Domnului
Când Dumnezeu în veşnicie
Voit creata infinitul
Din marea sufletului măreţie
Încet, încet făcuta
finitul
Finitul fiind atât de mare
Încât oceanul devenea mai mic
De la-nceput intrai într-o uitare
Iar finitul se părea
nimic.
Singura măsură a finitului
Avea să fie
omul cel creat
După măsura necuprinsă a demiurgului
O fiinţă vie
infinitului redat.
Ivit din neguri ancestrale
Născut din tatăl Dumnezeu
Va dăinui în
nopţile astrale
Din zeu născând
eternul Eu.
scrisă de guru Barbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu