PASTEL CU CASTEL
Pe câmpii întinse, late
Şed culturile private
Drumul spintecă cultura
Şi pe o parte arătura
Sus departe în albastru
Ce-s trecuţi şi în cadastru
Zac grămezi de munţi tăcuţi
Şi deasupra nori
mărunţi
Pastelaţi în mov şi brun
Cad din ceruri şi ne spun
Că sub ei se-nvârt în roată
Peste-un verde ca o baltă
Peste rugi de afini- mure
Păsări pestriţe şi sure
Păsări negre, păsări albe
Păsări tari şi păsări slabe
Colorate-n clori multiple
Câte una, două, triple
Dau ocoale peste câmpi
Obosite stau pe stâlpi
Croncănind nevoie mare
Dar din peisaj n-apare
Asta-i confuzia făcută
Că în peisaj pasărea-i mută
Şi o
privighetoare cultă
Crezi că-i cioara cea incultă
Dar pictorul cu mult tupeu
Pune-n păsări curcubeu
Dă culoare-n loc de sunet
Fulgerul îl vezi ca tunet
Tu nu vezi bubuitura
Dar auzi despicătura
Ce apare sus în nori
Peste stolul de cocori
Dar mai jos în plin tablou
Apăru un car cu bou
A intrat pe drum brăzdat
Sus în car un om bronzat
Sub căruţă o căţea
Ce dormea mai mult pe ea
Iară carul se ducea
Pe un teren unde muncea
O ţărancă cu o furcă
Ce strângea fânul pe luncă
Şi-l făcea căpiţă mare
Să-l încarce apoi în care.
Din ceva din dreapta jos
Drumul urca anevoios
Sus în munte la cetate
Ce avea porţile-ncuiate
Pe creneluri stau arcaşi
Fără coif de soare
arşi
Pe turla cu solzi de peşte
Un steag alb întins păzeşte
Iar pe pajiştea din spate
Şapte oi pasc pentru lapte
Pasc o iarbă verde crudă
Imitând natura nudă
Iar din creasta unui munte
Cade un râu peste o punte
Iar sub punte o cascadă
Împiedică apa să cadă
Dar se vede un fir de apă
Ce-ntr-o pată acuma scapă
Că-i albastră zici că-i lac
Broaşte verzi fac oaca-oac
Iar pe marginea de lac
Moara face ţaca-ţac
Pe partea stângă din tablou
Sus pe munte un soare nou
Doarme dus pe-un nor pufos
De-atâta roşu e stufos
Şi-a pus razele
pe-un deal
Unde vaci pasc ca-n Ardeal
Păzite de-o fată stând
Şi de zor lână torcând
Mai la vale chiar sub soare
Mândru combinat răsare
Are turnuri de răcire
Drum de intrare şi ieşire
Iar la poartă stă scris sus
Fabrică de vaci de muls
Iar mai jos la ieşirea din tablou
Se află cred că un depou
Unde maşini tot intrau
Şi-acolo că rămâneau
Dar depoul spaţiu n-avea
Două maşini doar cuprindea
Restu-n soare se coceau
Culori stacoji aveau
Ca să dea culori vioaie
Sufletul să-ţi mai înmoaie
Punea-n rest tufe de maci
Şi pe ici pe colo
vaci.
În colţ semnat ca un artist
Pe un tablou atât de trist
Şi la urmă am plecat
Cu tabloul cumpărat
Şi- am ajuns cu
el acasă
Unde critica m-apasă
Scrisă pe 18.10.2013 la
Carpatica de ec. Barbu Simion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu