RECONSTITUIRE
În ziua în care m-am născut
În acea zi a început să plouă
Îar eu stam înfofolit, tăcut
Şi contemplam
lumea cea nouă.
Din perete de deasupra icoanei
Îmi făcea bezele şi semne creştine
Mai mulţi îngeraşi din jurul Mariei
Iar Fiul ei Cel frumos râdea cu mine.
Eram copii ca toţi copiii din lume
Şi mi se părea o minune că eram printre ei
Iar bunica mă legăna şi îmi făcea glume
Şi spunea la toţi că seamăn cu sf. Andrei.
Când bunica m-a pus iar în aşternut
Fecioara Maria a venit la mine la pat
Şi în braţe atunci, cu
drag, m-a ţinut
Şi în icoană cu mine, uşor, s-a aşezat.
În faşele mele stătea râzând micuţul Iisus
Iar Maria Mama m-a ridicat în braţe şi m-a sărutat,
Fratele meu da din picioare şi din mâini şi bine dispus,
Cu semnul Crucii sfinte m-a binecuvântat.
Scrisă de Ec. Barbu
Simion pe 31.10.2013 la Carpatica
Chitila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu