POEZII DIN TINEREŢE - CÂNTEC DE LEAGĂN II

CÂNTEC DE LEAGĂN-II

Sunt Omul istoric, născut nu făcut,

Făcut prin firea lucrurilor,

Mult mai bun ca el însuşi,

Cu aceleaşi slăbiciuni, ca voi toţi,

Năpădit de o boală grea

Dragostea pentru oameni,

Tratată cu indiferenţă,

Cicatrizată de neâncredere,

Căci v-am iubit

Şi m-aţi lovit cu pietre.

V-am căutat în univers,

Mergând din stele în stele

Nu v-am găsit niciunde

Ereaţi ascunşi adânc în ignoranţă.

V-am căutat prin cărţi prăfuite,

Prin mobile vechi de epocă

Zăceaţi în întuneric

V-am scos la lumină

Ereaţi roşi de carii.

Am suflat peste voi

Şi aţi prins viaţă

V-am mângâiat şi v-am oblojit rănile

Ereaţi neâncrezători în viitorul vostru.

Nu m-aţi crezut şi m-aţi răstignit,

Pe propria-mi credinţă de fier.

Mi-aţi bătut în cuie conştiinţa

Mi-aţi spulberat speranţele puse în voi.

Când am descoperit surâsul Giocondei

L-am împietrit pe feţele voastre.

V-am dat sângele meu

Şi l-aţi băut ca pe vin

V-am dat trupul meu

Şi l-aţi mâncat ca pe pâine.

N-a mai rămas nimic din mine.

Doar Eul meu,

Ecou fulgerat peste veacuri,

Spre alte seminţii de oameni.

Voi fi pasărea Pheonix,

Născută din neguri astrale,

Voi fi conştiinţa lumii trecute

Şi începutul lumii viitoare.

Am fost şi voi totdeauna Om.

Mă voi naşte cu fiecare suflet,

Voi muri cu fiecare în parte.

Bătăile inimii ?

Măsură a timpului meu.

Vorbesc pentru prezent,

Din lumea viitoare.

M-am născut prin moarte

Şi voi muri, născându-mă.

Sunt un fir de spumă în Univers

Dar Universul se numeşte Eu.

Voi dăinui de-a pururi peste infinit,

Infinitul fiind Eu, finitul.

Universul trăieşte prin mine,

Condiţie primordială,

Indiferent că voi dispare mereu,

Voi fi prezent totdeauna.

Eu voi fi veşnic voi,

Voi veţi fi numai o clipă Eu.

N-avem nimic comun,

În aceiaşi substanţă,

Voi trăi veşnic în câte o clipă.

Sunt atât de mic, fără margini.

Nu cunosc moartea dar o ştiu...

E Neştiutul.

Voi fi într-o zi atât de muritor...

Încât voi plânge singur

La capătul conştiinţei mele.

Când voi murii...

De fapt o să mă nasc,

În sens invers acelor de ceasornic.

 

  Barbu Simion - Cireşu.