HORA
Ţin zilnic capul între nori
Când mă aplec în
noapte către zori
Iar dimineaţa-n zbor
destins
Îmi ogoiesc de mult un dor nestins.
Cu fetele mă prind
adesea-n joc
Să-ncingem horele cu dragoste
şI foc
DeşI cuprins în joc de două fete
Dansez în vânt cu ale mele plete
Cu paşI în
ritm le ţin cadenţa
Între sublim şI
omenesc apare diferenţa
Lăutarii-n mijloc cântă-n măiestrie
La vioară şI ţambal, la fluier cu tărie.
Din pământ şI iarbă se ridică-n soare
Praful şI cu
colbul trase-n fuioare.
ŞI tinerii întărâtaţI de joc şI băutură
Strâng fetele de mână ca sapa-n curătură
În joc săltat cămaşa-I udă de sudoare
Cum bat într-una şI
puternic din picioare
AtraşI de
fete mândre, îmbujorate
Se laudă cu cele
ce au fost pupate
În aer, pe cer şI pe
harnicul ogor
Răsună melodi şI cântece de dragoste şI dor
Codanele frumoase cu coade de fetiţe
Aşteaptă pe flăcăi la capăt de uliţe
ŞI pleacă-n şiruri la hora din poiană
Unde acum se joacă mândra
lugojană
BărbaţI,
femei, flăcăi şI babe deochiate
Petrec cu drag, cu inimi, cu suflete-mpăcate
Până ce
satul, lunca, poiana şI pădurea
Se contopesc în lume, acuma şI aiurea.
Paznic
Barbu Simion
01.11.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu