POEZII DIN CARPATICA - HAIDEM LA MOARĂ

                HAIDEM LA MOARĂ

Greu la deal cu boii mici

Zice o vorbă din bunici

Dar mai rău cu ei mai mari

Când la deal n-ai ce să cari.

Omul nostru gospodar

De cu seară urcă-n car

Grămadă de saci cu grâu

Umple carul pân’ la brâu.

La primul cântat din zori

Într-o dimineaţă fără nori

Din somn greu omul coboară

Boii-njugă să plece la moară.

Nevasta doarme pe prispă în pat afară

Şi o lasă aşa să doarmă dacă este până’n seară

Toată noaptea a muncit la clacă la o vecină

Şi acum are tot dreptul, ziua, la o hodină.

Sus în deal lângă pădure

Casa prinsă-n rugi de mure

Se trezeşte greu la viaţă

Cocoşii cântă la însorita dimineaţă.

De aici din vârf de deal până la moară este drum

Iar gospodarul ştie că moara e pornită când face dum, dum

Liniştea casei ca şi a pădurii din deal în vale

E spartă de motorul morii ce bate agale.

Până vacile le mulge

Fân la boi să rumege

La găini un ciur de boabe

Iar la porci lături să soarbe.

Când casa s-a luminat

De la soare ridicat

Omul scoate caru-n drum

Ţigara e gata scrum.

Porţile închise bine

De funie boii îi ţine

Carul se urneşte-dată

Şi-a plecat de lângă poartă.

Pe drum în vale către centru

Carul coboară agale metru cu metru

Urmat în tihnă de o căţea legată

La umbra deasă ce căruţa poartă.

Pe drum la umbra nucilor bătrâni

Vecinii mânau vacile către păşuni

Iar mai jos pe stânga la fântână

Se-ntâlni cu ţaţa Veta cea bătrână.

“Veto mai bine bei puţină ţuică”

“Când vin la tine o să beau muică”

“ Deseară îţi iau fata cea frumoasă”

“Aia bea de te bagă mort sub masă”

Iar carul se rostogoli la vale

La umbra pomilor din cale

Ajuns din urmă de un vecin vânjos

Sării în car să-l ducă mai în jos.

“Plecaşi la moară măi vecine ?”

“Duc zece saci şi unu’n plus ca tine”

“Pe mine să mă verşi la primărie”

“N-am staţie decât la măcelărie”

Şi apoi tăcură râzând, până trecură

De locul cu porumbi de pe măgură.

“Aşa-i vecine sunt porc şi mă duci la tăiat”

“Aşa-i şade bine unui deştept băiat”.

Şi râseră cu poftă cu gura la urechi

Că aşa le sta bine unor prieteni vechi.

Şi vorbiră mai tot drumul cu voie bună

Până ce tânărul a coborât în centru la comună.

La magazine gospodaru a oprit şi-a cumpărat

Ceva tutun de’l bun pentru fumat

Era déjà târziu, căldura parcă-i făcea chemare

Se duse şi făcu comandă pentru o bere, rece, mare.

Pe drum boii cunoşteau totul pe parcurs

Şi mergeau agale pe lângă râu în sus

Sus pe saci gospodarul aproape adormise

Şi când ajunse la moară carul se oprise.

Cunoscuţii strigară tare la gospodar

Să coboare şi să stea în faţă la car

Curtea la moară era plină de care

Şi să intre la măcinat vroiau fiecare.

Gospodarul îşi trase carul într-o margine de curte

Şi legă boii de gard, unul lângă altul, cu funii scurte

Şi le aduse la nas să rumege împreună

Tot fânul adus de la oi de la stână.

Iar apoi duse sacii în moară şi ajutorul de morar îi măsoară

Şi după în grabă ia uiumul sau plata de moară

În urmă pune sacii în rând şi aşteaptă rândul să “bage”

Iar până atunci un pachet de ţigări mai trage.

Moara era lungă, din scânduri, cu acoperiş rotund

Iar motorul ce duduie era pus în spate, în fund

În faţă sus era coşul în care se turnau sacii cu grâu

Iar jos în hambar curgea fâina ca un râu.

Ţăranul răstoarnă sacul în coş şi-l aruncă apoi jos

Iar altul îl prinde şi-l bagă la încărcat în dos

Grâul era măcinat între pietre ce se freacă-n grabă

Şi curge în sac până morarul strigă “bagă”.

Atunci omul de la încărcat scoate sacul plin cu făină

Şi pune altul gol la loc să se umple cu ce se macină

Şi varsă sac după sac în coşul de la moară

Până ce termină toţi sacii din atelajul cu care îi cară.

Toţi care sunt în moară şi bagă la coş

Sunt plini de făină, albi, parcă ar fi moşi

Se mişcă în mare grabă, că moara macină iute

Iar până în seară macină saci câteva sute.

Undeva la amiază gospodarul şi-a tras sacii la coş

Şi la comanda “bagă” descarcă sacii ca un harnic cocoş

Un alt vecin îi umplea sac după sac şi-i da mai departe

Iar alţii îi punea în rând, lângă car mai aparte.

Toţi cu feţele albe, vecini din comună

Îl ajută acum sacii în car să-i pună

În jugă apoi de grabă boii la car

Să ajungă acasă până pe seară, măcar.

Înainte de a porni, către casă, la drum

Scoate din buzunar o ţigară şi trage un fum

Apoi din desaga umplută, cu merinde, de acasă

Scoate o sticlă de ţuică tare şi gustoasă.

Aşează apoi sacii, mai bine, în car

Mai trage o duşcă din ţuica cu mult zahar

Se-ntinde uşor peste saci, obosit

Şi boii încet, spre casă, cu voie bună, au pornit.

          Scrisă pe data de 21.11.2013 la carpatica.