Bunicului….
Bunicul meu, ai fost iubit
ŞI aşa vei fi în veci,
ŞI cu regret, acum spăşit
Te las în alte lumi să treci.
De acuma chiar şI fără tine
Viaţa asta
va merge îninte
Dar ştiu că-mi vei rămâne foarte bine,
În suflet, în gânduri şI în minte.
În ziua în care te vedeam
Mai sănătos şI pus pe glume
În acea zi nu te credeam
Că vrei definitive să pleci în lume.
În suflet ţi-am simţit iubirea
ŞI dragostea ce-o porţI mereu
Şi-am înţeles că asta ţie menirea
Să mergi în cer în raiul pus
de Dumnezeu.
De plâns n-am să te plâng
deloc
Că plânsul mai înseamnă despărţire
ŞI că în suflet îmi arde ca un foc
Dorinţa de a
te vedea în nemurire.
Scrisă de Barbu Simion la moartea bunicului lui Adi Sandu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu