AIEVEA.
Bătrîna mea bunică, cu părul
tău cel alb,
Te-aud acum, aievea, cu glasul stîns şi slab.
Te văd, pe scaun, stînd, într-o fotografie veche
Cu faţa ta uscată, cu ochii tăi cei buni, fără pereche.
Cu-o mînă stai într-alta, priveşti mereu spre mine
Iar glasul tău din veacuri, venea mereu, tot vine.
O glasul tău aievea eu încă îl ţin minte,
În el răsună vremea, şi-un
clopot
Din cimitirul cu morminte,
În el răsună rîul cu apa rece-n clocot
Şi susur cristalin
În el cîntă şi doina cu viersul ei de foc
În glasul tău suspin...
Bunica mea bătrînă ce dor mi-este de tine,
În veci de veci amin...
BARBU SIMION - CIREŞU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu