Despre haiducie…
Pe la ani o mie opt sute
Un voinic creştea-ntr-o
curte
Ion era al sau nume
De la munte până-n lume
Era fiu de om sărac
Dintr-o zodie de rac,
ŞI înalt cât doi la spate
Se bătea
deodat cu şapte
Era roşu în
obraji
ŞI fecior cu mult curaj
Fetele-I dădeau bineţe
ŞI ereau pline de tristeţe
Că-l iubeau în sat mai toate
Dar din suflet una poate
ŞI sătenii-l admirau
La munci grele îl puneau
El la toţI din bătătură
ÎI ajuta la arătură.
ŞI muncea din zori în noapte
Să aibe-n casă mai de toate
Dar deşI muncea
din greu
Făcea foamea mai mereu
ŞI ca el mai mulţI în sat
Se hrăneau mai
cu păsat
Boierii îI tot băteau
Că la muncă nu mergeau
Le puneau sarcini în spate
Grele, multe, cât se poate
ŞI obosiţI de atâta muncă
Mai cu toţI
mergeau în luncă
Ion îI aduna pe toţi
ŞI cu ei da iama-n hoţi
Cei mai mulţI ţărani oieri
Se-ndreptau către
boieri
Să le dea foc , să-I omoare
Să-I gonească spre hotare
ŞI să-I taie din topoare
Să le fure din hambare.
Ion în fruntea lor mergea
Când pe deal când pe vâlcea
Pe boieri de-I închideau
ŞI conace de ardeau.
De pe munte se zăreau
Armate-ntregi se-apropriau
Pe ţărani îI
alergau
Pe unii de-I împuşcau
Dar atunci ce se-ntâmpla
Ion al nostru alerga
Calul său îl
dezlega
ŞI pe el de se urca
ŞI cu sabia arunca
ArnăuţI de spinteca
Pe săteni
de-I apăra
ŞI in munte de-I căra.
…
şi-au cântat în noaptea adâncă
Până îngerii
se culcă
Şi-au jucat cu înfocare
Până soarele
răsare
ŞI în dimineaţa rece
Potera pe-acolo trece
ÎnarmaţI cu puşti şI flinte
La haiduci o i-a-nainte
Şi-I aşteaptă-n trecătoare
Unde e poiana mare
ŞI n-au unde a se ascunde
Tufele-s aşa de
scunde
Pe haiduci ei vor a prinde
ŞI în lanţuri a-I cuprinde.
Dară Ion ce
le făcea
Potera de urmărea
La haiduci le da de veste
Potera nu-I de poveste
Şi-I aşteaptă în pădure
Prin boscheţI şI rugi şI mure
Haiducii de cum aflară
Au ieşit cu toţI afară
Au pus mâna pe muscheţi
ŞI târâşI printre boscheţi
Au prins potera prin spate
Le-au luat arme, cai, pe toate
Potera cu frica-n spate
Au fugit de nu se poate
DezbrăcaţI aproape goi
Alergau dracii-n zăvoi
Ţăranii veneau cu coasa
La boieri le-ardeau şI casa
Şi-nrăiţI de vremuri grele
Peste tot făceau noi
rele
………
EC. BARBU SIMION
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu