VARA PE SEARĂ
Cocoşii
satului nechează
O
simfonie cucurigată
Vacile
cuminţi viţeii alăptează
Iar
stăpâna le mulge în găleată.
Gospodarul
coboară-n bătătură
Ţinându-se
de o biată mătură
În
gură cu un muc de ţigare
Se
uită lung peste ogoare.
Pe
dealul aplecat în vale
Ce-i
stă acuma în cale
S-au
îngălbenit coceni
Lângă
stiva de buşteni.
Pe
lângă casă curge un râu
Ce
înconjoară casa ca un brâu
Şi
curge repede de ani
Peste
pietre din balcani.
În
el copiii se scaldă ziua de amiază
În
apă se bat ca loviţi de călbează
Când
soarele cade peste om
Copiii
se urcă să culeagă mere din pom.
Şi
aleargă pe poteci până la brâu
Şi
cu mâinile netezesc spicele de grâu
Iar
prin lanul de porumb uscat
Culeg
dudău să dea porcului de mâncat.
Pe
câmpiile verzi, întinse
Zboară
cu braţele deschise
Pe
dealuri cu tufişuri
Se
ascund prin ascunzişuri.
Pe
dealuri cu râpe înalte
Copiii
fac caprele să salte
Prin
cetini mari şi verzi
După
iepuri îi vezi.
Pe
luncile largi aplecate
Aleargă
după fete buclate
Iar
prin stufăriş pe baltă
Pe
braţe fata o saltă.
Ajunşi
acasă târziu în amiază
Foamea
în gât ne presează
Mâncăm
ouă şi lapte cu mămăligă
Şi
copiii din uliţă ne şi strigă.
Scoatem
vacile şi boii şi oile în turmă
Şi
repede pe ceilalţi să-i ajungem din urmă
Chicote
de bucurie se aude-n deal
Copiii
vin după noi val după val.
Ajunşi
pe cărări de munte
Cu
vaci, capre şi oi cornute
Se-ncinge
joaca-ntre copii
Pe
deal, pe vale, pe câmpii.
Mulţi
aduc porumbi şi cartofi noi
Pe
care îi coacem fără Frunze, goi
Sau
fierbem cartofii în apă
Şi-i
mâncăm fierbinţi cu sare şi ceapă.
Alţii
caută degrabă prin pădure
După
fragi, ciuperci şi mure
Şi
vin cu sânul plin de bunătăţi
Dar
mâncăm fiecare în mici cantităţi.
Când
norii se lasă peste păduri
Şi
soarele se lasă pe rugii cu muri.
Fulgere
vi pe pe munţii înalţi, fumurii
Despică
cerul pe unde zboară condurii.
Ploaia
de vară cerne molcom
Şi
udă egal pe vaci şi pe om
Din
Frunze de fagi şi stejari
Picură
rece cu stropi de apă mari.
Seara
se lasă uşor peste văi şi munţi
Munţii
în zare se văd vineţi, cărunţi.
Noi
copiii strângem vitele în vale
Şi
mergem acasă cu cântece de dor şi jale.
Cătunul
se întinde peste dealuri, păduri
Din
care seara se ridică zeci de fumuri
E
forfotă şi viaţă peste case şi cătun
Peste
care noaptea se lasă cu beznă şi fum.
Scrisă pe 15.11.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu