Ţăranul
Pe drum de ţară prăfuit
Trecea domol ţăranul gârbovit
Ducea în spate desagul plin
Şi îşi târa picioarele cu mare chin.
Din cer căldura îl
ardea
Pe trup-ncins sudoare avea
Şi setea gâtul i-l usca
Iar sufletul de dor seca.
În urma moşului din
greu mergea
Şi-n umbra lui se ascundea
Godac grăsuţ şi arţăgos
De-l tot trăgea pe
moş în jos.
Era-n amiază prin
livezi
Un zumzăit de muşte verzi
Şi-n zare către munţi cădea
Un nor anemic se albea.
Soarele ardea ora de prânz
În livadă păştea un mânz
Şi-n apa râului se răcoreau
Şi alţii-n joacă se bălăceau.
……
BARBU SIMION
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu