POEZII DIN TINEREŢE - AMINTIRE UITATĂ

AMINTIRE UITATĂ.

Pădure suflet de pribeag,

Colind amiaza mare,

M-agaţă rugii pe drumeag,

La margini de izvoare.

 

Cu ciocîrlia mai vorbesc

În linişti de poiene

Poienele-mi povestesc,

Idile cu Ilene.

 

La umbra deasă de alun

Îmi hodinesc privirea,

Pe paie fragile adun,

Gîndindu-mă aiurea.

 

Pădurea cîntă bătrîneşte,

Poieni de linişte-n sorită

Şi-atîta umbră răcoreşte

Căldura-amiezii zumzăită.

 

Mă-ntind pe iarba de mătasă,

Privirea urcă-n vîrf de fagi

Şi văd cum păsările ţasă,

Iubiri cu cosînzene dragi.

 

Mă-nfiorez gîndind haiduci,

Ce-ascund stejari umbroşi,

Cu lancea doborînd la turci,

În fuga cailor focoşi.

 

Mă fură somnul pe poiene,

Sub geana codrului umbrind

Şi tolănit ascult alene

Caval de ciobănaş, doinind.

 

Şi în miros de fîn cosit,

Urzesc o lume-ntreagă

Cu fete ce mi le-am dorit,

Ce-n braţe line mă dezleagă.

 

Jos în poiană, vag ascult,

Tălăngi, lătrat de cîini

Oiţe duse la păscut

Şi cîntece aduse din străbuni.

 

    Barbu Simion - Cireşu.