miercuri, 14 mai 2014
NICOLAE BUCUR MÂNĂTORUL
NICOLAE BUCUR MÂNĂTORUL
GENS BUCURORUM
... IAMBI, TROHEI, DACTILE.
(BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE )
EDITURA TIPOGRAFIEI "VIAŢA LITERARÂ"
STR. IMPRIMERIEI, 19 - TEL: 3-7636
- 1935
GENS BUCURORUM
Bucure, Bucure, vânăt la păr,
Mai lasă cireşii să crească ei singuri
Cum creşte aninul şi pluta în crânguri.
Grijile tale, tu spui adevăr,
Pot ele, cireaşa cea crudă s-o facă
Mai repede, Bucure taică, să coacă;
Mai mare obrazul cărnos ca să crească
Şi-ar putea de omizi şi de vânt s-o ferească.
Dar...
Buciume-n cercuri de vişin aud
Din râpa şi roua pământului ud.
Brajii cu cuiburi de jderi ce închină,
Turma lui Bucur e în hodină.
Bucur, când noaptea din peşteri coboară
Vorbeşte de moarte cu-o'naltă mioară.
Alături, pe stâncă, îşi pune piciorul
Bucurul care-i de oi mânătorul.
Luceafărul mare şi-aprinde fanarul,
Jos candela veche păzeşte altarul.
Un popă, din Bucuri vlăstar, se opreşte
Sub stâncă în care chilie ciopleşte.
Cojocul de ieri, pentru iarnă şi spini,
E schimbat cu vestmânt de păstor
de creştini.
Mirenii din Bucuri născuţi, căntă'n stâni.
Afară dorm oile-alături de câni...
Bucure, Bucure, urmaş de urmaşi,
Deşi-i bun cireşul, eu tot plânge-te-aş.
În munte blazonul tău singur stătea
Luminând peste munţi, peste oi, ca o stea.
De-a fost voi din munte să mergeţi la vale,
Găsirăţi voi satele dace în
cale.
La dealul ce-l lasă în dreapta o apă,
Văzurăţi cum turna ce bine s'adapă!
Şi-acolo în vale, pe câmpul cel gol,
Bătrânul de Bucur zidi un ocol .
Şi-aduse şi moaşte, de sfânt şi crăieşti,
Aci să rămână strămoşi bucureşti.
Bucure, om bucuresc! Lângă case
Un cireş şi-un urmaş bucuresc îţi rămâse.
De-a stânga, de-a dreapta, se'ntinde'n tot anul
Mai mare,mai lat, Bărăganul.
Pământul îşi arde pădurile verzi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu