POEZII DIN TINEREŢE - SCRISOARE DE LA IULIA

   

            

SCRISOARE DE LA IULIA

Tăticule, vino acasă şi ia-mă în braţe

Şi du-mă departe cu tine în lume

În lumea bună a celor şapte raţe

Fără zmei, balauri şi rele mume.

 

Tăticule, ard case şi oameni şi grâne

Şi-n aer este otravă şi ceaţă şi fum

Când oamenii sapă tranşee ca râme,

Copiii plâng sub cerul de scrum.

 

Tăticule, spuneai că oamenii-s buni

Că au inimi şi cuget şi suflet

Dar sunt stricaţi şi laşi şi nebuni,

Când totul transformă în jale şi urlet.

 

Tăticule, pâine ne dau din case de fier,

Ce scuipă în drum şi moarte şi foc

Şi păsări şi peşti şi oameni mai pier

Când demenţa şi frica pun moartea în joc.

 

Tăticule, cad bombe acuma pe mine

Şi-i frig şi cald şi sete îmi este...

Mi-e foame şi gându-mi zboară spre tine,

La făt frumos cel din poveste.

 

Tată, de zile mama zace în pat,

Trag de ea, nu se ridică, nu mişcă.

De-o lună mai bine nimic n-a mâncat

Şi s-o ajut nu pot şi sunt atât de mică.

 

Tată, vino şi-alungă departe nebunii

Şi pâine dă-mi tată şi apă să beau,

Fă cerul albastru să zboare lăstunii

Şi zâna cea bună, să vină, eu vreau.

Simion Barbu 26.02.1991 - Elveţia.