blada ploii

Stimați români din țară și din diaspora ! Cu deosebită stimă și cu sufletul încercat de o mare remușcare prin faptul că am ajuns în situația de a cere ajutor la români care au avut noroc în viață și au putut agonisi ceva bunăstare și care vor avea bună voință de a ajuta prin sponsorizare un ne însemnat poet, romancier, scenarist, pamfletar și altele ca pe viitor să am minima posibilitate de a mai scrie pe blog diverse, actualmente ne mai având bani de a plăti abonamentul la cablu și la internet, ba de multe ori neavând bani nici pentru o pâine. Actualmente fata mea care de 11 ani a fost îmbolnăvită de contele incapuciato, care actualmente este diavolul pe pământ, și care după o colaborare de peste 10 ani, mi-am dat seama că este șeful diavolilor pe Terra, trimis special la București, România, unde foarte curând va avea loc cea mai mare bătălie în astral și paranormal, pentru refacerea Grădinii Maicii Domnului. Acest diavol homosexual când am rupt legătura cu el mi-a îmbolnăvit fata transferând în spiritul și trupul ei mai mulți diavoli foarte periculoși, de atunci în casa noastră nu mai există pace și liniște, și lipsa acută de bani nu ne permite să plătim exorcizarea la preoții care se pricep să facă asemenea slujbe. În consecință cine are bunăvoință de a mă sponsoriza de a mai putea să public în viitor diverse scrieri, vă rog să trimiteți ajutorul DVS în contu: BARBU SIMION, CONT IBAN: RO04CARP041900804251RO01 deschis la CARPATICA  BUCUREȘTI ALBA IULIA, sau ON LINE la OFICIUL POȘTAL 4, PE NUMELE BARBU SIMION dar anunțîndu-mă prin telefon : 0727719196 că mi s-a trimis o sumă de lei la poșta 4. Vă mulțumesc anticipat iar pentru cei ce au voința de a mă ajuta voi scrie diverse poezii sau altele și voi putea să dau anumite sfaturi în diverse probleme legate de familie, societate, școală, sănătate, etc și voi face diverse rugăciuni, mantre și yantre pentru a aduce în familiile DVS bogăție și fericire și multe alte practici benefice la momentul solicitării. Cu stimă și respect ! Dumnezeu să vă bine cuvânteze !

gândire stearpă 

Din soarele de dimineaţă 

Pornesc săgeţi aprinse de lumină 

Pe dealuri şi pe văile din faţă 

Se scurge-ncet mirosul de răşină 

  

Treziţi din miezul greu al nopţii 

Cu noaptea-n cap rânesc la vite 

Şi-aruncă cu seminţe din găleţi 

Iar din gură înjurături din necuvinte. 

  

Cu baba lui ce mulge de la vaci 

Un lapte blând ce curge lin din uger 

Un sunet crud se zbate printre maci 

Iar în grădină aromele cad mai toate-n ger. 

  

Moşul îşi bate o ţigare 

Şi trage cu nesaţ în piept 

Când strânge baligile din cărare 

Cu gândul că în sat răsare-un nou concept. 

  

Cum că în muncă tractorul este principal 

Şi  dă rateu din lipsă de benzină 

Dar moşul ştie din bătrâni că şi un cal 

Dă rateu din lipsă de hodină. 

  

La fel el ştie că omul nu-i un animal 

Cum comuniştii lasă să se înţeleagă 

Şi-i pun în cârcă muncă ca de hamal 

Pe când tovarăşii doar la bogăţii aleargă. 

  

De ciudă moşul tot certa muierea 

 Bătea şi boul şi vaca o lăsa lată 

Decând veniră ruşii cu soviet puterea 

Ţăranii puşi la munci dar fără plată 

  

Biserica o vizitau pe-afară 

Şi-n loc de rugăciuni strigau lozinci 

La zilele de sărbătoare le cânta fanfara 

Iar în oraş purtau tradiţionalele opinci. 

  

Îşi înecau în ţuică tot amarul 

Şi toată vina o purta vecinul 

Când munca de pe an nu-i umplea hambarul 

Găinile mureau nesuportând vaccinul. 

  

Ieşea pe seară la răscruce 

Un se strângeau moşnegi de rasă 

Şi la o ţuică tare îi răstignea pe cruce 

Partide-ntregi şi politruci de clasă. 

  

Nu pricepea nici cum fetiţa lui înaripată 

fugea mereu de acasă mereu cu altul 

baba lui o reprimea mereu, fetiţa ei curtată 

Şi o învăţa cum în iubire să nu mai folosească patul. 

  

Ajuns deja în floarea senectuţii iubind pe Dumnezeu 

Se tot gândea cum puteau ceilalţi oameni 

Să dea la diavol, mai tot timpul, puteri ca la un zeu 

Făcând pe cel Iubit, mereu, să pară a fi un nimeni. 

  

Totuşi în picul lui de suflet, mai toată viaţa, 

Se sinţea nemuritor că cineva dea colo sus 

În existenţa lui fatală, subţire şi fragilă ca şi aţa 

Cât se ruga cu sârg îi tot punea aţă pe fus. 

  

Nu era un om prost şi tot gândea în sinea lui aici 

Că era mai bine să fi cu EL în loc să fi cu cel malefic 

Să nu apeleze de loc, ca alţii, la rele cele practici 

In loc a fi cel rău, mai bine, a fi şmecher ceva un pic. 

                                                13.03.2016 

                                    Guru Barbu Simion