POEZII DIN CARPATICA - ANTRACT

                 
 ANTRACT

M-am cocoţat într-un copac abstract

Ce creşte doar în capul meu

Un măr am vrut să iau într-un antract

Să-l muşc în actul când apar ca zmeu.

De fapt în piesă am nimerit spontan

Că am intrat în teatru crezând că-i mall

Regizorul vroia să fiu un dur spartan

Când a văzut că sunt un bătăios şi nu domol.

Mi-a dat nişte chiloţi de la un hamlet

Şi-n mână să mă ţin de-o sabie din lemn

Jucam cu o divă într-un larg cuplet

Şi trebuia aici s-o bat fără să las un semn.

Din fire mama m-a făcut un gentleman

Dar zilnic o vedeam cum tata o tot caftea

În tinereţe devenisem chiar un mitocan

Şi eu pe fete le trezeam cu apă în loc de o cafea.

Dar peisa a luat o întorsătură complet neaşteptată

Când a văzut că sunt molâu şi nu un tip dur

Şi diva în loc să... a început ea să mă bată

Dar îmi dădea mai mult în cap decât la cur.

A fost nevoie să o chem pe mama

Să mă apere de diva scelerată

Şi-n actul respectiv prea târziu să-mi dau seama

Că a intrat în scenă şi a început s-o bată.

Când a văzut că comedia se mişcă

Din sală a sărit şi mama divei

Şi a –nceput să dea cu prăjituri cu frişcă...

Iar la curăţenie a fost chemat grivei.

Finalul piesei n-a fost final

A fost o tragedie-ntreagă

Şi de n-ar fi fost aşa banal

Mulţi ar fi putut să înţeleagă.

Că mama cu frişca în păr

A fost cerută de regizor în căsătorie

Iar diva chiar mi-a oferit un măr

Şi alternativa de a ne... sau la... judecătorie.

Iar eu ca să nu mai trec prin aşa chin

Am hotărât să-mi tai copacul din chelie

Şi să cobor din el încet şi lin

Şi cocoţat să stau pe mărul din câmpie.

 Scrisă de Ec. Barbu Simion azi 13.09.2014 Numai ptr. Prietenii din Carpatica şi de oriunde !