POEZII DIN CARPATICA - BUCOLICĂ

                

            

BUCOLICĂ

Mereu mă scol cu o noapte grea în cap

În dimineaţa în care soarele se varsă

Peste păduri, peste case, peste locul unde sap

ŞI către prânz îmi iese fum din pielea arsă.

 

Când după o vreme m-am săturat de soare

ŞI de atâta muncă de săpat între răzoare

M-am tras în curte sub o vie în cerdac

Sub umbra verde unde o găină face cotcodac

 

Era atâta linişte după cântatul de găină

Căci se auzea distins de clar prezenţa de albină

Unde departe hăt pe sub pădure

Se auzeau copiii la cules de mure.

 

Sub fânar în staul vacile rumegau încet

Iar oile îngrămădite, una în alta, suflau ca în concert,

Prin dreptul porţii pe uliţa la marginea din deal,

Veneau încet la vale oile din sat, val după val.

 

Din jos de pe la moară urca un car cu boi,

Şi-ncet pe uliţă se strecura printre turmele de oi,

Ţăranul mai pocnea din bici şI striga un cea

Carul se urnea cu greu la vale în vâlcea.

 

Undeva către Horezu sus peste Măgură

Norii albi şI denşI către munţI trecură.

Era prânz pe deal, era prânz pe vale,

Pe la prânzul mare, târg de animale.

 

La poartă mă cheamă vecinul Nicu,

Să bem pe îndelete un vin cu polonicu,

Trec uliţa şI ajung la el sub bolta cea de viţă

ŞI bem cu sete, pahar după pahar până ne facem criţă.

 

E ora două şI soarele s-a dus ceva la deal

Se apropie amiaza, să dau apă la vaci şI cal

Mergând voios pe cele două cărări peltice

Împart cu dărnicie şI la vaci şI la cal tot atâtea bice.

 

Animalele înţelepte, nu ca mine,  o iau la vale către apă

ŞI ajung la Cerna unde însetate cu grabă se adapă,

Apoi sătule parcă nu ar mai mişca spre casă

Ar vrea să facă baie dar nimeni de ele nu îI pasă

 

Am intrat în Cerna cu apa rece şI învolburată

Şi-n apa udă m-am băgat la fund deodată

Plăcerea de a intra într-un mediu umed, răcoros

Ma trezit pe loc şi-am devenit mai omenos.

 

Vacile aşteptau în apă, calul din copite da,

ŞI cu jeturi mari de apă am început a le uda.

Animalele trezite de apa rece, răcoroasă

Au început a se zbengui în drumul către casă.

 

M-am afundat complet în apa ce curgea învolburată

ŞI ziua mi s-a părut mai vie, mai spălată.

Era amiaza mare şI soarele clocotea-n apă

Eu mă răcoream cu gândul de a merge iar la sapă

 

Vacile, boi şI calul s-au întors domol acasă

Când pe uliţa de amiază soarele stătea la masă

Încă ud şI răcorit urcam drumul de la Cerna

ŞI vroiam să ajung acasă să adorm în braţ cu perna.

 

M-a pălit o oboseală până-n ora de amiaz

ŞI o poftă de mâncare, ouă fierte şI o teacă de la praz

Nevasta plecată-n luncă să mai sape la porumbi

Mi-a lăsat puse la rece lapte dulce şI scrumbi.

 

În coteţ porcii de foame guiţau când mă vedeau

În grajd vacile flămânde la păscut pe câmp voiau

În curte pe bătătură păsările vroiau boabe

Iar acum eu fiind singur să fac totul ca la babe.

 

Am luat vacile şI calul şi-o găleată ca să soarbă

Am aranjat treburile toate şi-am plecat apoi la iarbă

Apa proaspătă din Maluri din fântâna din poiană

Unde vacile şI calul beau apa fără dojană.

      Ec. Barbu Simion