Vremuri
Tu femeie voluptoasă
Ce-ţi omori
plictisu-n casă
IeşI o leacă-n boulevard
Pe sub felinare ard
Lumini galbene pătate
De insecte invadate
Acolo simţI că trăieşti
O iubire ca-n poveşti
Cu jandari purtând mustăţi
Ca în rustice cetăţi
Cu cucoane dichisite
ŞI cu fete părăsite
Ce coboară
adesea-n stradă
Focul inimii să-şI ardă
ŞI cuprinse de amor
Cu inima plină de dor
Să iubească în neştire
Tineri zvelţI de la
oştire
Căpitani, locotenenţi
De iubire dependenţi
Stând pe seară-n
cafenele
Bând şI vodcă şI cafele,
Urmărind cu
interes
Toate damele ce ies
Multe vor o aventură
Înghesuite-ntr-o trăsură
Altele ce tot ascultă
Pe părinţI, să-I facă nuntă,
Dar mai toţI cer
zestre, bani
Ofiţerii din
balcani !
EC. BARBU SIMION
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu