luni, 12 mai 2014
POEZII DIN CARPATICA - UN OM FERICIT
Femeia ce cu dragoste mă are
Trecut în actele statale
De frică să nu mă mai scape
Lucrează strâmb cu diavolii din
ape.
Şi-atâta de frumoasă este
Ca baba cloanţa din poveste
Şi-I iese un parfum din gură
Ca din butoi cu murătură.
Privirea-I rece, întunecată
Ca atunci când merge la privată
ŞI mai are şI o privire dură
Când nu mă duc la o cumpărătură.
Când nu-I aduc masa la pat
Mă face derbedeu şI psihopat
ŞI de nu-I dau cu lingura în gură
Mă trece cu blesteme peste arătură.
Femeia mea e doamnă la bucătărie
Şi-n pat uită să-mi ofere o mică
bucurie
Şi-I mare paraşută în societate
De mă bârfeşte lumea pe la spate.
De a face curăţenie în casă
E o altă datorie ce mă apasă
Că ea stă mai tot timpul în vârf
de pat
ŞI se tot pricepe să-mi tot dea câte
un sfat.
Iar de mă revolt de atâta înjosire
Mă ameninţă că pleacă la o mânăstire
ŞI de mai scap cumva câte o înjurătură
Mă pomenesc cu câte un pumn în
gură.
ŞI când am vrut să plec din casă
Mi-a promis că-mi ia gâtul cu o
coasă
ŞI la poliţie când am reclamat-o
de hărţuire
M-au amendat pentru o proastă
convieţuire.
Dar decât cu aşa nevastă-n casă
Mi-am adus cu adevărat nevastă
Şi-am spus că mergem la notar
pentru divorţ
Că nu mai vreau să fiu un soţ cu şort.
ŞI atunci s-a dovedit a fi nevastă
cu tupeu
Că tocmai în apartamentul meu
Mi-a pus un geamantan la uşă, la
intrare
Să-mi iau gagica să mergem la
plimbare.
Dar şI mai mult cu multă îndrăzneală
Şi-a adus şI ea amantul cu mine a
fie gală
Făcându-mi mie-n ciudă şI ceva mănie
Când au luat camerele, baia şI întreaga
bucătărie.
Pe mine şI noua mea iubită şI
vrednică nevastă
Ne-au pus pe hol, socotit o cameră
mai vastă
ŞI de-am vrea noaptea să dormim
niţel
Ar fi mai bine să mergem la
hotel.
ŞI că mă va da imediat în judecată
Să-şI obţină o justă şI dreaptă răsplată
Că ea m-a slujit 5 ani din viaţa
ei
ŞI pentru asta nu i-am dat nici
chiar doi lei.
Scrisă
la Carpatica în 12.06.2013.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu