POEZII DIN TINEREŢE - BALADA PLOII.

BALADA  PLOII

Paparudă rudă

Vino de mă udă

Copile în joc

Florile de soc

Copile udate

Vino pe-nserate.

Cu găleată-leată

Peste-ntreaga ceată

Copii dezbrăcaţi

Şi înfometaţi.

În straie de boji

Să treci pe răboji

Găleţi aruncate

Pe ceata jumate.

Cimitir de vară

Vino mai la vară

Ca să ne cinstim

Vino-n ţintirim.

Zile luminoase

Şi chiar secetoase.

Că nu vrea să plouă

Dimineaţa-i rouă.

Că nu vrea să vină,

Sfântul e de vină.

Popa s-a rugat

Până pe-nserat

Şi s-a procopsit

Cu glas răguşit

Şi s-a drăcuit

Că va predica

Toată ziulica.

Şi că pe câmpie

Sătenii să ştie

Că are să plouă

Recolta cea nouă

Să vină cu toţi

Mame şi nepoţi.

Să nu vină fete

Mândre cucuiete

Că gonesc norocul

Când o fi sorocul.

Şi dacă nu ploaie

Pământul să-nmoaie,

A lor vină este

Că nu sunt neveste<

Că dacă ar fi

Să aibe şi fii,

Să-i trimită-n ceată

Cu câte-o găleată,

Şi să ude tare

Peste zeci hotare.

Să vină Ilie,

Sfântul cu simbrie

Şi cu biciul său,

Pe fir de părău

Care a secat

Apă n-a mai dat

Fiindcă l-au respins

Şi-apoi l-au închis

Cei de la partid

Şi l-au scos din schemă

Că-i mare problemă

Sfinţii din biserici

N-au statut de clerici

N-au salarizare

Şi nici atestare

Sunt contra naturii

Şi legislaturii

Nu sunt comunişti

Nici măcar artişti

Nu au loc în ştiinţă,

Ci doar în conştiinţă

Şi asta să ştie

Sfântul lui Ilie

Cel cu pălărie

Că este de rău

Vă zic vouă zău.

Că săteni oftează

Fiindcă se-nsetează

Că n-au strop de apă

Vacile n-adapă,

Că n-au în ulcică

Să fiarbă urzică.

Şi blesteamă tare

Pe sfântul cutare.

Şi-au venit cu toţii,

Vii şi cu morţii,

Că ei vrea să ştie,

Sus la Primărie,

Când are să plouă

Recolta cea nouă.

Pe Primar îl vor

Să vină-n pridvor

Să nu se ascundă

Ca o paparudă.

Să nu-i păcălească

Că Doamne ferească...

Şi să stea în Soare

Să vadă dogoare.

Fiindcă n-a plouat

De-aici de la Sfat

C-au venit c-o cerere,

Ca să plouă-n genere.

Domn Primar s-o iscălească

Şi să nu se mai codească.

Că ei l-au pus în foncţie

Cu mare discuţie.

C-au plătit dările toate

Domn Primar le ştie poate

Şi-l întreabă Domnul Naie

"De ce nu ne dai şi ploaie

   Câte una-n săptămână

   Că n-avem nici în fântână

   Limba noastră s-a uscat,

   S-o arate-ntregul sat.

   Vacile ne mor de sete

   Ia arat-o mai băiete.

   Şi atunci se-ntreabă dară

   Satul nostru, bunăoară,

   Cetăţeni cinstiţi suntem,

   Muncile ni le prestăm,

   Spuneţi-ne Domn' Primar

   Ploaia o să vină dar ? "

Şi stătu Primaru-n loc

Scărpinându-se în cioc

Se gândi,

Se socoti,

Se întoarse la notar

De aicea spre hotar,

Se şterse sub pălărie

Pe-nceputul de chelie

Şi tuşi nepriceput

Ca să aibă-un început.

"Mă săteni, scuzaţi, tovarăşi,

Vă spusăi şi vă spui iarăşi.

Eu nu sunt aici la Sfat

Decât simplu angajat.

N-am trei mâini şi şi cinci picioare

Cum mă credeţi fiecare.

Sunt om ca oricare altul

Dar mă crede oare satul ?

Am şi eu gospodărie

Nu-i aşa ţaţă Mărie?

Şi muncesc pe săturate

De le-ar lua dracul pe toate.

Nevasta mă ocărăşte

C-am ajuns în cap de obşte

Şi nu-mi crede nici un pic

Că mă zbat pân' am să pic.

De aceea vă spun vouă

N-aşteptaţi că o să plouă.

Eu nu pot face nimic

C-am fost ieri pe la Râmnic

Şi îmi spuse un domn pe seară

Că e secetă în ţară.

Mergeţi, dară, în hodaie

Şi daţi cepuri la butoaie

Şi beţi vin în loc de apă

Ca să mergeţi iar la sapă.

C-a rămas în curătură

O palmă de arătură.

Şi nu vă mai văicăriţi

Ca copiii cei zmintiţi.

V-a murit o curcă, două,

Fiindcă n-a mai vrut să plouă!?

Şi de ce atâta ceartă

Pentru apa din găleată?

N-aţi murit şi tot trăiţi

Fără apă fericiţi !

C-am citit eu într-o carte

Când eram plecat departe

Că un om poate să stea,

Fără apă ca să bea,

O lună în primăvară

Şi jumate mai pe vară.

Şi n-aveţi de ce vă teme

C-a venit această vreme.

După mine eu vă zic

S-o mai ţină aşa un pic."

Şi fiindcă în gură

Simţi uscătură

Bietul de Primar

A vrut un pahar.

Dar n-avea ce bea

Din nici o ulcea.

Ţăranii plecară

Şi se-mprăştiară.

Au rămas mai mulţi

Dar mai pricepuţi.

Şi veniră roată

Până lângă poartă

Şi se ploconiră

Pănă iar vorbiră i

"Să ne fie cu iertat

  Că v-am deranjat,

  Domnule Primar,

  N-am priceput, dar

  Ne-aţi spus mai înainte

  Nu mai mergeţi la părinte.

  Şi să nu mai credem, zău,

  În nici un Dumnezeu.

  Că ploaia, vântul, soarele până

  Le ţine omu' toate-n mână.

  Şi că atunci când omu' vrea

  Răstoarnă munţii pe şuşea,

  Deci, şi ploaie poate să ne dea.

  Şi-acum vă întrebăm smeriţi,

  Să credem dar în om sau sfinţi ?

  Că de când n-am mai crezut

  Dumnezeu ne-a şi văzut

  Şi ne trimise drept urgie

  Seceta de pe câmpie.

  Şi acum vă cerem iară

  Faceţi dar să plouă-n ţară

  Sau aici în sat la noi

  Pentru vaci şi pentru boi.

  Să mai bem şi noi o dată,

  Apa cea adevărată.

  De-asta ne adunarăm noi

  Şi făcurăm tărăboi."

Şi, ca să sublinieze faptul,

Că venise întreg satul

Îl cinstiră pe Domn' Primar

C-un cocoş adus în dar.

Şi se supără de foc,

Domn' Primar, atunci, pe loc.

Luă cocoşul şi îl dete

Într-un sac lângă perete.

Şi făcu un semn discret,

Spre notar, dar tot secret,

Iar acesta pricepuse

Luă sacul şi se duse..

Şi se-ntoarse spre rămaşi

Şi vorbi ca la oraşi

"Domnii mei, m-aţi lămurit

  Şi-am căutat şi am găsit

  Cale să vă scap pe voi

  Şi s-aduc niţele ploi.

  Ştiu eu în oraş, pe unul

  Care-i văr cu tata bunul,

  Şi-are cunoscuţi departe

  La palatele înalte.

  Şi ne poate ajuta

  Dacă eu îl voi căuta.

  Şi mulţumiţi lui Dumnezeu

  C-am să vă ajut chiar eu!"

Şi-au plecat sătenii toţi

Şi de sete aproape morţi,

Discutând înflăcărat,

Despre ploaie şi-mpărat.

Şi făcându-şi planuri noi

Se vedeau spălaţi de ploi.

Şi-au ajuns cu toţii-n sat

Pe aproape de-nserat.

Şi-au plecat cam fiecare

Către case duşi de care.

Şi-au umblat cu vorbă nouă

C-aste zile va să plouă.

Că este chiar poruncă

Ploaia ca să vină-n luncă.

C-au venit la Primărie

Doi tovarăşi cu chelie

Şi-au adus cu ei în genţi

O grămadă de peceţi

Şi le-au spus aceşti tovarăşi

Că-are acum să plouă iarăşi.

Iară Domnului Primar

I-au spus c-au făcut dosar

Şi că Domnul Sfânt Ilie

E acum la puşcărie.

Dar va fi eliberat,

Şi curând reabilitat

Şi-i vor da căruţă nouă

Ca să meargă şi să plouă.

Şi atunci în sat să vezi

Numai bălţi şi broaşte verzi.

Şi-au vorbit aşa în seară

Până Luna se coboarăi

Şi au tot făcut la planuri

Cu recoltele din lanuri.

Paparudă rudă

Noaptea de ne udă

Udă cu găleata

Peste toată ceata.

Hei ! nene Ilie

Vino în chindie.

Bunul gospodar

Într-o noapte dar,

Iese până-n drum,

Dar nu ştie cum

CăPOEZI-i udat cu apă

Din creştet în talpă.

Şi acum în noapte,

Chicote şi şoapte.

Fuge paparudă

Pe Ilie-l udă.

Vine şi Maria

Să vadă urgia.

Şi a lui nevastă

Sare la fereastră.

Aduce cu ea

O mică ulcea.

Udă udătură

Peste bătătură.

Paparudă rea

Dă doamne să stea.

Că nevasta lui

Este udă ţui.

Sare şi vecina

Floarea şi Mărina

Pe după uluci

Cu vorbele dulci

Au acum cu ele

Câteva ulcele.

Şi se udă-n noapte,

Paparude toate.

Boji de-mbrăcătură

Pentru udătură.

Şi cununi din vie

Pentru bucurie.

Dar ce este astă

Aşa o năpastă

Că văzu Ilie

Pe moş Pintilie

Om în toată firea

Udând omenirea!

Stai să-ţi arăt ţie

Nene Pintilie

Îşi zise Ilie.

Şi dădu în ceată

C-o plină găleată

Dar nu nimerii

Decât în copii

Şi cu sete mare

Udă tot mai tare,

Pe cine apucă

Pe după ulucă,

Pe cine zăreşte

Iată că-l stropeşte.

Gheorghe-a lu' Dinuţ

A secat un puţ.

Ion mai mare al Frăsânii

Rupse cumpăna fântânii.

Cocoşii cântară

De a treia oară.

Noaptea amiaza mare

Satul în picioare.

Fete ca strigoi

Par aproape goi.

Pe uliţele lunge

Sătenii s-ar plânge.

Sare gaga Floare

Cu o udătoare

Cum se face dar

Că e udă iar.

Fac baie pe lună

Că e voia bună.

Fac baie pe stele

Rele să se spele.

 

Domnul popă Presură

Vine-adus de o trăsură.

Cu odăjdile pe el

Pare acuma mărunţel.

Cu cântări, bisericeşte,

Pe săteni îi dojeneşte

Şi-a venit cu gând să ţie

Mica sfântă liturghie

Pentru ploaia de pe cer

Că sătenii tot o cer

Şi cântând în ropote

În sunet de clopote

Au trecut întâi cu toţi

De-au udat apoi pe morţi.

Şi-au dat roată-n cimitir

După popa cu clondir.

Că le da popa în gură

Dintr-o sfântă udătură.

Iară unii muritori

Au băut de două ori<

Şi-apoi unii într-o doară

Au băut şi-a treia oară,

Iar câţiva dintre feciori

Au băut de patru ori

De-a adus bietul părinte

Înc-un vas cu cele sfinte

Şi-a gustat şi el niţel

Cam cât bea un biet viţel

Şi-a băut apoi din nou

Cam cât bea săracul bou.

Şi-a pornit alaiul mare

Prin tot satul pe cărare

Şi se-opreau pe la fântâni

Şi-i trăgeau cu rugăciuni.

Iar copiii îngânau

Că nu se prea pricepeau

Ajutaţi de babe toante

La cântările înalte.

Ajutaţi de moşi greoi

La cântările de soi

Alaiul de paparude

Pe la case ca să ude

Gospodarii buimăciţi

Ce fuseseră treziţi.

Şi-ncepeau atunci război

Ca în vremile cu ploi

Iar popa mai la o parte

Îngâna psaltiri deşarte

Şi nu ştiu cum din greşeală

L-au udat pe popa-n poală,

De se făcu roş ca racul

"Că vă ia şi mama dracu".

Şi-a venit un car de fete

Ce cântau pe îndelete

Despre a sfinţilor prihană

Ce erau pictaţi în strană

Printre ei şi sfânt Ilie

Cel mai mult cântat să fie

Şi-a trecut şi pe la sfat

Toată ceata de-a udat

Şi-au trezit pe Gheorghe State

Că e paznicul de noapte.

Şi-au pornit să latre câinii

Şi-ascundeau fetele sânii

Şi cocoşii al lor cântec

Babele şopteau descântec

Pentru sfânt Ilie dară

De-a ploua în astă ţară

Şi-au umblat în astă noapte

Paparudele udate

Obosite către ziuă

Au bătut apa în piuă.

Şi-au plecat băieţi şi fete

Pe la case încuiete

Şi-au plecat şi cei mai mari

Pe la case gospodari.

 

Şi-n ziua următoare

Apăru un mândru soare

Aer proaspăt aducea

Şi pe deal şi pe vâlcea.

S-a-nălţat de două suliţi

Nu era nimeni pe uliţi

S-a uitat peste ogoare

Şi-a trimis un pic de boare.

S-a uitat peste livadă

Şi-a trimis un nor să vadă

Dacă satul mai dormea

Şi cumpăna de gemea.

Şi cum norul s-a lăsat

A trimis altul în sat.

Dar şi-acesta a rămas

Ca muierea la taifas.

Şi se supără pe soare

Sfânta zi de sărbătoare

Doar la sfatul comunal

Apăru un om pe cal.

Restul, linişte adâncă

Ca după o zi de muncă.

Şi încet de pe la munţi

Se-adunară nori cărunţi.

Şi se-ngrămădiră dară

Peste satul de aseară.

La-nceput mai noduroşi

Deveniră norii groşi.

Şi cuprinse pe fereastră

Întreg satul de pe creastă.

Şi în loc de-atâta soare

Se simţii puţin răcoare.

Iară de atâta umbră

Vremea devenise sumbră

Dar deodată-ntreaga zare

Răsună de-un zgomot tare.

De se rupse ceru-n două

Pe subt nori la număr nouă.

Şi-apăru Ilie sfânt

Pe-o căruţă dus de vânt

Şi din bici norii plesnea

Zarea de se lumina

Şi-a făcut curse de cai

Ca la nunta cu alai

Şi-alerga-n viteză mare

Pe a norilor spinare.

Şi deodată-ntregul sat

Văzu vremea în schimbat

Şi-au trimis cu mic cu mare

Domnului o închinare

De primar şi-au amintit

Că era sătean cinstit

Şi era om de cuvânt

Că le-aduse ploaia-n vânt

Şi acum în sat e gata

Plouă tare cu găleata.

Ies Ţăranii goi ţurloaie

Să se bucure de ploaie.

 

Paparudă rudă

Dăi Doamne şi udă

Câmpul cu livezile

Izlaz cu cirezile

Spice legănate-n vânt

Udă doamne acest pământ.

Cărămidă nouă

Dă doamne şi plouă

Peste toată ceata

Prea sfântă curata

Plouă peste sameni

A satului oameni

Fete şi flăcăi

Că sunt zurgălăi

Femei şi bărbaţi

Că sunt toţi curaţi.

Babe şi cu moşi

Că mai sunt cocoşi

Câte-o babă surdă

Că mai face urdă

Unii mai zicea

Cărămidă rea

Dăi doamne să stea

Relele în vânt

Belele-n pământ

Bolile la groapă

Sau într-o hârtoapă

Necazul pe foc

Hai copii la joc

Ce e rău în lume

Să se-nece-n spume

Să facă clăbuci

Dracii la răscruci,

Să se spele goi

Morţii în zăvoi

Fetele să vină

Că n-au nici o vină.

Cu rufe la apă

Vacile s-adapă.

Neveste geloase

Dar şi păcătoase.

Bărbaţii la plug

Adună belşug

Şi copii frumoşi

Dar cam păduchioşi

Şi fete cuminţi

Zdravene la minţi

Cor de babe-n strană

Urcă pe poiană

Şi le cântă lor

Cântul paparudelor.

Paparudă rudă

Vino de ne udă

Cu găleata leata

Peste toată ceata

Cu ulciorul ciorul

Peste tot poporul

Şi deschideţi porţile

Ca să vină ploile

Deschideţi portiţele

Să vină ploiţele.

Cărămidă nouă

Dă doamne să plouă.

Dar unul cobea

Cărămidă rea.

      18. Iulie 1977      Simion Barbu