POEZII DIN TINEREŢE - SONETUL PLOII

            

SONETUL PLOII.

Plouă afară mărunt, liniştit,

Cadenţa o poartă anotimpul,

Pe drumul de ţară mereu prăfuit,

Ploaia trece o dată cu timpul.

 

Plouă cu grabă, nervos, insistent

Biserica, cimitirul, morminte ce-aşteaptă,

Ziua din urmă a vechiului testament

Şi prima din lumea cea dreaptă.

 

Plouă de veacuri casa din lemn

Ce stă aplecată să cadă în vale...

Şi casa aşteaptă doar ultimul semn.

 

Plouă din streşini, ochiuri de apă ce scurg,

Cerul topit ce curge-n noroiul din cale...

Şi-ncetul cu-ncetul se lasă tăcutul amurg.

    Barbu Simion - Cireşu.