luni, 12 mai 2014
POEZII DIN CARPATICA - FEMEIA REVINE
Mă-ntorc la tine iar femeie,
DeşI detest acest moment funebru
În cale nimeni să nu-mi steie
Pân’ depăşesc momentul unui lătrat
tenebru.
Am trăit o viaţă lângă o fosilă
vie
Şi-am îndurat ce n-a îndurat săracul
Iov,
Dacă-aş fi dus o viaţă prins în
colivie
Tot negrul de pe lume mi-ar fi părut
mai mov.
Cu soarta orice ai face nu te pui
E însăşI umbra faptelor trecute
Prin fapte bune cu fericire la
Dumnezeu te sui
ŞI prin păcate cu suferinţă toate
vor fi trecute.
Aşa că învaţă să fi mai omenos
ŞI să-L iubeşti din inimă pe
Dumnezeu
Să ajuţI aproapele fără să ai
folos,
Şi-ai să te-nalţI din oameni ca
un zeu.
Când te vei naşte acolo în astral
Departe de tumultul vieţii de
aici
Te vei întoarce în lumea fizică
mental
ŞI când păcatele îţI vor fi ca la
furnici.
Scrisă
la 15.06.2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu