GURU BARBU SIMION-POEZII DIN CARPATICA-DE VARĂ

De vară ….

M-am aşezat pe-un colţ de ţară

Şi-am alunecat pe o uliţă în vale

Era şi-un petic mai târziu de vară

ŞI oamenii băteau din cale-n cale.

Căruţele gemeau molcom din osii

Trăgeau în deal mari bolovani de sare

Din deal vântul bătea prin macii roşii

Şi-oglina soarelui se tremura în zare.

Copiii după prânz mergeau la scaldă

De alergau desculţI prin iarbă şI ciulini

În râu se aruncau voioşI în apa caldă

Şi-apoi la soare se pigăleau de spini.

Acasă părinţii lor săpau grădina

Iar alţii tot strângeau la fân

În bătătură cocoşul îşI călca găina

Ţăranca îI dădea pruncului sân.

Când revoluţia în aste locuri a venit

Pe săteni cu toţii de bucurie i-a umplut

Pe Ceauşescu şI comunismul credeau că i-au strivit

Şi-aveau la urmă, peste ani, să afle tot ce-au pierdut.

ŞI au crezut atunci, cu toţii, că noii democraţi

Nu vor mai fi cum au fost comuniştii

Că viaţa nouă o să-nceapă şI vom trăi ca fraţi

Iar despre viaţa veche, bună, nu vom mai şti.

ŞI după zece ani de viaţă-n libertate

Poporul s-a mai deşteptat puţin acum

Şi-am înţeles că tot ‘ei’ le vor lua pe toate

După ce-au lăsat mai toată ţara-n scrum.

Sub Ceauşescu, mai toţI, “aveam sănătate, industrie, agricultură”

ŞI că “la timpuri noi, tot noi” am furat un tort,

Iar copiii noştrii n-au muncă şI nici învăţătură,

ŞI că acum în loc de bloc trăim cu toţii-n cort.

Veni apoi şI Iliescu plin de minciuni şI fiţe

Că le va da ţăranilor înapoi pământul,

Dar se dovediră acte cu atâtea iţe

Iar la final le-a dat cât să-şI sape doar mormântul.

                                    Scrisă la carpatica de Barbu Simion, omul cu mopul.