POEZII DIN CARPATICA - IISUSE !

             IISUSE  !

Te aşteaptă oamenii bunule Iisuse

De două mii de ani te-aşteaptă neîntrerupt

Să readuci viaţa din vremurile apuse

Când firul vieţii de diavol a fost rupt.

Erau şI atunci oameni răi, borfaşI, golani,

ŞI totuşI viaţa avea un echilibru prin cei buni

Iar oamenii trăiau aşa împărţiţI sute de ani

Iar vremile erau conduse de tribune.

ŞI totuşI a fost cerinţa să-aducă mântuirea

ŞI lumea cum era de păcate să o speli

Să aduci între oameni şI pacea şI unirea

ŞI după minunile făcute oamenii să strige> Eli, Eli.

DeşI în faţa minunilor mulţI erau codoşi

ŞI alţii se lăsau convinşI că acestea ereau minciuni

Până şI Petre s-a lepădat de El la cântul de cocoşi

Dar mulţI au înţeles că după foc rămân tăciuni.

DeşI în lume era un echilibru între buni şI răi

ŞI apoi minunile făcute au adus binele la toţi

TotuşI partea întunecată din om l-a dus pe rele căi

Şi-apoi diavolul i-a împărţit în criminali şI hoţi.

Iisus a coborât de-acolo peste popoare

Să aducă oamenilor noi legi de viaţă sfântă

Dar a găsit atâta ignoranţă şI ororare

Iar oamenii trăiau în sărăcie şI duceau o viaţă cruntă.

Ereau evreii ce manipulau oamenii simpli şI săraci

Biserica era o instituţie de forţă cu mare rol

Prin care activau aşa zis oamenii cu chip de draci

Care strângeau averi immense şI le ţineau pe toate sub control.

Fiul Iisus a fost trimis aici de Tatăl

Să facă ordine şI pace-n lumea disperată

Ioan Botezătorul L-a Botezat şi-acuma iată-L

Aduce lumii viaţă bună, blândă, cumpătată.

Minunile făcute n-au fost în zadar

DeşI oamenii nu înţelegeau prea multe

Rămâneau uimiţI cum viaţa era un simplu dar

ŞI cum forţele ce le aducea ereau oculte.

Iisus a revărsat peste mulţimi

O dragoste vie şI nemuritoare

ŞI iubirea a adus-o de pe înălţimi

De la Tatăl – Forţa a tot stăpânitoare.

Singurul argument de al distruge pe Iisus

N-a fost decât forţa, minciuna, duşmănia

Dar nu s-a folosit de forţa Tatălui de sus

Şi-a luat asupra Lui toată ura şI mânia.

Prin răstignirea Lui pe Crucea vieţii

Oamenii aveau să fie cu toţii mântuiţi

Şi-apoi să treacă prin focul greu al gheţii

Cu spiritul cel veşnic să fie fericiţi.

În toate timpurile oamenii l-au aşteptat

Şi-L vor mai aştepta încă cu inima deschisă

El este prima dorinţă de-a fi un om adevărat

ŞI ultima speranţă pe calea iadului închisă.

Cu toţii vrem să fim Iisuşi

Dorinţa noastră este vagă

Vom fi mereu din om în om conduşi

Din ere-n ere ce se leagă.

Scrisă de Barbu Simion în 30.04.2013, marţea din săptămâna patimilor.