POEZII DIN CARPATICA - BALADA LUI CARABULEA

       BALADA  LUI  CARABULEA

Sus la munte în cetate

Toate ceasurile bate

De răsună-ntreg ţinutul

Parcă bat ciobanii untul.

Este zi-n amiaza mare

De la munţI până-n hotare

Este zi de sărbătoare.

Tot Sibiul în picioare.

Carabulea cu cai mulţi

Coboară fuga din munţi

Are suta la viteză

Vântu-I bate tare-n freză

Vine cu cafea-ncărcat

Din Germania, de poliţie urmat,

Dar aici la noi în ţară

Numai proştii o dau în bară

Face banii cu lopata

ŞI corupe-n stânga- dreapta.

La poliţie, la vamă

Dă ciubucuri fără seamă.

Până-n revoluţia cea mare

Când însuşI Ceauşescu moare

Carabulea era mic

ŞI închis pentru nimic

Acum liber şi-n afară

Circulă din ţară-n ţară.

ŞI din muncitor cu cârcă

Trepte sociale urcă

Astăzi cu jaf de maşină

Astăzi zi cu limuzină

A treia zi mare patron

A patra zi rege pe tron

ŞI dintr-un mic ibric

A ajuns mare voinic

De strângea bani cu găleata

Şi-mpărţea la toată ceata.

Că se duse mare veste

Carabulea duce viaţa ca-n poveste

Şi-a atras prieteni graşi

Lumea le spunea pungaşi

Şi-a rfăcut prieteni buni

Unii crem, alţii tăciuni

Senatori, parlamentari

Unii slabi, alţii mai tari.

ŞI făcând afaceri mari

Se văzu-ngropat în bani

De da-n stânga cu măsura

Şi-I lua-n dreapta cu trăsura.

Pentru bani era în stare

S-o spânzure pe coana mare

Pe prieteni îI ciupea

Să aibă şI el ce bea

Pe ţărani îI tot ajută

Le ia pământul pe valută

Câte doi trei marafeţi

De rămân ţăranii beţi

ŞI se uită cu stupoare

Cu ochii rămaşI în soare

Cum i-a păcălit haiducul

Le-a luat casa şI cu nucul.

Căci acum s-a-ntors balada

De la săraci se ia cu lada

ŞI se dau la cei bogaţi

Că haiducii le sunt fraţi.

Şi-n aceste clipe grele

Când ţara intră-n belele

Ţara nu avea bogaţi

Doar găşti de naşI şI fraţi.

Că-ncepuse aşa norodul

Să le cânte acum prohodul

Ţara avea doar un pion

Cinstit şI sărac ca Iliescu Ion

Urmat îndeaproape de unicul fiu

Carabulea din Sibiu.

Că era aşa sărac

Că nimeni n-avea un ac

ŞI loc unde să-l arunce

Că totul era al lui Carabulea duce.

Doar că în mod oficial

Avea un prăpădit de cal

Împărţit pe jumătate

Cu un sărăntoc de frate

Din care statul avar

Lua impozit forfetar

De făcea din bietul cal

Doar un mic şI bleg măgar.

Dar cu mintea sa precoce

A început de un an să coace

Planuri mari de-mbogăţire

ŞI a hectarelor lăţire

Până jos spre secuime

ŞI în nord spre ungurime.

Dar cum Doamne se făcea

Că ţăranii nu tăcea

ŞI cu toţI se revoltau

ŞI la Gherla îl duceau

De-a stat bietul Carabulea

Vreo trei ani închis ca lumea

De mânca ca deţinut

Doar fripturi dar reţinut

Nu cumva să-atârne greu

ŞI să arate aşa … mereu.

Când a ieşit din facultate

Cu doi ani şI jumătate.

Devenise aşa bogat

Că-n guines book a fost băgat

Doar pentru pământ furat.

Când a vrut dânsul să ştie

CâţI bani are pe moşie

Luni de zile a numărat

MunţI de bani câţI a furat

ŞI ca aceştia să sporească

În firme dar să investească

ŞI astfel Carabulea deşteptat

“Carpatica” firmă a înfiinţat

Bancă din cârpeli făcută

Cu mari greutăţI crescută.

Acum face miliarde de valută

Şi-apoi “Atlasib” tot cară

Miliardele prin ţară

ŞI ajuns aşa bogat

ToţI în cap că i-au băgat

Că având atâta avere

Toată ţara acum i-o cere

Să-şI cumpere ceva putere

ŞI un titlu de-mpărat

Cum nimeni n-a cumpărat

ŞI de azi în ţara toată

Se numea Cara Bulă după tată.

ŞI după ce a fost numit

A devenit chiar renumit

Că a dat Bulă în ţară

Numele lui să apară

Cu noua sa titulatură

Împăratul Cara Bulă

Că unii după lege

Vor şi-un Bulă niţel rege.

Dar cum regii la ţigani

S-au făcut pe aur-bani

ŞI cum regii oficiali

Sunt mai mulţI ca cei normali

Cara Bulă om cu minte

Vrea acum să stea cuminte

Nu mai vrea ranguri înalte

Simplu om a fi-n cetate.

Că acum la bătrâneţe

Pe copii vrea să-I înveţe

Să trăiască pe picior mare

ŞI nu aici, peste hotare

Să se bucure de viaţă

Că părinţii au bani gheaţă

ŞI le dau să cheltuiască

Toată viaţa să-şI trăiască.

Că dacă ei la tinereţe

Au dus viaţă de tristeţe

Barim copii lor iubiţi

Ducă viaţă ca de prinţi

Că împăratul Cara Bulă

Încă e tare în sculă

Ia de la cei sărmani

ŞI îI lasă fără bani

ŞI îI fură fără milă

Să dea bani la camarilă

ToţI ai lor să huzurească

Fără muncă omenească.

Scrisă de omul cu mopul Ec. Barbu Simion pe data de 27.08.2013