La geamul meu în miez de noapte
Et. Trei, a apărut un cântăreţ
Era căldură mare şi linişte în toate
Şi cântul lui era
divin, măreţ.
Eram copil când la ţară la bunica
Din pietrele căsuţei cânta un prichindel
Era o pată de-ntuneric mai mare ca
furnica
Avea un suflet mare, cu totul, talent de
menestrel.
“Cri, cri, cri” cu mult talent cântau de zor
În noaptea blândă în aer zumzăia un cor
Grăunţe mici de negru
înfipte în decor
Cântau aleanul vieţii de dragoste şi dor.
Undeva în deal ţăranii cu suflet petreceau
la nuntă
Cu doinele cântate, din viori şi fluier cu ecou
în munte
Se acompaniau armonic cu greierii ce
noaptea cântă
Fiinţe maiestoase-n frac împreună cu ţărani de frunte.
Undeva în noapte când Dumnezeu pe cer şi-a tras
Spuza de stele pe vatra de pe luncă
La nuntă doar cei ai casei au mai rămas
Iar la bunica-n tindă greierii mai cântă încă.
Aceste mici fiinţe mi-au adus bucurie şi plăceri
Şi mi-aduc cu
drag aminte parcă a fost chiar
ieri
La bunica, dormind pe pridvor, greierii în
noapte
Ne cântau de somn iar noi copiii le vorbeam
în şoapte.
De şti să asculţi natura vei înţelege bine
Că şi cei mici au
har şi forţele lor divine
Deşi se pare că n-au aporturi mari în astă lume
Oamenii buni şi înţelepţii le acordă titluri şi renume.
Şi-acum în camera
de bloc departe de natură
Ascult vrăjit fiinţa micuţă ce cântă muzica cea pură
Un simplu “cri” cântat cu atâta simplitate
Te-nalţă-n univers, te leagă de divinitate.
Scrisă la carpatica de Guru, Ec. Barbu Simion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu