POEZII DIN CARPATICA - BALADA LUI CĂTĂLIN

Balada lui Cătălin,

La Carpatica pe deal

Apăru un om pe cal

Era şeful Cătălin

Ce mergea agale, lin,

Cum era cam bolnăvior

Bătea calul din picior

ŞI vroia de grab să-ajungă

La clopotniţa din dungă

Unde aştepta acum Iulia

Pe când culegea şI via

ŞI bătea mustul de zor

Cu al său frumos picior,

Ce curgea într-un ulcior

Special pentru iubit

Ce mai sus l-am amintit,

Ce venea la împeţit

De când Cătă  o zărea

Inima-I în piept bătea

Faţa I se lumina

Ceva-n el se ridica

Cu năduf el suspina

Pe Iulia o cuprindea

ŞI pe cal cu ea dădea

Că dinţii că-I clănţănea

Să-I arate ce muşchi are

De când el trăgea la fiare

Iară Iuli drept răsplată

Pe buze-l pupa de-ndată

ŞI cuprinsă de un dor

Pe Cătă-l iubea de zor

Pe o claie de mohor

Calul îI ducea în zbor

ŞI cuprinşI aşa de-amor

Cădeau pleaşcă pe-un răzor

De da calul din picior.

De-şI pierdu fata fetia

ŞI iubitu’ pălăria.

Şi-aşa terminai povestea

De se duse toată vestea

De carpatica din deal

Unde Cătă sta pe cal.

            Astăzi 09.11.2012 dedicată neînfricatului conducător, iubit de al său popor, Cătălin cel Mare, ce mai trge şI la fiare, de la Barbu ce păzea, mai mereu Carpatica, poezi că le făcea, şI adânc îI critica.