Lui Cristina
De ziua ei
E născută printre zei
Legănată-n flori de tei.
Dimineaţa-I ca o
boare
Pe la prânz se pierde-n zare
De-I vorbeşti e zâmbitoare
Toată ziua e
tăcută
Când vorbeşte e plăcută
ŞI la muncă-I neântrecută
Cu un mers unduitor
Cu un parfum ocrotitor
Cu un miros stăruitor
Adunat de prin poiene
La-ntâlniri cu sânziene
Harnică şI truditoare
Ca albinele în floare
Ca belşugul pe
ogoare
Frumuseţea-I
cade bine
Ca-n proverbele latine
Cu cântări de
mandoline
Când se-mbracă cum îI
place
Toate sunt de la Versace
Când e simplă,
naturală
Pe bărbaţI îI bagă-n boală
De machiaj nu vrea să ştie
E ca zâna pe câmpie
BARBU SIMION PAZNICUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu