luni, 12 mai 2014

FABULA STUPULUI

          

FABULA STUPULUI.

Trăia odată, într-un ţinut,

Un stup destul de mare şi bine întreţinut

Şi că ducea o viaţă plină de belşug

Şi că-şi iubeau pe cinste plăcutul meşteşug

Şi că ereau  de toate şi toate numai bine,

Şi că trudeau din greu frumoasele albine.

Dar iată că-ntr-o zi au apărut în zori,

Gălăgioase muşte ce noi le zicem trîntori<

Ce zumzăiau continuu şi chiar destul de tare,

Fiind chinuite de pofta de mîncare.

Şi se-adunau în cîrduri pe fagurii de miere

Şi că vorbeau de muncă şi lipsa de putere.

Şi în discuţii aprinse, savante adunări,

Se consumau de grabă provizii din cămări.

Că dezbăteau de zile, probleme încîlcite

Şi se văitau la toate că-s cele mai muncite.

Şi-au hotărît de-ndată şi-n unanimitate,

Ca la aceste muşte să li se dea drepatate.

Şi că la munca lor destul de obositoare,

S-ar cuveni, se poate, un fagure mai mare.

Şi-avînd condiţii grele, de muncă, în cetate,

Au mai cerut trei zile de simplă libertate.

Şi-au mai cerut scutiri de la corvezi şi muncă

Şi călătorii de studiu şi nu mai ştiu ce încă.

Şi au continuat tot timpul să ceară tot mai multe,

De la albine muncitoare şi aparent inculte.

Şi se-nmulţi norodul de trîntor zburător

De-au revenit cam şapte pe cap de lucrător.

Şi că munceau albine, cu drag şi cu avînt,

Dar se ducea tot sporul, se risipea în vînt.

Şi au văzut norodul că aste zburătoare

Nu-s bune de nimica, ba chiar dăunătoare,

Căci într-o zi, pătrunse în cetate,

Un şoricel flămînd, cu gîndul la bucate.

Şi că albinele fiind plecate după miere-n zare,

Rămase întregul stup pe a trîntorilor apărare.

Şi că aceştia fiind fricoşi din cale afară

Au luat-o toţii, la fugă, de s-au ascuns în ţară

Şi cînd veniră sărmanele albine

Văzură că în ţară nu-i totul tocmai bine.

Şi-au pus cu toate mînă de la mînă,

De-au refăcut în bine, ca bine să rămînă.

Şi-au scos lucru străin, împachetat în ceară

Şi-au curăţat şi stupul de trîntori pînă-n seară.

Şi că domneşte-n stup de-atunci-nainte

belşug şi fericire şi laudă-n cuvinte.

       Barbu Simion

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu