GURU BARBU SIMION-CAP12CARTEA PĂSĂRILOR MELE

                                    

Stima]i rom=ni din ]ar\ [i din diaspora !

Cu deosebit\ stim\ [i cu sufletul ;nc\rcat de o mare remu[care prin faptul c\ am ajuns ;n situa]ia de a cere ajutor la rom=ni care au avut noroc ;n via]\ [i au putut agonisi ceva bun\stare [i care vor avea bun\ voin]\ de a ajuta prin sponsorizare un ne=nsemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar [i altele ca pe viitor s\ am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente nemai av=nd bani de a pl\ti abonamentul la cablu [i la internet, ba de multe ori neav=nd bani nici pentru o p=ine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost ;mboln\vit\ de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe p\m=nt, [i care dup\ o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama c\ este [eful diavolilor pe Terra, trimis special la Bucure[ti, Rom=nia, unde foarte cur=nd va avea loc cea mai mare b\t\lie ;n astral [i paranormal, pentru refacerea Gr\dinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual c=nd am rupt leg\tura cu el mi-a ;mboln\vit fata transfer=nd ;n spiritul [i trupul ei mai mul]i diavoli foarte periculo[i, de atunci ;n casa noastr\ nu mai exist\ pace [i lini[te, [i lipsa acut\ de bani nu ne permite s\ pl\tim exorcizarea la preo]ii care se pricep s\ fac\ asemenea slujbe. :n consecin]\ cine are bun\voin]\ de a m\ sponsoriza de a mai putea s\ public ;n viitor diverse scrieri, v\ rog s\ trimite]i ajutorul DVS ;n contul> BARBU SIMION, CONT IBAN> RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARP  BUCURE{TI  ALBA  IULIA, sau ON  LINE la OFICIUL PO{TAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anun]=ndu-m\ prin telefon >0727719196 c\ mi s-a trimis o sum\ de lei la po[ta 4. V\ mul]umesc anticipat iar pentru cei ce au voin]a de a m\ ajuta voi scrie diverse poezi sau altele [i voi putea s\ dau anumite sfaturi ;n diverse probleme legate de familie, societate, [coal\, s\n\tate, etc [i voi face diverse rug\ciuni, mantre [i yantre pentru a aduce ;n familiile DVS bog\]ie [i fericire [i multe alte practici benefice la momentul solicit\rii. Cu stim\ [i respect ! Dumnezeu s\ v\ bine cuv=nteze ! GURU BARBU SIMION.

                            CARTEA PASARILOR MELE                       

CAP 12

Într-o dimineață însorită mama vine la patul meu și luându-mă cu frumosul să nu mă scoale brusc din somnul dulce al dimineții cu vorbe frumoase și cu gâdilituri mă face să deschid ochii plini de somn și cu pleoapele grele abia deslușind că era mama și că mă trezisem în casa de la Cireșu. Mama mă sculase să mă duc repede până la cooperativă, jos la Lizica lui Popescu să cumpăr un litru de ulei, sare, chibrituri, un litru de gaz lampant și pe deasupra mi-a dat bani și pentru a cumpăra 100 grame de biscuitți. La gâdul că am posibilitatea să mănânc biscuiți am sărit repede în pantalonii scurți, am dat jos pijamaua de pe mine și mama ma ajutat să mă îmbrac cu o cămașe nouă adusă de la București, am luat gecul din dimie cusut frumos de către bunica, am luat banii și i-am băgat în buzunarul de la pantaloni și pe aici ție drumul în fuga mere pe uliță prin dreptul casei lui Burgă, unde tanti lisaveta, o femeie bătrână în vârstă de 80 și ceva de ani sta pe prispa casei și dădea boabe la găini, pe care am salutat-o cu un bună dimineața din tot pieptul meu apoi am trecut pe la poarta Simioancăi care era în bucătăria de vară și tot drăcuia la un porc care guița nevoie mare de foame și aici am zis un bună dimineața strigat fără să o văd pe Simioanca care auzind glasul meu răspunse cu un glas mai răstit la salutul meu, apoi am trecut pe lângă școală și aici erau câțiva oameni care așteptau rata de Horezu și salutând și aici mai domol că nu cunoșteam toată lumea am luat-o la vale către cooperativă care era în casa boierului Popescu, fost boier, că acum comuniști luaseră toate casele frumoase din comună și puseseră în ele diverse instituții ale satului cum ar fi sfatul popular, dispensarul, comperativa cum ziceau majoritatea țăranilor în loc de cooperativă cum spuneam eu cu oarecare fudulie, vezi doamne eu eram la grădiniță la oraș. Soarele se ridicase de o suliță pe cer și raspândea căldură și o lumină puternică de nu te puteai uita în direcția lui fără să pui mâna la ochi. Am ajuns repede la nea Culici, cel ce mă dusese cu mama la spital la Vâlcea când eram mic să fiu operat de doctoral Băluță de ernie, și de aici repede la vale până la pod am ajuns într-o clipită și aici am urcat puțin un deal de câțiva metri și am ajuns la o răscruce de drumuri, șușeaua cu o uliță, și aici era o clădire înaltă acoperită cu țiglă roșie, frumos construită, o clădire ca la oraș, unde acum sfatul popular dăduse ordin să se facă aici cooperativa. La poarta cooperativei se strânseseră cam 5-6 oameni care așteptau să vină gestionarul magazinului, și aici erau discuții aprinse între săteni cu privire la cooperativizarea cu forța a pământurilor țăranilor, și trecerea acestor pământuri în proprietatea colectivă a poporului unde țaranii sub puterea clasei muncitoare de la orașe și sate vor lucra cu spor cu metode moderne pământul cu care țăranii trebuiau de bună voie să intre în cooperativa agricolă, adică să se înscrie la colectiv, cu pământ, cu vite, cu diverse utilaje de agricultură care avea, cu cățel și cu purcel mai completau unii țărani dându-se mai deștepții și crezând că fac o glumă cu aceste completări la care cei din jur nu au râs deloc luând în considerare urgia care se abătuse acum asupra țăranului care după lupte de zeci și sute de ani acum erau forțați de comuniști să dea pământul lor obținut cu atăta sudoare și sânge.  Ajuns și eu la poarta coperativei cu geacul în spate m-am așezat jos pe marginea intrării care era din ciment și mă uitam și eu la oamenii de la rând după ce am salutat cu voce tare pe toți țăranii de la comperativă și care numai o parte din ei mi-au răspuns la salut alții uitându-se cu coada ochiului, choirâș la mine și dându-și coate unii la alții întrebau în șoaptă că cine mai este și puștiul ăsta îmbrăcat ca la oraș. Unii din ei care mă cunoșteau au răspuns mai pe în fundate că este Ion al Tenii al lui Gheorghe a lui Stanciu și atunci mai toți dădeau din cap că acum știau cine sunt.  O femeie înaltă și cu o floare de mușcată prinsă la ureche mă întrebă direct. Mă tu ești Ion al Tenii, făcând cu ochiul la ceilalți săteni și cu un zămbet care arăta că face glume bune cu cei de la oraș, i-am râspuns că da eu sunt dar eu nu vă cunosc pe dvs. Cum mă Ioane nu mă cunoști pe mine că eu sunt Lina din Cireșu, gagica bărbaților din sat. Cum n-ai auzit ? Eu nu am răspuns și m-am făcut roșu de rușine. “Hai mă Ioane că pe la oraș pe unde mergi tu am auzit că ai o grămadă de gagici și că pe aici prin Cireșu ai deasemenea multe gagici și mai ales pe Valica a lui Mieilă de lângă locul vostru de la Cerna. Bă Ioane da’ puță ai mă pentru ele”. Și a dat să mă caute în pantalonii scurți pe care îi aveam pe mine. M-am dat înapoi roșu de rușine și speriat și am dat să fug afară din magazin dar oamenii au sărit să mă apere și mi-au făcut cu ochiul în semn că să n-o bag în seamă. Hai că acum te  servește nea Bărboi, gestionarul, dar eu nu am văzut nici un vânzător.  Când am auzit că deja știa de dragostea mea nespusă la nimeni că mai tot timpul îmi făceam de treabă pe la Cerna, la porumbii noștri și că îi spuneam lui mama că mă duc la Cerna să nu intre găștele oamenilor în porumbi la noi, dar de fapt eu mă duceam la Cerna numai să o mai văd o dată pe Valica și pe sora ei Domnica căci îmi căzuse cu greu la inimă și nu mai puteam nici să mănânc nici să dorm find cu gândul numai la ele și la draogstea ce o purtam în ascuns. Și acum cu inima bătând cu tărie în pieptul meu să aflu că mai toți din sat știau de dragostea mea scunsă și chiar râdeau pe înfundate de mine și dragostea mea față de surorile Mieilă. “Bă Ioane vrei să te învăț un cântec frumos care place la fetele tinere și care și ele îl cântă? Ia zi după mine: Pavele, Pavele, Pavele lovite-ar boala / Pavele, Pavele, Ce cătaș la Mărioara/ Pavele, Pavele, I-ai făcut Pi... cât oala / Pavele,Pavele, Și lin... cât vioara/pavele, Pavele. Hai mă Ioane cântă acum cu mine cu gals tare. Pavele, Pavele...” și eu atunci plăcându-mi mai mult melodia în sine am început să cânt și eu mai încet melodia fără cuvinte că mi-am dat seama că era vorba de prosti și că femeia mă învăța cum să mă port cu fetele care îmi erau dragi ca ele să mă poată bate sau râde de mine. Toții țăranii începură să râdă cu gura până la urechi și mai toți îmi dădeau sfaturi să cânt mai tare cu voce mai melodiousă și să cânt cu vorbe cu tot nu numai cu la, la, la, cum cântam eu. Între timp sosise și gestionarul cooperativei și servea oamenii cu diverse produse și m-a servit și pă mine cu zâmbetul până la urechi cântând și el de zor aceiași melodie dar cu prostii cu tot. Când am plecat de la cooperativă femeia aceia Lina s-a luat după mine spunând că are și ea același drum că merge în Măgură și pe drum îmi cânta mai departe cu glas tare același cântec cu Pavel, și mai toții sătenii râdeau. Când am ajuns la școală imediat am luat-o la fugă către casă și câd am ajuns acasă i-am povestit mamei tot ce se întâmplase la cooperativeă cu acea femeie, Lina din Măgură. Mama m-a luat în brațe și ma ogoit cu vorbe frumose ca să nu bag în seamă asemenea oameni că sunt proști și fără școală și râd de noi de invidie că noi suntem bogați și ei sunt săraci. Atunci am profitat de faptul că mă dusesem la cooperativă să fac cumpărărturi și am rugat-o să-mi dea voie să merg la Cerna să văd dacă au intrat gâștele în porumbii noștri. Mama mi-a dat voie dar mi-a spus să nu stau mult să vin cam peste o oră la masă, că ea se apucă să gătească. Fratele meu Gheorghe și Silvia erau la Turcești la Bunica iar eu singur eram cu mama la Cireșu. Am ieșit pe poartă fuga și în viteză mare am luat-o pe uliță în vale către râul Cerna către iubita inimii mele. Mergeam pe șușea și când întâlneam oameni îi salutam așa cum îmi spusese mama dar oamenii mai răspundeau sau nu la salutare dar sigur râdeau cu gura până la urechi dar eu nu știam de ce.

Față în față cu școala era o casă bătrânească unde locuia o soră a lui nea Gică care locuia lângă noi, ceva mai la deal casa următoare locuia tanti Maria a lui Iordache. Aici de multe ori mama venea să mai vorbească cu tanti Maria iar noi copiii ne simțeam ca la noi acasă. În acea zi dis de dimineață în care alergam de zor la Cerna, cum se face că viitorul soț al lui tanti Maria, fata lui nea Iordache, a pus scara și s-a suit pe casa lui nea Iordache să repare acoperișul. Eu văzându-l din șușea am încept să strig la nea Iordache să iasă fuga afară că s-a urcat un hoț pe casa lui și vrea să o strice. A ieșit afară din casă tanti Maria și cu o vecină care se nimerise atunci în visită să vadă ce este. Tanti Marie spunei repede lui nea Iordache că este un om rău, un bandit, pe casa lui și vrea să o doboare să fure lucruri din ea. Omul de pe casă s-a oprit din lucrul lui și a strigat la mine. Mă Ioane de mă dau jos la tine dracu te-a luat și vezi că te dau pe mâna lui maicăta și te rupe ai în bătaie. Ba te rupe pe tine că strici casa lui nea Iordache am zis eu cu ciudă. Să vină nea Iordache să vadă ce-i faci la casă că te bate numai în gură ca pe coasă. Oameni de pe șușea începuseră să se oprească la casa lui nea Iordache și uni din ei mă încurajau și îmi șopteau ce să-i zic la acest pungaș și bețiv și curvar dar mai toți parcă mai mult râdeau pe sub mustață de-i umfla râsul dar eu îi dam înainte cu înjurături și cu tot felul de vorbe pe care le luam atunci din gura țăranilor de la poarta lui nea Iordache. Un țăran m-a învățat în șoaptă să-l înjur “...tute în cur pe măta mă, dărâmi casa lui nea Iordache ?!” și eu repetam cu glas tare înjurăturile auzite. Ba încă câțiva mă învățară să iau pietre din șușa și să arunc cu ele în omul de pe casă. Se făcuse un mic bâlci la poarta lui nea Iordache la care unii erau de partea mea iar alții mă învățau să merg acasă la mama că fac numai prosti și supăr oamenii. Omul de pe casă începu și el să dea în mine cu bucăți de lemn dar cum se făce că aseste bucăți de lemn, șindrilă, nu mă atingeau deloc, cădeau la distanță mare de mine dar eu dădeam cu pietre cu mare precizie de a fost nevoit omul să se dea jos de pe casă dar nu părea supărat pe mine că mai mult râdea decât să plângă. Tanti Maria ieșise la poartă și m-a luat cu binișorul că nenea de pe casă este copilul lui nea Iordache și că repară casa. Eu i-am răspuns că nea Iordache nu are băiat are numai fată și că mă minte. Și iar am dat o raită de înjurături cum mă învățau oamenii de pe șușea și iar un ropot de răsete și iar omul de pe casă acum venea către poarta casei cu un cuțit în mână să mă scobească. N-a că am dat-o în bară cu nenea ăsta. Mă scobește acum și nu e nimeni să mă scape. Am dat să fug către casă dar m-am împiedicat și am căzut pe spate și atunci un nene a vrut să mă ajute să mă scol dar cum s-a făcut că mai mult m-a ținut de mână iar când nenea de pe casă era aproape de mine mi-a dat drumul dar era prea târziu că omul de pe casă cu o figură fioroasă a pus mâna pe mine și m-a băgat cu capul între picioarele lui și era cât pe aci să mă scobeasă adică să-mi scoată un coi. Am început să plâng și să țip de frică, oamenii de pe șușea care erau cam mulți acum râdeau de se prăpădeau de necazul meu dar nimeni nu venea să mă ajute să mă scoată din mâinle omului ăsta rău, îmi dăduse pantalonii scurți jos și mă apucase de puță și nu știu cum făcea dar nu făcea nimic numai se lăuda că mă taie și-mi ia un coi și eu urlam acum de frică și plângeam cu spaima în sân și atunci apare mama din mulțime și îi spune omului de pe casă să-mi dea drumul și atunci mama mi-a ridicat pantalonii scurți mi-a șters lacrimile de pe față și mai toți care râdeau de mine s-au făcut deodată serioși și îi spunea lui mama. Cucoană Teno omul ăsta repara casa când Ion al matale a început să-l înjure că dărâmă casa lui nea Iordache. Bine măi oameni înțeleg să rădeți de copilul meu dar până acolo să-l speriați așa de tare că-l scobiți încât să sară noaptea din somn de visele urâte pe care le are. Ce naiba doar sunteți oameni în toată firea și vă puneți la mintea unui copil de 4 ani. Se pote? și mama m-a luat în casă la tanti Maria și am urcat pe prispă și mi-a dat tanti Maria o cană cu lapte dulce de la vaci și mama mă ținea în brațe și discutau acum alte probleme legate de muncile de primăvară, că nenea ăsta de pe casa lui nea Iordache să vină și la noi la muncă la copăit de porumbi. Că dânsul va veni dar între timp a venit la mine cu un zâmbet larg pe fața lui cu vorbe bune să mă liniștească și îi spunea lui mama bine coană Teno că veniș repede ca să mă scapi că era să-mi spargă capul cu pietre și apoi ai văzut și mata cum era cât peaci să mă scobească să-mi ia un coi băiatul ăsta al matale. Și mama râdea și ea și mă mângâia pe cap și mă întreba ironic da mamă era să-l scobești pe Tomică și să-i spargi capul cu pietre? Nu mamă el s-a luat de mine că eu vroiam să se dea jos de pe casa lui nea Iordache să nu o farăme. Între timp oamenii de pe șușea se risipiseră pe la casele lor, cu diverse treburi, nea Tomică s-a suit din nou pe casă acum cântând din glas muzică populară și acasă la nea Iordache, pe prispă eu beam lapte și cu turtă drept răsplată pentru că am salvat casa de la demolare că toți mă lăudau și urma să-i spună lui nea Iordache când are să vină de pe deal cu vacile cum eu i-am salvat casa. Nu am mai stat mult la tanti Maria și mama și cu mine am plecat eu mergând la râul Cerna să scot gâștele din porumbii noștri iar mama s-a dus către casă că avea multe treburi de făcut.

Am luat-o la deal pe șușea și după ce am trecut de casa lui nea ... care avea la poartă un ștubei mare cu furcă care avea tot timul apă proaspătă și rece ca ghiața și din care am băut câteva guri de apă bună, șușeaua cobora abrupt până la pod unde era casa lui Toma lui Unguroiu, care avea un copil deo samă cu mine, pe Tomică, și care de multe ori mergeam împreună la Cerna să facem baie și atunci o lua și pe sora lui Maria, pe care eu o îndrăgeam pe ascuns și chiar o iubeam și de multe ori în apă la scăldat cam scăpam mâna pe unde nu trebuie, pe ascuns, pe sub fusta cu care făcea baie, pe la subțioara picioarele cum ziceau anumiți tineri în glumă de fetele din sat, dar ea nu zicea nimic, ba îi plăcea și râdea într-una. De la Toma lui Unguroiu treceam imediat pe ulița care ducea la Cerna pe lângă casa lui moașa unde trebuia de zor să dau bună ziua și la care primeam răspuns și apoi moașa spunea este Ion al moașei Tena la băiatul ei nea Ionel care toată ziua căra un cal după el. De aici nu mai era decât câțiva metri până la râul Cerna care curgea cu vuiet mare ce se auzea de la podul lui Toma lui Unguroiu iar aproape de râu se auzea cu vuiet cu clipoceli. Aici era un pod mare de lemn pe care Cerna când venea înspumată pe timp de ploi îl lua la vale și îl dărâma și oamenii nu mai aveau pe unde să trecă cu căruțele peste Cerna către Măgură. Ajuns la Cerna am intrat în ea și la început apa mi s-a părut rece dar apoi am văzut că era caldă și atunci mi-a venit așa dis de dimineță să fac o baie să mă răcoresc de atâta căldură. M-am scăldat de câteva ori și oamenii care treceau pe pod către satul Cireșu sau invers râdeau de mine și strigau la mine să ies din apă că este rece și am să răcesc. Dar eu mă scăldam de plăcere și nu ziceam nimic. Lasă că trecem noi acum pe la Coana Tena și îi spunem ce pățanie mai face Ion al ei. Am ieșit repede din apă că începuse să fie cam rece și am intrat în porumbii noștri și am început să aleg printre ei să gonesc eventualele gâște din porumbi. Nu era nici o găscă dar țelul meu ascuns știut numai de mine era să mă benoclez la casa celor două fete ale lui Mieilă, Domnica și Valica, pe care le iubeam pe amândouă. Ajuns la răscrucea de ulițe care una ducea în deal la casa lui Mieilă, la iubitele mele, iar altă uliță duce în sus pe deal către Chioasa unde mama și tata aveau unele bucăți de pământ pe care le dădeau în dijmă la diverși săteni să le muncească și de la care mama lua bani sau produse cum se înțelegea cu oamenii. Mă instalam comod între porumbi pe un loc unde aveam în visor toată casa lui Mieilă și de unde puteam să văd orice mișcare în curtea casei ca și pe prispa casei. De multe ori o vedeam fie pe Domnica care scotea apă fie pe Valica care dădea mâncare fie la porci fie la găini, dar mă bucuram când una din fete sau amândouă, coborau la vale și treceau pe lângă locul unde stam eu pitit și le priveam în liniște cu inima bătând de atâta dragoste, și ele treceau mai departe fără să știe că cineva le urmărea cu atâta iubire. De multe ori mă apuca amiaza adică ora două sau trei stând prin porumbi de mă trezeam cu mama care de multe ori nu știa unde sunt dar oamenii din sat imediat îi dădeau raportul în legătură cu mine și venea nervoasă și supărată că avea trebă cu mine și eu pierdeam timpul după țărăncile satului și mă lua la bătaie cu joarda și începeam să plâng cu țipete de durere și oamenii de pe drum îi ziceau lui mama, “Coană Teno însoară-l odată pe Ion ăsta al matale că nu mai poate după ale lui Mieilă, dar să ști că am și eu fată frumosă acasă și putem să ne încuscrim”. “Întâi să-și termine școala și apoi om mai vedea că acum nici tuleiul nu ia dat pe la fund și vrea dragoste ? îi arăt eu lui și apoi și mata să dai fata la școală că fără facultate nu o ia Ion al meu”. “Că ști mata când te-ai pomeni că vine cu ea acasă cu burta la gură și ți-o pune la masă cu facultatea ei cu tot !” “Nu-ți face mata grije Pavele că n-ai să vezi mata așa ceva la mine acasă. Copiii mei sunt copii cuminți și învață bine la școală la București și vor ajunge oamnei mari că așa vreau eu”. “Așa să fie coană Teno și să-ți dea Domnul cum voiești matale că ști pe toate să le conduci ca un general de armată”, zicea omul care să nu o supere pe mama se dădea după vorba ei căci dacă cineva o supăra pe mama nu mai vedea nici un ban de la ea sau nu îl mai chema la muncă pe respectivul și aceștia aveau de pierdut mai ales că pe unde mergea mama avea toate ușile deschise și toți mai marii de la sfatul popular, sau la miliție toți o respectau pe mama din două motive speciale : 1 era o femeie foarte frumoasă de o cunoșteau mai toți bărbații din toate comunele alăturate și 2 era o femeie care conducea gospodăria destul de mare de la Cireșu și de la Turcești, partea care-i revenea de la pământurile lui bunica, cu atâta dibăcie și îndemânare, faptul că era în zodia Leului îi crea abilitatea prin faptul că știa să vorbească frumos cu oamenii și că plătea întodeauna mai mult decât alții la muncile agricole și masa pe care o da la ziua de muncă era destul de îmbelșugată și că litrul de țuică nu lipsea de la masă au făcut-o pe mama o femeie foarte apreciată. Majoritatea sătenilor din Cireșu ca și de la Turcești vorbeau cu mama cu denumirea specială de cucoană diminuată de cățiva mai apropiați cu diminutivul coană Teno, și că mulți mai făceau glume cu mama dar cu oarecare condescndeță și respect în felul lor de a vorbi iar mama nu se supăra niciodată și știa să răspundă la glume tot cu glume dar de fiecare dată cu respectul cuvenit fiecărui țaran fie el înstărit sau sărac știind că acum că era o femeie înstărită și oarecum bogată nu uitase că demult, din copilărie plecase și ea tot de la coada vacii. Mama era o femeie bună la suflet și pe unde mergea ajuta pe toată lumea cunoscută sau necunoscută. Casa din Cireșu care fusese reconstruită pe același loc unde fusese mai întâi casa bătrânească construită pe timpul lui Barbu Moraru și care luase foc în anul nașterii noastre de Crăciun și că tata please urgent la București unde împreună cu prietenii săi Grecii a reluat vechea sa meserie de vânzător de iaurt, bragă și cornuri de tot felul și după aproximativ 8 luni de muncă obținuse peste 80.000 lei o sumă destul de mare la vremea aceea când numai un muncitor la fabrica de țesături Dacia câștiga pe an aproximativ 700-800 lei. Cu acești bani s-a întors la Cireșu și în mai puțin de 3 luni a reconstruit casa într-un stil nou după un proiect de casă American, cu 4 camere mari și două holuri cu camera comandate, în sensul că se trecea dintr-una în alta. Iar la subsol avea o pivniță destul de încăpătoare. Casa a rămas la roșu până prin anii 1963 câd mama s-a hotărât să o tencuiacă și să o acoperă cu tablă zincată în loc de țiglă și în anul acela când am venit în concediul de vară am avut revelație plăcută când întradevăr casa noastră arăta ca în revistele americane. În jurul casei se afla o grădină plină cu cel puțin 350 de pruni pe rod, peste 100 de meri de tot felul, ionatani, crețești, parmen auriu,  botul iepurelui și alte categorii, cățiva vișini trei sau patru duzi, vreo 4 -5 nuci mari rotați, care dădeau o grămadă de nuci. Terenul din jurul casei era unul mare impresionant când spuneam la alții ce suprafață are și anume 13.000 metri pătrați curtea casei tot terenul fiind împrejmuit cu gard de uluci în fața casei către drum și cu sârmă ghimpată către pădure și cu ceilalți vecini. Mama când mi-o aduc în cadrul ochilor și mi- amintesc îmi vine totdeauna imaginea ei la muncă și mai ales cum căra cu banița plină de prune pe cap tocmai din valea boaldei un teren situat la cam 400 metri depărtare de casă împreună cu alte femei luate de mama la muncă cu ziua. Și acum mă încăntă și mă copleșește această amintire pe care o am de la mama cum muncea cot la cot cu oamenii din sat și nu se rușina să care cu capul banițe pline de prune în greutate de cel puțin 20-25 kg. și nu unul ci cel puțin 10 -15 drumuri de acest fel. Ne mai punând la socoteală faptul că scutura prunii, apoi culegea prunele și când banițele erau gata pline cele trei sau patru femei pe care le aveam tocmite cu ziua la muncă împreună cu mama luau banițele în cap și fără oprire mergeau pe potecă pe dealuri până acasă la noi unde fie eu fie Gheorghe le ajutam să verse banițele cu prune în buțiile mari. Aveam prune de vară numite prune albe, care se coceau în jurul datei de 20 august și atunci începea munca grea pentru toți din casă adică mama și cu noi cei doi băieți și cu Silvia care ea muncea mai puțin deoarece mama o ocrotea mai mult iar pe noi băieții ne muncea ca pe hoții de cai de dimineață până seara la scuturat de pruni, la cules și la cărat de prune. Toată Campania de scuturat, de cules și de cărat prune nu dura mai mult de două săptămâni și făceam cu toții acest efort știind că de aici ni se trage bogăția și faptul că puteam să trăim în condiții decente la București unde viața era mai scumpă.