Stau zilnic prins într-un coteţ
Cu gânduri ce-mi cârâie în minte
Şi mă fălesc în lume când fac ou
Că mi-am ţinut cuvântul dat mai înainte
Cotcodicesc pe prispă ca găina
Deşi mai toţi mă ştiu cocoş
Şi tot plimb oul cu pricina
Până ce reuşesc să-l sparg în coş
Cu furie rup creasta la găină
Ce oul l-a plimbat ca şi o toantă
Şi tot pe găină dau eu vina
C-a pus oul în coşul fără toartă
În fiecare dimineaţă plec în
lume
Să schimb porecla în renume
Şi îmbrăcat mai tot în zale de oţel
Bat lumea-n lat şi-n lung
fără un ţel.
EC. BARBU SIMION
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu