NICOLAE BUCUR MÂNĂTORUL

STRÂMOŞII DIN TROGLOD.

 

Gândul mă duce spre voi, o, strămoşi,

Strămoşii strămoşilor cari muriră cu Dacii.

Cari, prin veacuri de negure mari, lunecoşi,

Făcurăţi din câine prieten, şi negrii ca dracii,

Păroşi fără seamăn, trăirăţi şi voi,

Măcar fără-o frunză pe armurii goi.

 

Atunci voi n'avurăţi nici timp nici şedere

Bătându'vă-n scorburi ca rasse şi neamuri,

Chiorând ziua'ntreagă la fagul cu miere,

Ori după o capră prea iute prin ramuri,

Simţeaţi cum pe falcă vă crapă măseaua,

Şi-atunci pentru-aceasta mâncaţi şi căţeaua.

 

La voi se gândeşte ades fruntea mea

Şi vă vede cum pumnul îl strângeţi în humă

Lovind lângă peşteri ursoaica cea grea,

Tăind apoi hrană la pui şi la mumă...

Şi cum, la vederea întâiului jar

Snopirăţi în bâte pe primul focar.

 

La voi se gândeşte tăcutul meu gând,

Dar nu vă găseşte. Pe unde v-aţi dus?

V'aude prin neguri de timpuri lătrând,

Şi dansând lângă cerbul cu coarne răpus.

 

Câte odată îi pare la gândul meu că

V'aude din fruntea în care el stă.

 

            ÎN CHINA

 

În china cu ziduri de piatră'mprejur,

Li-oi-la, băiat portocaliu,

Zace de boală cumplită şi jur,

De n'ar fi în China, el n'ar mai fi  viu.

 

Ta-ta-ti-ta, frati-so mare,

Plânge cu deştiul în ochi şi arată

Cum La-oi-la rătăceşte şi sare

Dâmburi de ceruri spre ceruri deodată.

 

Mă-sa cu haina lui Li prin grădină

Plânge şi geme făcând un colind:

Sufletul mic, rămas prin vre-o tină,

Să aibă de ce să se salte, ieşind.

 

În vârful colibei, tat-so, de zor,

Încoace şi'ncolo mişcă lumină,

Sufletul să regăsească uşor

Drumul spre casa cu bună hodină.

 

            HAGEN TRONJE

 

German cu zale mari pe umăr,

O, Hagen Tronje, gât de taur,

De ce l'ai omorât pe Siegfried

Omorâtorul de Balaur ?

 

Căci astfel n'ar mai fi rămas

Aşa tulburătoare pildă

De răzbunare până la capăt

O răzbunare de Crimhildă.

 

O, Hagen, zi de Nord adânc

Şi cască grea şi cobitoare,

Ce vis albastru, tei şi miere,

Văzu mişelnic cum se moare !

 

Ce gură fragedă închise

Tunând la vale, lancea ta !

Ce inimă rămase'n urmă

Ducând o lance şi mai grea!

 

German cu zale mari pe umăr,

O, Hagen Tronje blestemat;

De-ai fost ucis tu de Crimhilda,

Murind, tot tu te-ai răzbunat !

          GURU BARBU SIMION