Lui Oana … iubita lui Adi.
Treceai adesea-n calea mea
Parfumul tău era o
umbră
ŞI inima cu forţă tot bătea
Şi-afară vremea era sumbră.
Cât te-am avut n-am preţuit
Iubirea ta cea caldă
Acum degeaba m-am căit
Căci cu iubirea ei mă scaldă.
Încerc şI zi şI noapte să tot cuget
La aceiaşI
dragoste puternică din fier
La cea ce m-a purtat în suflet
Ca să dureze
zilnic până pier.
Nu cer prea multe de la viaţă
ŞI de la fiinţa prea iubită
Dorinţa ultimă legată de o aţă
Va piere-n neant nefiind sădită.
Iubirea ei a devenit prea seacă
ŞI noaptea nu-mi ajunge s-o ador
Căci marea ei iubire acuma mă îneacă
Iar dintre stele acum degeaba eu cobor.
Scrisă de ec. Barbu Simion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu