POEZII DIN TINEREŢE - SCRISOARE CĂTRE MAMA

            

SCRISOARE  CĂTRE MAMA.

O mamă, nu mai plânge lacrimi

Şi nu ofta atât de greu,

Eu sunt aici, mai sus, în ceruri

Întocmai ca un curcubeu.

 

O mamă, de mult nu mai văzut

Şi-ţi este dor de mine,

Eu te observ de când m-am dus

Şi te ajut cum pot, în bine.

 

O mamă, când văd că mă săruţi,

seară se seară pe fotografie...

Mă tulburi, şi-aş vrea să dai surorii mele

Ce nu mai poţi să-mi dai acuma mie.

 

O mamă, de-aş pute să-ţi spun

Ce cald şi bine este aicea sus...

Să şti că stau acuma cu bunicii

Şi multe jucării ei mi-au adus.

 

O mamă, să-l vezi acuma pe bunicul

E mult mai sănătos şi pus pe glume

Şi are-atât de multe planuri...

Şi vrea acuma chiar să plece-n lume.

 

O mamă, te-aş ruga să nu mai îmi trimiţi

Atât de multe haine şi de bunătăţi<

Acuma am destule...

Şi-aveţi şi voi atâtea greutăţi.

 

O mamă, de-ai putea să vezi

Ce mare şi frumos eu m-am făcut,

Şi că aicea sus la noi în cer,

Vorbesc mai bine şi nu mai sunt aşa tăcut.

 

O mamă, cred că n-ai uitat,

Că peste două zile,

Eu împlinesc trei anişori

Şi-aş vrea un tort cu trei feştile.

 

O mamă, cum ai putea să afli tu

Că-avem aici şi grădiniţe,

Şi şcoli şi parcuri şi cresc flori

Şi că trăim ca fraţii, băieţii cu fetiţe.

 

O mamă, te rog să nu suspini,

Atâta după mine,

Sunt tot atâtea înţepături de spini

primite de la tine.

 

O mamă, spune-i lui tăticu

Că am să vin mai des la voi

Şi să nu se sperie din somn,

Luându-vă în braţe pe amândoi.

 

O mamă, e miezul nopţii şi trebuie să plec

Dar am să vin din nou şi poate cu bunicii,

Şi e atât de frig, aici la voi, şi bate vântul,

Şi mi-e ruşine să vă spun că mi s-au rupt cipicii.

      Barbu Simion.