POEZII DIN TINEREŢE - SCRISOARE CĂTRE IULIA

  SCRISOARE CĂTRE  IULIA

Fetiţa mea blondă, cu ochii verzui,

În visul de-aseară, îmi pare, văzui

Tristă erai cu ochii de pluş

Cereai de la mine mai multe păpuşi.

 

În casa de gheaţă în care dormeai

Văzut-am lighioane şi păsări cobai.

Pe cer văzut-am păsări de fier,

Şi flăcări şi fum şi oameni ce pier.

 

Văzut-am, fată dragă, oameni ucişi,

Oameni în lanţuri şi oameni închişi

Cu ochii tăi blânzi spre mine priveai

Încercam să te apăr căci mică erai

 

Dar zarea de fum se pune-ntre noi

Şi-i noapte şi frig, şi-i încă război.

Aud ca prin vis că oameni mai mor

Alţii că luptă şi pace nu vor.

 

Sunt păsări de noapte cu gheare şi dinţi

N-au rude, prieteni, nici fraţi, nici părinţi,

N-au inimi, speranţe, nici suflet în ei

Şi în prostie cred a fi Dumnezei.

 

Deci fata mea mică, de mine să-asculţi,

Când oameni bolnavi şi copiii desculţi,

La tine de vor cere să le dai la toţi,

Să le dai din suflet că ai şi că poţi.

 

N-ai teamă şi frică că singură eşti

Căci zâna cea bună vei fi în poveşti

Şi-al meu gând te ajută cum poate

Să fi cuminte şi bună la toate.

   Simion Barbu 20.01.1991 Elveţia