Despre cai
Sus în deal la Mănăştiur
Sta un cal citind în cur
ŞI râdea căzând pe spate
Cu mânecile suflecate
Cu copite ridicate
ŞI se minuna din carte
Că vedea prin ţări departe
FraţI de-ai
lui muncind pe coate
Dar dând pagini mai aparte
Se văzu pe el
deodată
Cum privea prelung la poartă
Cu figura lui mirată
ŞI cu coada răsfirată
Cu urechile pleoştite
ŞI cu buzele-I rânjite
Calul se cambrează-n sus
Se întoarce ca un fus
ŞI bătând ferm din copite
Scoate lumea din sărite
ŞI din gâtul lui nechează
ŞI cu vocea lui cea brează
Iepele se masturbează
Caii din-mprejur turbează
Barbu
Simion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu