În praful iarmaroacelor uitate
În miezul verilor uscate
Căruţe trase de umbra cailor
Se pierd în verdele mat al văilor
Cum arsul se pierde în norii alburiţi
Că însăşi dealurile şi munţii albăstriţi
Se pierd în zarea arsă de soare.
Largi cercuri ulii dau spre aşezări
Vântul foşneşte prin pădurea dintre zări
Prin arşiţa lăsată peste târg
Lungi şiruri de muşte, bondari spre
animale curg.
Oamenii treziţi de berea cald răcită
Colindă prin târgul cu lumea
obosită
Doar copiii şi tinerii târgul mai animă
Prin tiribombe şi căluşei se rotesc cu patimă.
Cei bătrâni întinşi sub umbra de căruţă
S-au dezbrăcat lejer şi alene se
desculţă
Şi cu halbele de
bere se cinstesc şi beau
Şi dulciuri de
copii cu toţii vreau.
La intrarea-n târg se-ntinde o horă
Unde tinerii joacă cu foc fata ce o adoră
Undeva în jos mai către pădure
În altă horă saltă bărbaţi şi femei mature
Iar lângă pod unde trece râul domol
O altă horă unde moşii bat paşii la sol.
Pe un câmp către deal către satul cu şcoală
Tinerii bat mingea într-un meci zis de gală.
Pe margine mulţi se agită şi înjură
Iar strigătele lor se aud pe vale în curătură.
În vale la râu tinerii se scaldă despuiaţi
Iar bătrânii se răcoresc cu nădragii ridicaţi.
La vata pe băţ olteanul nu pridideşte
Să pună vata pe beţe din cele cinci deşte.
În lanţuri, în tiribombe, tinerii
prind prin spate
Iubitele lor şi apoi le aruncă cu forţă mai departe
Ele de frică ţipă şi râd de plăcere
Şi se lasă pupate în fugă cum băieţii le cere.
În valea cu târg soarele se lasă pe-o parte
Iar fumul de la mici peste sat este dus
departe.
Babele şi moşii cumpără strachini şi oale
Şi umplu cu ele căruţele goale.
Îmbrăcaţi cu toţii în straie
albe de sărbătoare
Cutreieră tot târgul plini de
transpiraţie şi sudoare.
Căruţele trase de
cai, carele trase de boi
Sunt pe văi aruncate ca într-un
posibil război.
Toate au câini sub ele ce din coadă tot bat
Iar alături boii şi caii de muşte se tot zbat.
Răcoarea se lasă pe dealuri şi munţi
Masa de seară se prepară prin curţi
Târgul capătă umbre pe unele locuri
Pe alte părţi soarele mai aprinde
focuri
Dar se lasă cu fum şi bere şi-n hore aprinse
Tinerii joacă de ciudă şi dor, cu călcâile încinse.
Pe seară în târg ţărani şi femei se tot
adună
În hore se joacă cu îndârjire şi voia cea bună.
În seara verzuie în târg şi lângă apa lină
Focuri se aprind şi sfârâie-n noaptea ce
lumină
Toate magazinele ambulante, bodegile însăilate
Au fost închise, doar horele cu muzicanţi, împrăştiate
Şi luminate de
focurile dimprejur, mai tresaltă în noapte.
Câteva maşini aprind farurile peste hore
De a lumina petrecerea în noapte câteva
ore.
După câteva ore târgul se varsă la deal şi la vale
Căruţe, şarete, maşini, biciclete
merg toate în a lor cale.
Bătrâni, bătrâne, săteni, tineri o iau pe poteci peste dealuri
Noaptea răcoroasă cu luna în cetini, coboară în valuri.
De sus deasupra râpii din vale răsună muzica erelor ancestrale
Din deal în vale, din cale în cale, muzica
coboară din ceruri
astrale.
Scrisă de Ec. Barbu
Simion la Carpatica, Pantelimon, pe 05.09.2013
pentru prieteni şi colegi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu