POEZII DIN TINEREŢE - LA MÂNĂSTIREA ALBĂ...

    

            

 LA MÂNĂSTIREA  ALBĂ...

Călugărul ce l-am văzut pe munte sus

La mânăstirea albă şi pustie

Cu drag m-a-ntâmpinat în poartă şi mi-a spus >

          "Drumeţ bătrân ce treci pe-aici

          Intră o leacă-n mânăstire

          În casa mea eu te primesc oricând,

          Pe ploaie şi pe vijelie,

          Să intri-n casa mea pustie,

          Să te-ncălzeşti la focul meu plăpând,

          Iar în odaie... Pe patul aşternut,

          Aş vrea să dormi cu zâmbetul pe buze

          Iar în urechi cu foşnetul de frunze

          Al codrului îmbătrânit

          Trezit de clopotul bătut

          Din turla bătrânei mânăstiri -

          Acorduri vagi de jale şi pustiu...

          Iar când va bate toaca-ntr-un târziu,

          Străine călător să te trezeşti.

          Atunci va-ncepe marea liturghie,

          Ce se va ţine-n cinstea ta

          Cu glasuri stinse vor cânta

          Fecioare-n negru, prunci în alb

          În cinstea celui osândit,

          Să intre unde era oprit

          Şi loc de patimi socotit...

Şi-acum dacă mi-aduc bine aminte

Nu ştiu dacă-am intrat în mânăstire

Dar ştiu că-atunci la despărţire

Călugărul m-a-mbrăţişat.

 

Barbu Simion - scrisă în anii de liceu.