POEZII DIN TINEREŢE - FABULA MĂGARULUI.

                 

FABULA MĂGARULUI.

Trăia odată, tare de mult, într-o cetate,

Un mare învăţat, artist ce le ştia pe toate.

Şi-avea atâtea ranguri şi titluri înălţate,

Şi era primit la curte şi-n marile palate,

Recunoscut de toată lumea ca mare învăţat,

Era primit oriunde, bătrânul răsfăţat.

Căci se spunea că avea o contribuţie colosală

La arte-nfloritoare şi pline de morală.

În cântecele culte şi-n cărţi de-ortografie

El printre primii, citat, avea să fie.

Şi se spunea de dânsul cum că ar fi descoperit

Într-adevăr şi scrisul şi arta de vorbit.

Şi se vorbea despre a sa mărie

Că cele şapte arte le ţine-n pălărie.

Şi că ar fi cu ale sale urechi banale

Cel mai vestit profesor de note muzicale.

Şi astă faimă i-a mers până departe

De-află pădurea toată din orişicare parte.

Dar într-o zi veniră, din altă-mpărăţie

O trupă de-nvăţaţi conduşi de ciocârlie.

Şi auzind de faima vestitului citat

Şi-au exprimat dorinţa de-a sta puţin la sfat.

Şi au trimis pe cintezoi, cu vorba-i vestitoare,

Pentru o conferinţă pe joia viitoare.

Şi au urmat tot felul de pregătiri sumare

Pentru-nvăţaţii noştri la marea adunare.

Şi-n ziua sorocită s-au prezentat la sfat,

Toată suflarea ţării,  din aer şi de pe uscat.

Şi-au aşteptat cu toţii, localnici, invitaţi

Să-apară în tribune mai marii învăţaţi.

Şi mai ales vestitul cărturar bătrân

Ce i se pregătise căpiţe mari de fân.

Şi apăru-nvăţatul şi toţi îl lăudară

În măiestrite vorbe şi-n cântec de chitară.

Când mai târziu vorbi savanta-i mondială

Se opri şi globul din a sa învârteală.

Iar în final temutul, vestitul învăţat,

Să ţină o cuvântare, a fost apoi rugat.

Se ridică-nvăţatul şi-şi drese glasu-n fa

Şi se scremu cu artă dar scoase un biet i-ha.

De a rămas "uimită" întreaga adunare

De marea sa ştiinţă în arta vorbitoare.

Ne mai punând la socoteală că bunul vorbăreţ

Fusese considerat şi cel mai mare cântăreţ.

 

Iar aceste versuri sunt de morală pline

Ce se aplică mai ales la animale-n sine.

Şi ne învaţă cum că în loc de dobitoc în ştiinţă

Mai bine învăţaţi în omenie şi cuviinţă,

Şi-n loc de mare mut în lumea vorbitoare

Mai bine vorbitor temut la necuvântătoare.

 Simion Barbu.