Paznicul Oraşului
În zorii nopţii
paznicul oraşului veghează
Pe uliţI strâmte
cu paşI mărunţI, timpul îl marchează
În vechiul turn, din clopot, timpul se va
bate
În porţii mici
de paznic, egale, cu paşii măsurate.
Lumina zilei cuprinsă-ntr-un felinar de noapte
Purtată-n nopţile de vară cu greutate-n spate
Bătrânul paznic cuprins de
importanţa slujbei în cetate
Cu glasul stins anunţă că timpul trece prin vorbe repetate.
Ajuns în turnul Primăriei pe treptele de lemn uscate
Bătrânul anunţă “E ora zece, dormiţI în pace cu casele-ncuiate”
Ecoul lui se duce-n noaptea rece iar câinii
latră,
Şi-ncet, încet focul din casă se stinge lent în vatră.
Din loc în loc bătrânul îşI face o ţigare
ŞI cu nesaţ trage din fum, plăcerea lui e mare
ŞI apoi încet, agale, târşind picioarele în noapte
Strigă “ E
miezul nopţii-dormiţI în pace” şI vorbele-I se aud departe.
Cocoşii cântă a treia oară “Iisus a fost trădat şI prins”
Într-un târziu în felinarul dus lumina I
s-a stins
Oraşul
doarme-n linişte şI pace, bătrânu-n parc a adormit
Şi-n zarea roşie a dimineţii, oraşu-n viaţă s-a trezit.
Barbu
Simion 14.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu