Un
soare scurt cu umbre lungi
Stă
aplecat în dungă pe o creangă
Şi-n
discul lui se aşează o cioară neagră
Iar
pomul fără frunze pare tras în dungi.
Zarea
se-nalţă şi tresare-n ger
Un
cenuşiu se-ntinde pe sub pomi
Un
vânt pustiu te face să adormi
Pe
o poiană-ntinsă pe sub cer.
Peisajul
croncăne matur în zare
Din
nori se scurge noaptea rece
De
la ponor la moară vremea mereu trece
De
unde liniştea se-aude tot mai tare.
Pe
drumul larg ce se opreşte-n punct
Pe
linia ce-mparte zarea-n două
Intră
căruţa obosită-n bezna nouă
Şi
se opera la muzică în contra punct.
Boii
duceau cu greu pe drum
Acolo
unde căruţa intră-n noapte
Răzbăteau
hurduituri şi scârţâit de roate
Şi
dispărea adânc în ceaţa deasă şi în fum.
Pe
dealuri, sub pădure, sus pe munţi
Se-aprind
lumini după lumini plăpânde
Acolo-n
jurul lor viaţa se aprinde oriunde
Iar
oamenii-şi poartă soarta pusă-n frunţi.
Scrisă pe 15.12.2013 acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu