CAP. 17
În aceiași curte mai stătea și tanti Radu cu fratele dânși amândoi
necăsătoriți în două camere și un antreu mic, și un subsol unde își țineau
lemnele de iarnă iar la etaj stătea nea Mateescu care era șepcar de meserie și
era și dânsul necăsătorit, un om cumsecade care mai tot timpul glumea cu noi
copiii. Tanti Radu nu avea servici și nici pensie nu avea și trăia din comerțul
cu tot felul de cărți mai bine spus cu tot felul de romane de mari scriitori și
mai ales cu scriitori care fuseseră tipăriți în timpul burgheziei iar acum pe
timpul comuniștilor mai toți interziși dar mai toată lumea bună deci și
comuniștii mai parveniți cumpărau cărți, mai toate interzise dar de bună
calitate literară. Casa lui Tanti Radu era un fel de deposit cu tot felul de mari
romane unde mai tot timpul veneau tot felul de domni doctori, magistrați,
avocați, ingineri, funcționari și alții de unde cumpărau cărți de bună
calitate. Și dânsa la rândul ei mergea prin talcioc sau alte târguri de cumpăra
cărți pe care unele fiind mai jerpelite dânsa le făcea ca noi să aibe vânzare.
Domnul Pârvu fratele ei era grefier de mulți ani la tribunalul mare București
și avea deja peste 50 de ani când am venit noi în cartier iar tanti Radu să tot
fi avut 40 de ani. De aici revin din nou cu noi completări la adresa
proprietarilor noștri Familia Ceaușu Constanța pe care noi copii o numeam
simplu Tanti Tanța și Domnul Alexandru soțul pe care noi îl numeam Domnul Sandu
amândoi oameni cumsecade și binevoitori care avea grije de noi ca și de proprii
copii. La vreo trei ani după ce am venit în cartier ca chiriași în casa
domnului Sandu Doamna Tanța a născut un băiețel de toată frumusețea cam când
noi împlineam vârsta de 7 ani băiat pe care l-au numit Viorel. La vârsta de
numai 10 luni Viorel mergea în două picioare și îi crescuse părul pe cap după
ce nașul lui îi tăiase moțul și acum se vedea limpede că avea părul creț și
negru ca pana corbului și era vorbăreț nevoie mare. Cum a început să meargă
sarcina de al plimba pe trotuar ca și prin curte ne-a revenit nouă celor doi
frați. Toată lumea îl iubea pe Viorel și se mirau cu toții cât de mare și
frumos era și ce deștept dar noi copii fiind învățați cu el ni se părea un
copil normal poate puțin peste normal dar cred că toții îl lăudau mai mult
pentru plăcerea părinților că o dată am auzit-o pe tanti Tanța după ce un vecin
i-a lăudat peste măsură copilul puțin cam supărată că toată lumea îl laudă
peste măsură că Viorel al ei este un copil normal ca toți copii și nu este
nevoie să fie ridicat în slăvi ca Iisus că nu este cazul, asta îi spune lui
tanti Elena mama dânși de unde am auzit și noi frații. De atunci ne-am dat
seama că este mai bine să vorbim cu Viorel sau despre Viorel ca de un om normal
ca toții copiii și atunci mi-am dat seama că tanti Tanța era o femeie mai mult
decât înțeleaptă. Tot așa pot să spun că și pentru noi copiii, frații gemeni
tanti Tanța a fost ca și o mamă și că ne-a crescut în măsura în care mai avea
timp să se ocupe și de noi și de năzbâtiile noastre și nu puține la număr și că
de multe ori când diverși vecini sau oameni care ne acuzau de tot felul de
pocinoage unele mai mici altele mai mari tanti Tanța ne lau apărarea ca și la
copiii ei și îi trimetea una două la plimbare pe toți care exagerau cu
acuzațiile spunând că de fiecare dată faceți din țânțar armăsar dându-vă atâta
importanță de parcă voi nu ați fost mici și n-ați făcut pipi în pantaloni
niciodată. Dacă omul insista în mod civilizat și o lămurea pe tanti Tanța că
mai trebuia și geamul spart pus la loc atunci tanti Tanța îl întreba pe
cetățean ce pretenți are și atunci îi aducea 5 sau 7 lei cât considera dânsa că
face acel geam și nu cât pretindea omul și conflictul se stingea dar pentru noi
copiii urma și seria a doua cu tata care venea de la serviciu și oboist și
poate și supărat și când auzea ce prostii am făcut se încingea o mamă de bătaie
numai din curea iar dacă nu mai avea timp să scoată cureaua că mai era și tanti
Tanța prin curte atunci o grămadă de palme se abăteau asupra nostră dar
niciodata Tata nu a dat cu pumnul în noi iar de înjurat înjura și el ca toți
oamenii supărați dar înjurătura lui de mare intelectual cea de toate zilele era
“...tuți bățul măti”, niciodată ceva de cele sfinte. Și tanti Tanța ne certa că
făceam tot felul de prosti dar avea în glas acel timbru al vocii în care se
simțea mai multă căldură decât supărare și chiar săpuneala pe care ne-o trăgea
nu-i făcea plăcere ba de multe ori săpuneala se rezuma numai la vorbele “să-i
spuneți voi lui taicătu ce ispravă ați mai făcut” și noi ca doi copii bine educați
răspundeam în cor “da doamna Tanța” și doamna tanța sesizând umorul involuntar
ce se născuse răspundea cu vorbele noastre dar îngânate “da doamna tanța” și
apoi “hai plecați de aici”. Și totuși și noi frații țineam la d-nsa și la
domnul Sandu ca și la părinții noștri că ne dam seama că în spatele acelor
muștruluieli nu erau decât vorbe spre binele nostru deși mai toate ne
victimizau cum credeam noi în sinea noastră la momentul respectiv. Ceea ce i-a
plăcut mai mult la noi frații, căzuți de acord cu părinții a fost faptul că de
fiecare dată când noi frații mergeam la cumpărături la piață sau la alimentara
sau la orice alt magazin treceam și pe la doamna Tanța să o întrebăm dacă are
ceva de cumpărat de la magazinul sau piața unde cumpăram. Și de fiecare dată
spunea “că bine ați căzut măi băieți că tocmai mi-ați luat un drum din picioare
și am timp să mă ocup de altă treabă”. Peste drum de casa unde locuiam cu
chirie se întindeau mai multe case pipernicite majoritatea din paiantă. Dar mai
bine să o luăm metodic din capul străzii unde strada se termina și începeau
câmpurile cu flori și alte câmpuri cu pălămizi și scaieți pe ele, și câmpul de
la “semănătoarea”. De la sfârșitul străzi începea strada Raneti nu mai lungă de
vreo 40 metri care dădea într-un maidan imens care forma un cerc rotund și unde
partea opusă a cercului se oprea în șinele de tramvai care veneau de la
“Semănătoarea” și mergeau mai departe către restaurantul numit “Bușteni”. În
capul străzii Atanasie Stoicescu cum am spus începeau tot felul de câmpuri care
duceau în depărtare până hăt departe în dealurile care se opreau în viitorul
cartier “Militari”ce avea să se construiască. Din capul străzii pe partea
dreaptă cum te uitai la câmpurile cu flori chiar pe colț era o curte mare unde
stătea familia care îl botezase pe Viorel, copilul lui Tanti Tanța, care aveau
și o fată Anișoara frumoasă și aproape de o vârstă cu Silvia sora Noastră și
încă doi băieți aproape de 20 de ani pe care nașul lui Viorel îi dăduse la
școala profesională ca mecanici de mașini mici deoarece se câștiga bine în
această meserie deșit toată strada se întreba de ce nu a dat copiii la
facultate deoarece în acele timpuri toată lumea își da copiii la facultăți.
Imediat alăturat cum mergem spre restaurantul Bușteni se afla o casă joasă dar
din cărămidă cu mai multe camere stil vagon fiecare cameră având câte o ușă și
în primele două camera stătea prietenul meu și al lui Gheorghe pe care îl chema
Agafiței Traian care locuia cu mama lui tată-l l-a părăsit când era mic. La
următoarele trei uși stătea familia Chiriac care avea o fată Victorița care se
tot ținea după mine fiind foarte îndrăgostită de mine chiar de la grădiniță dar
pe care eu nu o băgam în seamă deoarece deși drăguță nu-mi plăcea. Mai jos era
o casă cu o grădină mare în față și cu casele în spate dar care era locuită de
niște bătrâni pe care nu-i prea vedeam pe afară. După urma o ulicioară lungă și
foarte îngustă și care ajungea pe partea cealaltă într-o curte care avea ieșire
și pe câmpul rotund. Urma o casă cu o curte în față plină de flori și în spate
era o familie de bătrâni care creșteau pe nepoata lor deoarece familia acesteri
fete drăguțe și foarte cuminte și tristă murise într-un accident de mașină.
Spun cuminte și tristă despre fetița drăguță care a fost cuminte până pe la
clasa a zecea de liceu și care a cunoscut un bărbat se spune chiar însurat și
din clasa a 11 nu prea mergea pe la școală și cu chiu cu vai a terminat clasa
11-a de liceu și și-a dat bacu iar apoi nu s-a mai auzit nimic de această fată.
După această curte se afla un rând de case care era tot stil vagon dar cu
camerele și pe o parte și pe alta formând un fel de ulicioară cu ușile pe
dreapta cum intrai și altă ulicioară cu ușile pe stânga fiecare ușe având câte
un proprietar sau mai multe uși la rând aparțineau unui proprietar. Și Acest
rând de case avea ieșire pe câmpul rotund care dădea la liniile de tramvai. Pe
ulicioara din stânga deci cu ușile tot pe stânga la capătul acestui șir de
camera stil vagon stătea prietenul nostru Stavre Gică o familie de evrei greci
cu care noi frații eram prieteni și care era cu un an mai mare ca noi dar asta
nu conta. Mai tot timpul eram la el acasă și el la noi când nu mai băteam
maidanele și ascultam muzică la difuzor sau povesteam filme sau atunci când noi
mergeam la el răsfoiam pe ascun revistele cu cel de-al doilea război mondial
editate de friți în sepia și care arătau tot felul de fotografi mai ales cu
avioanele stukas ale nemților care bombardau diferite localități din Romania
cum era de pildă Ploieștiul cu rafinăriile lui și unde pozele luate din aer
arătau un ploiești bombardat din toate părțile și multe rafinării cuprinse de
flăcări. Gică ne dădea voie să ne uităm dar ne spunea de fiecare dată să nu
spunem nimănui că poate să-l aresteze pe tatăl lui pentru astfel de reviste
interzise de miliție. Fotografiile erau foarte clare și pline de avioane pe
cerul cenușiu. De multe ori și Gică ca și Agafiței mergea cu noi prin
escapadele pe care le făceam eu cu Gheorghe pe toți coclauri dar de multe ori
când își dădea seama că întârziem prea mult era el cel care ne făcea să mergem
acasă mai devreme. Gică trăia cu familia lui compusă din tată, mamă și o soră
mai mare cam la vreo 20 de ani dar foarte frumoasă în doar două cămeruțe mici
una lângă alta iar cele două camera nu aveau ușe între ele iar ca să mergi în
camera cealaltă trebuia să ieși pe ulicioară și să deschizi ușa la cealaltă
cameră să intri înăuntru. O cameră era pentru dormit pentru cei doi copii iar
cealaltă era bucătărie, baie, un mic w.c. improvizat, și cameră de dormit
pentru tată-l și mama lui. Exista un w.c. în curte comun pentru majoritatea
locuitorilor din aceea curte dar nimeni nu îl prea folosea fiecare făcându-și
în casă un mic w.c. improvizat. Această casă cu multe camera vagon era chiar în
dreptul străzii Miorița. Pe partea cealaltă pe ulicioara cealaltă era la fel
iar în capul clădirii aproape de terenul rotund sta unul din băieții de nădejde
al cartierului, Nelu Vidan, cam de aceiași seamă cu Victor și Costel și cu Nicu
fratele doamnei Tanța. Tot pe această parte sta pe la mijlocul camerelor domnul
Doctor cu nume de evreu pe care nu-l mai știu acum dar care de multe ori venea
chemat de mama să ne facă injectții când eram noi copiii bolnavi. Lângă această
casă se afla o casă mare impugnătoare cu mai multe camere cred că patru, făcută
din cărămidă, în care locuia familia Pasăre care avea trei băieți unul de vreo
20 ani, Costel, brunețel și scund și veșnic cu zâmbetul pe buze, apoi pe Victor
cam de vreo 23 ani blond și mult mai înalt, și cel de-al treilea fiu pe care
nu-mi mai aduc aminte cum îl chema dar era de cel puțin 30 de ani care nu mai
locuaia acolo ci își luase apartament luxos în central Bucureștiului deoarece
era mare ofițer la securitate cu care merite se lăudau toți din familia Pasăre.
În spatele curții mai era un rând de case din paiantă care stau aproape să cadă
de aplecate ce erau, erau două camere în care sta un cunoscut de-al lui tata
adus de tata de la țară și care a lucrat la o fabrică de pantofi dar fiind
bolnav de TBC a fost pensionat pe caz de boală și trăia dintr-o amărâtă de
pensie și mai repara tot felul de ciubote de pe la vecini de la care mai
câștiga ceva bani. Era un bun meseriaș deoarece toți pantofii care se stricau
în picioarele noastre erau bine reparați de nea Stăncioi, Dumnezeu să-l ierte
că era un om bun care a murit singur prin străini. Familia Pasăre mai avea în
proprietate și curtea de alături despărțită doar de un gărduleț mic doar de
formă și aici se aflau un rând de case din paiantă care stau aplecate gata să
cadă cam 7-8 cămeruțe în care locuiau vreo trei famili din Județul Ialomița din
care îl cunoșteam foarte bine pe Nea Chiriță lăptarul care avea camion și cal
pe care îl ținea în spatele curții unde avea improvizat un grajd. Avea soție pe
care o ținea la țară iar băiatul lui un tip înalt și voinic, puternic avea
grije de cal și îl ajuta pe nea Chiriță să vândă lapte dimineața pe care îl lua
de la fabrica de lapte și apoi ajungea cu el prin centrul Bucureștiului pe
Calea Plevnei, Cotroceni, Regie, și prin Grozăvești până seara târziu pe la
orele 16 și chiar 17, și de aici își câștiga și el pâinea după ce plătea la
stat o cotă de bani pentru serviciul prestat și faptul că era mic
întreprinzător. Plătea chirie la familia Pasăre dar nu prea mare deoarece
familia Pasăre era o familie de oameni buni care lua de la fiecare care cum
putea să dea. Tot mai târziu aveam să aflu de la familia Lui Nea Ilie croitorul
că tanti Nușa când a venit în București și a luat casa cu chirie nu era
măritată, o avea doar pe mama dânși tanti Ghenți și că pe la un an după ce se
mutase pe Atanasie Stoicescu avea să-l întâlneacă pe nea Ilie întâmplător doar
stăteau cu casele la cățiva metri și din aproape în aproape și nea Ilie a
plăcut-o pe tanti Nușa deoarece era o femeie frumoasă la vârsta de 30 ani când
s-au cunoscut și s-au și luat și trăiau în bună pace și liniște și imediat a
apărut primul lor copil durdulia Lizica. Vizavi de casa familiei Pasăre se
aflau doi vecini care stăteau în aceiași curte, o curte foarte mare, cu pomi
fructiferi caiși, în partea din față unde stătea familia Mica o familie de ruși
cumsecade care aveau o fată foarte înaltă sportivă cred că la clubul Dinamo și
care mai tot timpul sta prin cantonamente și apoi am auzit că se măritase cu un
sportiv din Uniunea Sovietică și că aveau un apartament în oraș, iar pe la
părnții ei nu prea se înghesuia să vină așa că nu prea o cunoștem pe fică dar
pe nea Mica care era un bun degustător de țuică și mai ales tării până îl apuca
somnul sub cais unde punea scaunul să nu poată alții, și făcea cu ochiul către
noi frații, să fure caise, deci noi știam acum că nea Mica s-a prins că noi
eram hoții de caise și că luase măsuri severe de pază și protecție. Și ca
dovadă că nea Mica luase măsuri și greutăți de reducere a infracționalității în
curtea lui se așezase cu sticla de țuică chiar sub cais hotărât să-l prindă pe
hoțul care îi fură caisele lui și cu ochii amețiții de atâta băutură și cu
corpul cu care se mai ținea pe scaun să nu cadă Gheorghe la semnul meu s-a
urcat ușor în cais pe la spatele scaunului în care stătea nea Mica și băga
caisele în sân iar eu îl țineam pe nea mica cu privirea ațintită spre casa lui
Costel Pasăre spunând că el îi fura caisele și nu noi frații Barbu că pe noi ne
bate tata dacă furăm și nea Mica se jura că-l sparge pe ăla care îi fură
caisele și Gheorghe din când în când îmi arunca și mie câte o caisă pe care o
mâncam de față cu nea Mica care de atâta băutură se învârtea lumea cu el și se
uita choirâș acum la mine că vedea că mănânc caise dar nu știa de unde că eram
în fața lui și apoi îmi spunea “dar tu ce mănânci acolo nu caise ?” nu nea Mica
vezi matale astea sunt mere de la noi de la țară nu luăm noi caise de la matale
doamne ferește doar ști că ne bate tata de ne învie cu apă dacă furăm ceva. Da
știu și sugița nea mica cu putere dar să știtu că te-am prins acum că te văd și
iar a sughițat că mânânci caise hoțule și a dat să mă apuce de mână dar a dat
cu mâna lui pe lângă mâna mea și era să cadă că se dezechilibrase și eu l-am
prins de umeri și l-am ținut să nu cadă. “...ai, vă puneți voi cu mine mă
copii” nu nea Mica noi suntem copii cuminți și care vă aducem pâine când mergem
la piață” Bravo măi copii ... și iar a sughițat ... așa vă vreau, copii
cuminți” “ cumințin nea Mica ce naiba să furâm noi caise când la piață ne roagă
țaranii să mâncăm de pomană” și stând de vorbă cu nea Mica ieșea Tanti Mica și
ajutată de mine să îl ducem pe nea Mica în casă să-l culcăm că era beat criță.
În partea din spate a curții stătea o altă familie Familia lui nea Aurică și a
lui tanti Sanda el de profesie frizer iar tanti Sanda caznică oameni de pus pe
rană care de când ne-am mutat pe stradă avea să ne tundă tot timpul până la
vârsta de 20 de ani când aveam să plecăm din cartier să ne mutăm la casa
noastră pe care tata și mama o câștigase prin process de la nea George din
cartierul Tei. Tanti Sanda și nea Aurică aveau o fată cam de vârsta noastră
chiar mai mică cu vreo doi trei ani ca noi și tanti Sanda ținea la noi ca la
viitorii ei gineri sperând că ceva mai târziu când vom fi mai mari ne vom
căsători careva cu fatal or. Fata lor pe care nu-mi mai aduc aminte cum o chema
avea și un defect la ochi, avea un strabism puternic și se uita cu ochii
cruciși de nu-ți venea să o privești în față de jenă. De altfel tata și mama se
înțelegeau foarte bine cu această familie și de multe ori se așeza tata cu nea
Aurică la masă la o țuică pe care o da tata și ceva gustări pe care le da tanti
Sanda. Drumul care ducea la nea Mica se continua ma departe în curtea din spate
unde ducea până la intrarea în casa lui nea Aurică formată dintr-un antreu mic
și apoi de două camere din paiantă. Una din camere era folosită ca bucătărie de
vară și ca baie improvizată iar cealaltă cameră ca dormitor pentru toți cei
trei membri ai familiei. Până la intrarea în casă de la casa lui nea Mica mai
erau vreo trei patru camere din paiantă unde tanti Sanda mai avea câțiva
chiriași cu care își mai întregea veniturile prea mici în comparație cu leafa
lui nea Aurică de frizer. Curtea lui nea Mica și alui nea Aurică era față în
față cu curtea lui Tanti Nușa. Lângă această curte a lui nea Mica față în față
cu casa lui tanti Tanța unde locuiam și noi se afla curtea în care se afla o
altă iubită dea mea și anume Sorina o fată mai mică ca mine cu vreo patru ani
frumoasă și drăguță pe care o iubeam din ascuns dar care dacă o întrebai îți
spunea pe față că ea știa că eu o iubesc pe ascuns dar și ea mă iubea tot pe
ascuns dar față în față ne purtam ca și cum nu am fi știut. Și ea mă plăcea pe
mine tot așa de mult pe cât o iubeam și eu și de multe ori când ne jucam
împreună aproape că ne și luam în brațe mai mult în joacă dar de fapt știam
amândoi că erau gesturi de adevărați îndrăgostiți. Asta pe la vârsta de 10 ani
ai mei. Mai târziu avea să se mai schimbe puțin treburile. După casa lui Sorina
se afla o casă stil vilă din cărămidă cu o tencuială aparte ca și ușa de la
intrare cu o curte frumoasă în fată dar în grădină nu se alau nici flori. În
această casă stătea o femeie singură de care lumea povestea că în timpul
războiului căzuseră bombele pe casa ei și că avusese inspirația săraca femeie
de se băgase cu capul sub masă de a scăpat de la moarte dar din acea zi femeia
a suferit un șoc puternic și de atunci o cam luase razna și mai toți vecinii o
socoteau sărită de pe fix de altfel o femeie retrasă și dacă îi dădeai bună
ziua îți răspundea cu un fel de sfială și nedumerire prin faptul că lumea cum
era rea nu o saluta din motiv că era bonavă dar dacă cineva o întreba de vorbă
sau chiar o saluta aceasta răspundea în mod politicos cei drept destul de
stânjenită prin faptul că de anide zile nimeni nu-i mai adresase nici o vorbă.
Ceva ani mai târziu când femeia se obișnuise cu mine în sensul că eram cam
singurul care o saluta cu respect și tipa aprecia în sufletul ei că nu era încă
pierdută că era încă sănătoasă și că un tânăr frumos ca mine o saluta ca pe un
om obișnuit această femeie avea să bage cu chirie două fete din moldova două
surori una de vreo 30 ani iar cealaltă cam de vârsta mea ba ceva mai mică și
pun mâna în foc că la mijloc fusese mâna acestei femei care a vrut în mod
frumos să mă recompenseze prin următorul fapt> într-o seară pe la vârsta de
cam 16 ani eram pe afară cu copii de pe stradă cu Sorina și cu altă fată
Viorica cu care filtram tot între ale dragostei când în momentul în care vroiam
să mă retrag către casă fata cea mai mică din surori și cea mai frumoasă parcă
așteptase dinadins să rămân singur când am trecut pe lângă ea m-a acostat cu
vorbele ”te cheamă cumva Simion nu te supăra” “nu mă supăr ba chiar îmi face
plăcere că o domnișoară frumoasă ca tine mă întreabă de vorbă da eu sunt
Simion!” “ Pe mine măcheamă Ileana’ “ frumos nume am spus” “vrei să ști de ce
te-am oprit din drum?” ” da chiar că m-ai făcut curios” “ păi nu este ceva prea
greu de făcut dacă și tu ești de acord, mai ales că am aflat din vecini că ești
un tip dat naibi în sensul bun al cuvântului” “se poate spune și așa” am spus
eu puțin flatat. ” Uite cum stă problema și te rog să nu mă înțelegi greșit dar
în seara asta că sora mea lipsește de acasă aș vrea să petrecem împreună
această seară și această noapte la tine acasă dacă nu ai ceva împotrivă, îmi
placi foarte mult și cred că puțin m-am îndrăgostit de tine”. Pe moment câteva
clipe am crezut că visez sau deja am ajuns în rai și nu am realizat încă că
ceva fabulous și misterios și ca în bazme mi se întâmplă. “ Cred că nu te-am
supărat cu ceea ce ți-am cerut și pot să mă...”Nu te rog am auzit foarte bine
ceea ce ai spus și sunt complet pe altă lume sunt ca în rai că o fată frumoasă
ca tine îmi propune ea să facă dragoste cu mine” “ dacă ești puțin amabilă să
vorbesc cu fratele meu să plece de acasă sau să doarmă în cameră cu sora mea ca
să fim întradevăr singuri să nu ne deranjeze nimeni” Poți să aștepți puțin” “
dar pot să merg cu tine și să stau la brațul tău dacă îmi permiți să fiu
aproape de tine că mă atragi ca un magnet și simt că vom fi ca doi porumbei în
pat unul lângă altul” am luat-o imediat de braț de fapt ea m-a luat pe mine și
s-a apropia cu obrazul ei de obrazul meu cu o naturalțe și o gingășie plăcută
că aproape era să leșin și inima începuse să-mi bată cu tărie în piept și am
simțit buzele ei calde și senzuale sărutându-mă pe obraz și atunci am tras-o
puțin spre gardul casei și a cuprins-o într-un gest de tandrețe cum numai
dragostea adevărată îți dă puteri și am sărutat-o cu toată forța și cu toată
gingășia de care puteam da dovadă și ea mi-a răspuns imediat lăsându-se toată
în brațele mele deschizând gura atât cât era nevoie ca sărutul să fie perfect
și mi-a băgat limba în gură o limbă parcă unsă cu miere și am căzut înlănțuiți
într-un sărut lung și fermecat cum nu mai avusesem în viața mea. După această
îmbrățișare urmată de cel mai frumos și plăcut sărut am rămas amândoi ca
fermecați și nimic nici la mine nici la ea nu era ceva forțat sau fals amândoi
sințeam cu adevărat vraja dragostei așa cum trebuie să fie între doi iubiți. Ea
deja îmi băgase piciorul ei între ale mele și simțeam cum apasă cu pulpa
pe penisul meu care era tare ca piatra și se freca ușor de el cu mare
plăcere. Apoi din proprie inițiativă ce m-a înebunit și mai mult a fost
când ușor am simțit cum pe lângă pantaloni și cămașe își bagă mâna frumos
desenată și pune ușor mâna pe penisul meu pe care începe ușor să-l frece care
m-a făcut să înebunesc de plăcere. Cred că mai aveam câteva clipe până să-mi
dau drumul dar atunci m-a trezit strada pe care nmai treceau oameni și ușor ea
și-a scos mâna și m-a rugat să vorbesc cu fratele meu dacă se putea realiza
dorința ei. De la gard am strigat la Gheorghe care vâzând că sunt cu o fată frumoasă
pe care o remercase și el la vecina a venit repede să vadă ce este. Atunci i-am
spus dacă vrea ca în seara asta să doarmă fie la părinți fie la Silvia și să
lase camera liberă pentru mine și domnișoara ca să petrecem împreună o noapte
frumoasă. Și pentru Gheorghe ceea ce a auzit i s-a părut ceva ca de bazm și
dintr-o dată cu o invidie ne disimulată ba chiar cu puțină dujmănie în glas el
a spus că nu poate să facă asta că nu poate să doarmă în altă cameră și apoi a
plecat fără să mai pot insista. Eu ca și Ileana am rămas perplecși la acest
răspuns iar în inima mea ca și în inima lui Ileana se prăbușise cerul peste noi
și atunci am avut un aces de furie și am dat cu pumnul în gard de aproape să mi
se rupă degetele. Apoi am întrebat pe Ileana” dar la tine acasă nu se poate mai
ales că sora ta nu este acasă” “ nu se poate Simion deoarece poate să vină să
dea peste noi și mai ales că doamna proprietăresă nu ne dă voie să aducem
bărbați în casă” mi s-a părut drept ceea ce îmi spunea dar parcă rațiunea nu-mi
dădea voie să recunosc că pierdeam o partidă de dragoste de cea mai bună
calitate venită din senin fără să fac nici cel mai mic efort cu o fată ca din
bazme. Am dat să o cuprind din nou în brațe să o sărut din nou, s-a lăsat puțin
la început dar puțin mai reținută și puțin stângace la faptul că dorința ei nu
fusese îndeplinită și ușor s-a retras din brațele mele și a spus că rămâne pe
altă dată că poate fratele meu se răzgândește și poate în altă seară că ținem
legătura și apoi a fugit în casă. Din acel moment parcă cineva mi-a spus că am
pierdut-o că nu se va mai întoarce la cineva care a refuzat-o indirect să-i
satisfacă plăcerile sexuale de cea mai bună calitate. Și așa a și fost că după
două zile pe seară Ileana avea să se urce într-o mașină mică să plece cu un tip
în oraș bănuiesc că la el acasă și de atunci nu a durat mult și cele două
surori aveau să plece definitiv de la vecina mea cea bine intenționată față de
mine. Dumezeu să o ierte și să o odihnească în pace. A urmat o periodă de
refacere morală și spirituală iar cu Gheorghe cică fratele meu bun să-mi facă
una ca asta! Pe urmă au urmat scuzele că atunci nu a știut ce să facă că a
procedat greșit etc, bla, bla, dar eu am rămas cu o rană în suflet pentru tot
restul vieții și realizam atunci că o fată ca aceasta nu mai aveam să întâlnesc
toată viața, o fată simplă fără inhibiții care știa să aprecieze viața la reala
ei valoare să iubească din tot sufletul și cu toată inima cu o pasiune
debordantă. Nu conta ce ar fi urmat după această aventură a iubirii necondiționate
izvorâtă din toată inima pentru persoana iubită dacă în final aceasta s-ar fi
concretizat în vreo căznicie cu atât mai bine sau poate numai într-o iubire
prelungită de amanți totul ar fi fost de o frumusețe și o poveste de neuitat
din partea celor doi implicați în această dragoste. Nu a fost să fie. Se mai
spune că toate izvorăsc din voința lui Dumnezeu și că acest Dumnezeu nu este
undeva în ceruri de unde ne-ar urmării pas cu pas ceea ce facem aici pe pământ
ci este pus de chiar Dumnezeu o bucățică de Dumnezeu în fiecare din noi care se
spune că s-ar afla în cutia craniană ar fi acel creier de o putere și o valoare
inestimabilă. Și că tot ceea ce vedem cu ochi, auzim cu urechile, simțim cu
toate simțurile s-ar transmite la creier și de aici în Akașa biblioteca
esoterică universală unde va rămâne la nesfârșit dar pe moment orice acțiune
făcută de noi cu gândul, cu vorba sau cu fapta conform cu legea universală a
acțiunii și reacțiunii se va întoarce împotriva noastră indiferent de forma
pozitivă sau negativeă a gândurilor, vorbelor și /sau acțiunilor noastre. Dacă
de exemplu vorbele noastre sunt vorbe de ocară, înjurături sau de bârfă la
adresa unei personae din anturajul nostru sau de aiurea atunci aceste vorbe vor
străbate distanțe de miliarde de ani lumină până în Akașa unde vor rămâne acolo
pe vecie așteptând clipa când aceste energi negative vor fi plătite celui ce
le-a emis prin partea negativeă a lucrurilor și anume, mai concret, prin boli,
prin sărăcie, prin lipsuri, prin frustare deci popular se spune că rău ai dat
rău vei primi. Tot așa dacă în altă viață ai despărțit pe cineva din dragostea
lor cu răutate și dujmănie așa vei primi și tu în altă viață ca matricea
energiilor negative să se echilibreze la cel ce a emis energia negativă, adică
păcatul respectiv este anihilat, este plătit celui ce la emis în primul rând
prin ceea ce a dat și el la alt om și după aceea va fi plătit din nou într-o
altă viață prin partea negativeă a lucrurilor adică prin sărăcie, boli,
mizerie, frustrare, urâțenie a feței și a trupului. Dacă invers un om ajută un
alt om prin a-i da o haină sau o masă bună acesta ne având posibilitatea de aș
cumpăra singur de mâncare mai întâi această binefacere, energie pozitivă dată
unui semen de-al nostru tot în viața aceea sau în altă viață următoare persoana
care a primit haina sau masa îmbelșugată va da înapoi aceleiași personae haina
înapoi sau masa îmbeșugată îndiferent dacă persoana care primește ceea ce a dat
este bogată ea va primi ceea ce a dat și apoi tot în acea viață va primi din
partea lui Dumnezeu ca recompensă pentru fapta bună care a făcut-o partea de
energie pozitivă care i se cuvine prin natura lucrurilor bine făptuite, partea
de energie concretizată prin viață plină de bogăție, sănătate, plină de plăceri
și de frumusețe a feței și a trupului. De aceea se spune că cel ce are i se va
da în continuare iar cel ce nu are i se va lua în continuare și puținul
care îl mai are. Acuma stau și reflectez dacă în altă viață eu să fi fost cel
ce am întrerupt povestea de dragoste dintre fratele meu și o iubită de-a lui și
acum mi se plătește cu aceiași monedă adică am fost despărțit de o eventuală
dragoste frumoasă și rodnică tocmai de fratele meu în virtutea legii universale
a acțiunii și reacțiunii. Din toate acestea trebuie să înțelegem că nu Dumnezeu
ne dă binele sau răul în viețile pe care le trăim pe pământ ci noi înșine
suntem cei ce ne dăm în viața pe care o trăim binele sau răul în funcție de
ceeace și noi am dat aproapelui nostru, binele sau răul. De aceea se spune că dacă
nu ai un aproape pe care să-l ajuți trebuie să-l cauți adică un om sărac cu
mulți copii pe care să-l ajuți fără ca acest om să-ți ceară ajutorul, deoarece
sărăcia i-a fost fost adusă tot de un om care în prostia lui i-a provocat
acestui om mult rău de l-a adus în pragul sărăciei și al foametei iar dacă tu
îl ajuți să se ridice la rangul de om cu o viață demnă, frumoasă și plăcută nu
faci altceva decât să restabilești egalitatea șanselor și a energiilor
indifferent ce rele a făcut acest om pe care tu îl ajuți acum prin efortul
depus de tine de a ceda din energiile tale pozitive câștigate de tine prin
muncă și transpirație, căci în final și tu vei fi răsplătit pentru ajutorul dat
celui sărac iar cel sărac dacă are un dram de înțelepciune va înțelege că pentru
a progresa pe sacra evoluției trebuie și el să dea altui sărac, mai sărac decăt
el, și astfel și el va primi la rândul lui energi gratis din energia universală
pregătită de Dumnezeu în plus pentru ceea ce au dat cu bucurie din inimă celor
mai săraci ca ei. Și astfel cel ce dă va primii de două ori. O dată pentru ceea
ce a dat i se va da de 10 ori mai mult iar apoi ca o recompenseă pentru
dărnicia lui, Dumnezeu îl răsplătește cu încă 10 unități de energi benefice pe
cel ce a ajutat. În sens invers cel ce fură sau face rău unui om ca și el
acțiunea legii universale îi va lua de 10 ori ceea ce a luat el de la om iar pe
deasupra Dumnezeu îl va pedepsi încă o dată prin faptul că i se va mai lua încă
de 10 ori ceea ce a luat el de la acel om. Deci în final este pedepsit de două
ori. O dată este pedepsit de el însuși prin fapta rea pe care a făcut-o unui om
iar a doua oară este pedepsit de Dumnezeu pentru fapta lui rea în sine. De aici
se mai deduce un fapt foarte important și anume că cele zece legi din Biblie se
reduc de fapt la doar două legi importante și anume prima : Iubește pe cel
ce ți-a dat viața spirituală, cea veșnică, să-l iubești mai presus de tine
însuți, prin asta vrea să se spună că dacă tu te sacrifice și-ți dai viața ta
pământeană pentru a salva viața unui om ca și tine care de fapt este o bucățică
de Dumnezeu în final fiind însuși Dumnezeu tu ți-ai câștigat pe veci locul tău
în rai fiind egalul lui Dumnezeu, iar a doua lege importantă este aceea de ați
ajuta aproapele, pe omul de lângă tine indiferent că este rudă cu tine, prieten
sau necunoscut, căci în final tot pe Dumezeu îl ajuți, de fapt tot pe tine te
ajuți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu