m-au însărcinat pe mine cu aducerea apei de băut de la chiar fântâna din fața casei lui mieilă, dându-mi un ulcior mare cu care să aduc apă. Imediat în acea zi când am primit această sarcină de lucru m-am și dus la poarta lui mieilă să aduc apă pentru muncitori. Atunci am văzut pe una din fete, pe cea mai mică, Domnica care cum m-a văzut la poarta ei a și început să râdă și s-a furișat în casă și apoi a apărut la ferestră cu soru-sa Valica și râdeau de plăcere că Ioa al Teni, adcă eu, era mort după ele, această faptă fiind pentru ele un element de măndrie și satisfacție. {i cum oamenii de la lucru cunoșeau această poveste tristă de iubire pe care o duceam cu multă suferință față de Domnica și Valica, căutau săracii să mă ajute cât de mult puteau trimițându-mă aproapde din jumătate în jumătate de oră să le aduc apă proaspătă de la fântână. In prima zi de lucru mi-a fost rușine să stau la masă cu muncitorii deoarece eu eram da la oraș de la București și îmi era rușine dar a doua zi de atâtea drumuri făcute la poarta iubitelor mele mi se făcuse o foame de aș fi mâncat și pietre și când oamenii m-au invitat la masa de prânz mai mult formal eu mă și așezasem în capul mesei pusă pe niște blăni lungi sprijinite pe doi căpriori și deja luasem lingura în mână. M-au sculat imediat de la masă și atunci m-am supărat dar imediat mi-au spus că toți care stau la masă trebuie să se spele pe mâini mai înainte. M-am spălat pe mâini ajutat de un nene care mi-a turnat apă pe mâini, m-am șters repede pe mâni și m-am așezat repede la masă, cu lingura în mână. Soția lui nea Bârboi o femeie înaltă a pus străchinile pe masă, mămăliga pe un cârpător mare a turnat tot felul de mâncăruri în străchini, a pus linguri de lemn pe masă în dreptul fiecărui muncitor, apoi s-a făcut puțină liniște și toți mesenii s-au închinat, apoi nea Bărboi a turnat țuică într-un pahar mare și a servit fiecare muncitor la rând. Erau 9 persoane la masă iar cu mine erau zece. Când a ajus la mine cu paharul de țuică nea Bărboi a întrebat mesenii dacă domnul inginer făcuse trebă până la prânz și dacă meritam și eu un pahar de țuică. Toți mesenii impreună cu soția lui nea Bărboi ca și cu Mihai și  Maria sora lui au fost de acord să-mi dea și mie țuică și toți râdeau de mama focului. Toți spuneau că dacă mama vinde țuică trebuie să-i placă și lui țuica. {i mi-a plăcut că am băut în rând cu meseni dar la urmă a fost nevoie să mă lase la Cerna să fac baie și să mă odihnesc după atâta muncă depusă. După o oră m-am întors din nou la muncă și am început să dau sfaturi la cum se puneau pietrele mari la fundația casei. Toți oamenii munceau cu voie bună și toți mă întrebau cum să facă unde munceau și toți mă lăudau cum de știam eu să fac case. Băi omul ăsta a învățat la oraș la marile facultăți nu aici la Cireșu unde noi învățăm cum să ducem vacile de coadă. Vezi ce inginer deștept are coana Tena ! Treaba mergea ca unsă cu mine Ion al Teni mare inginer la construcția casei iar oamenii foarte insetați de la oră la oră tot mă zoreau să bag viteză mai mare în utilaje că vezi mă ioane noi nu te plătim degeaba ca oamenii să sufere de sete. Așa că eu am intețit munca și căram de zor apă pentru muncitori iar cănd ajungeam cu apa la ei mai toți mă întrebau cum să facă să construiască casa că ei cam uitaseră și eu nu mai mai pridideam cu sfaturile și de multe ori trebuia să car și pietre și cărămizi și să aduc nisip cu lopata la locul de muncă că la un moment dat mia cam căzut fisa și mi-am dat seama că de bun ce sunt toți mă foloseau dar eu nu primeam decât promisiuni și nici un ban așa că am luat poziție și m-am dus la nea Bărboi să negociez plata zilnică a mea că așa nu se mai poate. Mă îndemnau toți muncitorii că vezi mă Ioane nenea ăsta este cam jmecher și te muncește pe nimic. Așa că eu montat mai mult de muncitori care rădeau de mine că muncesc degeaba m-am dus la nea Bărboi care era la înjugat boii la căruț și i-am spus puțin de la obraz, “bă nea Bărboi mata mă crezi pe mine pros”, și muncitorii de pe margine mă îndemnau “așa zii mă Ioane, Nu te lăsa prostit”, iar eu cu tupeu “ce crezi că muncesc la mata depomană ?! Pe nimic”. {i nea Bărboi s-a oprit puțin din lucru, s-a scărpinat puțin sub pălărie și cu pălăria în mână puțin încurcat de situația ivită, ceilalți muncitori râdeau pe sub mustață, mi-am dat seama că a cam dat-o în bară cu mine, că nu-i merge, îmi spuse că întradevăr și-a dat și el seama că munca mea este mai multă și mai intelectuală, că fără mine întradevăr nu ajungeau ei să facă casa pănă la cota zero, și chiar se gândise el că meritam o plată mai mare față de ceilalți muncitori că dacă nu eram eu nu ajungeau ei la cota zero. Păi vezi nea Bărboi ce muncă depun eu că alerg cu damigeana asta de 10 litri să aduc apă la muncitori apoi toți mă întrabă cum să facă la casă ei nu prea știu. Bă ioane mai dă tu fuga și mai adă o damigeană de apă la oameni că până vi tu mă mai gândesc și mai vorbesc și cu șeful de echipă și facem să ai o plată mai bună. {i eu cum eram obosit și cam transpirat și cum un nene mi-a făcut cu ochiul și mi-a făcut semn cu capul că să nu accept și atunci mi-a căzut fisa și i-am spus lui nea Bărboi că mă credea el pe mine prost dar eu sunt de la București și știu că mă tragi mata pe sfoară dar eu nu sunt fraier că la mine nu ține, eu muncesc cinstit dar dacă cineva mă fură pe mine adio... “Bine mă ioane nu vreau să pierd un om harnic și inginer ca tine așa că îți mai dau pe zi încă 50 de bani la plata de până acum dar banii ții dau tot la sfârșit când se termină casa”. Un om s-a aplecat către mine și mi-a șoptit “ la sfârșit de săptămână zi bă ioane !” “Nu nea Bărboi nu e corect mai bine mă plătești la sfârșit de săptămână, sâmbătă. Așa e bine astfel nu mai vin aici pe la matale decăt să văd cum mai merge munca și sfaturi de inginerie nu mai vezi de la mine”. Bine mă Ioane așa va fi cum zici tu. Sămbăta va fi și plata ta dar să vedem dacă vror și oamenii mei”. “Bă ia ascultați aici”. Oameni s-au oprit cu toții din munca lor, s-au ridicat în picioare și majoritatea se ștergeu pe frunte și pe cap sub pălări de sudoare. “Băi sunteți cu toții de acord să-l plătim pe domnul Inginer Ion al Teni cu 50 de bani mai mult și plata să fie sămbăta !” Toți au răspuns în cor că erau de accord. “Da să mai aducă ceva apă că murim naiba de sete aici. Hai Ioane că vrei numai bani ca maică-ta pe țuica pe care o vinde. {i tu vrei numai bani dar muncă deloc”.  Zise un muncitor. “Cum că eu am adus tot timpul apă că o beți mai rău ca găștele”. Am ripostat eu. “Bine vă mai aduc o damigeană dar ultima până la amiază”. “Bine mai Ioane fie ca tine dar adu apa aia odată”. Am luat damigeana și am plecat cam desumflat și fără convigere târșind după mine damigeana prin praful de pe drum. Soarele era pe cer și ardea cu foc praful din mijlocul drumului îmi ardea picioarele și focul dragostei ardea în pieptul meu de dragul lui Domnica și Valica. Eram tot ca un foc ce se mistuia în crepet de ziuă de atâta muncă și atâta dragoste.  Când  dau cotul pe ulița ce ducea la dragostele mele, de la podul de peste Cerna Mama mă striga de zor. Am întors capul și am văzut-o pe mama care îmi făcea semn cu măna să vin la ea. M-am întors din drum și fuga m-am abătut la locul de muncă care era în drum, am lăsat damigeana jos și am spus pe fugă cu glas scăzut că am dat de belea că mă caută mama și am fugit repede la mama care rupea dintr-o salcie o joardă. în spatele meu toți oamenii de la muncă râdeau cu poftă mare și cu satisfacție. “Băi Ioaneee cu apa cum stăm că ne ie sete”. “Băi Ioane vezi ca le iei acum de la mumăta dar să-i spui că muncești la noi acum pe bani grei... ca inginer”.  Pe drumul către casă am luat o bătaie bună cu joarda ruptă de mama din salcia de la Cerna dar mai rău îmi părea că se uitau oamenii la mine și rădeau o dată cu mama care de fapt vroia să mă facă de râs deoarece eram eu de râsul lumii mai mult decât mă făcea mama față de săteni atunci când mă bătea cu joarda.